2,070 matches
-
vorbă în plus, dar se trezi deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine? Uite că am, continuă Matei apropiindu-se iar de el. Unde-ai pus casetofonul? Uite, dom'le! se revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dacă trece și luna asta, pe urmă... Și ce-ați vrea să facem? întrebă Vlad sceptic. Să mai mîncăm cîte o pară, trase concluzia Bărzăunul. E singurul lucru bun pe care-l mai putem face la ora asta. Mmmmm, se strîmbă la el Vlad scoțînd limba, numai la năzbîtii ți-e gîndul! Eu vorbesc serios, nu-mi vine să rîd... Eu m-am gîndit la ceva în acest sens... Cred că n-ar strica să scriem la toate ziarele și revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am!... Dar tu de ce nu-ți vezi de treburile tale și te legi de fetele de la noi? Nu cumva te crezi Făt-Frumos? Nuțu nu mai putu răspunde nimic. Reuși doar să întindă mîna după ilustrată, dar n-o ajunse. Își strîmbă buza de jos, mușcînd-o dintr-o parte și răcni disperat: D-d-dă-mi-o, lighioaie, că te tr-tr-trăsnesc! Se congestionase la față și broboane mari de sudoare îi scînteiau în bătaia razelor. Tu să mă trăsnești pe mineee?! strigă Tomiță răgușit. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ele pe stema Moldovei din cele mai vechi timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape. Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Eu știu că era sclav copilul arab. Un cadou al unui nobil senior, prieten al lui Musa ibn Nusayr, pentru aleasa inimii lui. Cadou de nuntă. Copilul și mama lui. Două suflete. Numai că, atunci când au sosit, nobilul senior a strâmbat din nas. Prietenul lui, prințul arab, își râsese de el, pasămite. Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
felie de salam cu soia, în timp ce făceau abuz de neuroni ca să găsească o cale de a încălzi garsonierele confort trei pentru a nu fi azvârliți de nevastă din pat pe motiv că au labele reci. De ce te burzuluiești și te strâmbi la ecranul televizorului? În fond, o iubire la pachet, organizată scrupulos cu șampanie și lumânări parfumate pe marginea căzii, nu dă niciodată greș, conform specialiștilor. Zici că sfântul ăsta n-apare decât pe ambalajele de ciocolată și că nu găsești
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
abstracție de toanele, isteriile și dereglările hormonale ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei, romanul cu „r“ mare: Tristețea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strâmbase din nas la auzul titlului, o trompetă, dacă vreți să înțelegeți, se impune, pe când un fagot... Auzi ce idee! Nu, nu, în nici un caz, fagotul este un instrument desuet și total nepotrivit pentru a fi personaj de roman. Dar, oricât
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu zâmbetul pe buze. Un cuplu era nehotărât asupra culorii perdelei pe care intenționau să o cumpere, fiecare din ei vrând altceva. Îi atrăsese atenția statura înaltă a bărbatului care era cu spatele la ea, încercând să explice ceva femeii care se strâmba mereu la fiecare argument adus de el. Nimic nu-i convenea. Nu-i putea auzi pentru că erau la o distanță considerabilă și discutau pe un ton scăzut, dar le ghicea contradicțiile din gesturi și mimica feței. Karinei îi atrase atenția
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză neagră și o pereche de pantaloni de aceeași culoare. Se strâmbă în oglindă văzându-și imaginea desprinsă parcă dintr-o secvență dintr-un film de înmormântare. „- Tu porți doliu? Te văd mereu îmbrăcată în negru.” Își aminti că-i spusese într-o zi o cunoștință întâlnind-o întâmplător prin oraș. Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îmi puteți spune unde se dă interviul pentru ocuparea postului de secretară? întrebă Karina timidă, fiindu-i teamă parcă să nu deranjeze cu ceva. Secretara o trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca pe niște ființe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
complete ale lui Galdós, Pereda, Valera, Palacio Valdés și alți scriitori de faimă și succes, și i le-a servit. I-a cerut apoi pe cele ale lui Picón și când i le-a adus pe acestea, clientul s-a strâmbat, a făcut un gest și avea pe chip nemulțumirea că nu erau toate de aceeași mărime, ci unele erau mai lungi, altele mai scurte. Și cum am să le leg ca "Opere complete" de D. Jacinto Octavio Picón, dacă au
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fă copii, fă copii; caută nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura și copiii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura și copiii îl imită, făcând gesturi asemănătoare. Apolodoro se indignează și le strigă: Uș de aici, și le dă câte un picior. Vă bateți joc de nenorocirea... Și în timp ce săracul, în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că e din ianuarie? Păi, noi suntem departe, În mai. — Da, dar ziua tovarășului Nicolae Ceaușescu e În ianuarie. I-auzi, a râs Încurcat Căreală. Băi, mopârțanule... Ia zi, ce scrie acolo? Își stinse Carpațiul de tocul pantofului și se strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata oricând să guste o glumă Împotriva partidului. Căreală Însă nu a râs, a avut doar un rictus
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Mai bine du-te acasă și nu te băga. — Dar e absurd, tovarășul maistru! E absurd! Și lacrimile i-au țâșnit din ochi cu violență, vocea i s-a Înecat repetând Întruna „e absurd! e absurd!“, gura i s-a strâmbat și chipul i s-a Învinețit: — E absurd! Absurd! urla fără să se mai poată opri. E absurd, nenorociților! Nu mai vreau să trăiesc! Nu mai vreau! Nu v-am făcut nimic! Mă duc peste ei! Mă duc la Ceaușescu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o fac, ca să exist și eu... A trecut pe lângă ei cu mâinile În buzunare, fără să Îi salute, posedat de rechizitoriul discursului care i se Învârtea În minte căutându-și parcă ieșirea, salvarea, ăia s-au oprit o clipă, au strâmbat din buze și s-au dus, ținân du-se de mână, la raionul de cămăși, să contemple verdele turbat, Încă un pretext