316 matches
-
de Ariel ca o aluzie la mica gospodărie încropită de Prospero pe insulă, pentru Miranda și pentru el, și transcrisă de spirit, transfigurând-o, în atmosferă rurală. Acolo unde foarte curând prințul de Neapol va avea de cărat și de stivuit grămezi de lemne. Cântecul, început la țărm, continuă până când Ferdinand, atras de el, ajunge în preajma peșterii. Apoi se întrerupe. Dar Ariel, văzându-l sosit, reia, de undeva de sus, cântarea, însă cu alt cântec, unul cu totul altul ca factură
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mătușii Mariana. Privesc cu tristețe o fotografie din tinerețea ei îndepărtată și mă gândesc că s-a întâlnit cu moș Gheorghe, care i-a dăruit mere domnești, s-a îmbrățișat cu mama Safta, l-a ajutat pe fratele Vasile să stivuiască lemnele aduse din pădure, fratelui Costică i-a oblojit rănile ș apoi s-a întins la sfat cu mamae, soacra ei, depănând amintiri de mult trecute.
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu obrajii aprinși de rușine spun nu, Unde sunt băieții? întreb eu, S-au dus pe munte cu corturile, cu colegii lor, Să se ducă până mai pot, îngăduitor părintele cu impulsurile tinereții, în Apuseni, Se-ntoarce Diana cu plăcintele, stivuite pe-o farfurie plată, în mâinile ei și sub farfurie un ștergar de pânză alb, cum își ține mâinile sub ștergar nu-i văd unghiile înroșite, se așază pe pat lângă mine și trupul ei miroase a soare, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceea, Logan era de părere că a se duce acasă cu o sticlă de vin era o idee foarte bună. Îi ceru polițistului de la volan să facă un mic ocol. În vreme ce restul așteptau În mașină, Logan se târa printre rafturi, stivuind În coș cartofi prăjiți și cepe murate. Veniseră așteptându-se să-l găsească teafăr pe copilul dispărut, și să se Întoarcă victorioși la sediul poliției. În loc de asta, se Întorceau cu mâna goală, iar Logan avea să pară un idiot. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aranjate pentru ei de o echipă de demolări aflată În trecere. Lui Jim, cîmpul de luptă i se păruse mai curînd o grămadă periculoasă de gunoi - cutii de muniții și grenade de mînă erau răspîndite pe șosea, puști abandonate erau stivuite ca bețele de chibrit și piese de artilerie erau Încă prinse de carcasele cailor. Benzile de cartușe de mitralieră care zăceau În iarbă semănau cu pielea unor șerpi veninoși. Pretutindeni În jurul lor erau trupurile soldaților chinezi morți. Ele mărgineau drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe următorul. O să te ducem Înapoi la Shanghai! 38 Drumul spre Shanghai Camionul se clătina dintr-o parte În alta a drumului spre Shanghai, aruncîndu-l pe Jim pe grămada fluturîndă de mătase de parașută. Se ținea de cutiile de rații stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Victor Rebengiuc În rolurile principale. O vei săruta pe Polixenia și În jurul vostru va mirosi a iod, a clor și a acid acetic. Dar până atunci mai este multă vreme, aproape un ceas; Îți faci de lucru cărând un șpan, stivuind piese sau ascuțind capetele vidia ale cuțitelor de strung la secția polizare, de lângă vestiar. Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre două dulapuri metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici o schimbare. Casa netencuită. Cișmeaua la locul ei. Dudul creștea mai departe, jumătate În curte, jumătate În stradă. Scările de lemn erau murdare. Tapetul din camere era scos, lemnul dușumelelor era aranjat cu grijă Într-un colț. În pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-or murit. Pătru-i pretin cu Johanes că-i om bun. L-o ajutat pe Pătru În toate cele. Să care sacii de la moară, ba la coasă, ba la grajd, or adus lemne din pădure, le-or tăiat, le-or stivuit, or fost Împreună de-or adus ghibolii, or făcut amândoi pridvorul, caii i-or grijit amândoi, or fost și beți, da’ numa’ așe... Într-o duminică, după ce-or venit de la beserică și-or mâncat, Pătru și Ilona se Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acțiune. Casele acelea de provincie sau de mahala. Curate. Pline de covoare ieftine, mobile vechi lustruite, cu mușcate În ferestre dincolo de perdelele croșetate. Macrameuri grele pe servanta care geme de vase. Tabloul de familie. Întotdeauna bunic și patriot. Lemnele frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă găleata cu apă. Focul arde. Mânecile suflecate. Una din ele crăpată la subraț. Se vede părul. Mâinile ude din care ies aburi. Lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
încât mănușile mele se lipeau de ea din cauza căldurii palmelor, și când mi-am încleștat degetele de bara de fier ca să-mi desprind mănușile de lână cu un deget, am zărit plăcile de gheață împinse sub mine spre mal. Se stivuiau singure, cu marginile și vârfurile ridicate în sus, se stratificau unele peste altele, alcătuiau șiruri muntoase. Unele aveau un luciu sticlos, altele erau mohorâte, zăpada umpluse văioagele și se adunase în spatele brazdelor. Iar eu priveam de sus de tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cele trei fete coborâră din Renault, scoase un „ha“ și zise: Cum aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii de banane, țâșneam după curbă de-a lungul peretelui de beton, ne împingeam mașinăriile de după un colț, din spațiul dintre două hale, descriam un cerc și veneam în picaj la intrarea de jos ca, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai întâi cu unele ezitări, dar pe urmă cu resemnare, de parcă nu ar fi putut să împiedice ca traiul ei cotidian, de care avea grijă în continuare, să devină tot mai pustiu. În anotimpul mai rece aprindea focul în cheminée, stivuia buștenii de mesteacăn în stilul cunoscut. W. trebuia să se simtă „ca acasă“ când se întorcea obosit din călătorie cu servieta lui, se așeza în fotoliul de piele de la ferestrele orientate spre sud, fără să mai arunce vreo privire către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-mi iasă din minte. Eu voiam să mă fac asta, el voia să se facă aia. Eu spuneam că există mai multe adevăruri. El spunea că nu există decât unul, acela. Eu spuneam că nu mai cred în nimic. El stivuia dogmă peste dogmă. Eu exclamam: Joseph, dar tu vrei să te faci Mare Inchizitor sau chiar mai rău. El dădea de fiecare dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit o parte din instrumente pe numele lor și s-a plâns de faptul că de ani de zile nu se mai livraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exterior, asigura evacuarea fumului. Am mai obținut, prin tatăl meu care, pe baza faptului că lucra în continuare la exploatarea de lignit, avea încă de luat o bună parte de plată în natură, un transport de bricheți, care a fost stivuit încă din primăvară ca provizie pentru iarnă. Clădirea grajdului, pentru care plăteau o chirie foarte mică, se afla în curtea din spate a unei case, a cărei toaletă de jos o puteam folosi și noi. În curte se usca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vadă. O ținu tot spre est, pe Glendale. Spre nord, pe Brand. Trase nervoasă pe dreapta În fața unei bănci. Jack parcă după colț, Într-un loc din care să poată vedea magazinul din intersecție, o băcănie cu cutii de lapte stivuite În fața ușii. Se ghemui și cercetă trotuarul. Lynn B. vorbea cu un bărbat, un tip mititel și nervos, care tremura. Acesta deschise ușa băncii și o lăsă să intre. Ceva mai Încolo erau parcate un Ford și un Dodge. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușurința în a judeca toate acele spirite îndrăgostite? Își privea în oglindă ochii obosiți gândind: nu știai? nu știai toate astea?... Parcă ar fi revăzut după multă vreme peretele de cărți. S-a uitat cu surprindere la manualele și hârtiile stivuite pe masa de lucru, pe care se așezase un strat fin de praf. Acum le vedea din nou și a încercat să-și amintească de când nu le mai văzuse. De când refuzase să le mai vadă, simțind că inima i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pentru că afară par să fie doi bărbați care îl bagă într-o furgonetă... — Ce naiba... Alan sări în picioare și se duse la fereastră. Se uită în jos și văzu o furgonetă pentru mutări parcată lângă scară și conținutul biroului lui stivuit pe pavajul scăldat în soare: cărțile lui, scaunul rotitor, plantele, rechizitele și tablourile. Hilary zâmbi. — Noi ne-am gândit că este modalitatea cea mai blândă de a-ți spune. Chestiile astea trebuie rezolvate rapid. Alan reuși să spună: — Noi? — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început să iau vopseaua de pe cercevelele ferestrelor și lacul de pe măsuța de cafea. Dar nici asta nu m-a mulțumit. Am stivuit mobila din camera de zi pe hol și am aspirat covorul. Am dus un mop în baie și am spălat robinetele, dușul și oglinzile. Am spălat closetul. Pe urmă, am trecut prin apartament cu două pungi mari negre, aruncând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greu să fii atât de tânăr si să ieși permanent în întâmpinarea morții așa cum faci tu? Cu un gest obosit, își scoate casca după care se așează pe una din cele câteva lăzi pline cu benzi de cartușe pentru mitralieră, stivuite lângă intrare. Îl cheamă alături pe Marius. Consideri că viața nu mai are răbdare cu tine și te grăbești să închei socotelile? Vă înșelați domnule, să-mi doresc o moarte timpurie este ultimul meu gând. Băiete dragă...eu te înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cărțile, au început să-mi dispară cămăși, costume, pantofi, chiar și ciorapi, exclamă prietenul meu cu un humor disperat... Acum trei zile, continuă el, cobor în pivniță să tai lemne. Eu le cumpărasem de la depozit, însoțisem camionul până acasă, le stivuisem cu un om pe care îl plătisem, lemn cu lemn, trei mii de kilograme... Ea venise acasă ca o cucoană, se uitase cu ironie la mine cum îmi curgea sudoarea de oboseală... Ironie, surâs, dispreț... Fără să mă întrebe, tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fusese furat? Curând uitai că aveam un strung chior, adică nu, orb, și un gând, unul singur se armoniza cu cele cinci ore care îmi mai rămăseseră până la trei: să-mi fac norma, să termin adică toate bucșele care așteptau stivuite lângă măsuță. După aceea eram liber, abia atunci puteam să dau curs vieții tuturor gândurilor mele: să mă duc sau să nu mă duc la revista Luceafărul literar și să-i propun lui Amăicălițului o colaborare? Să scriu sau să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]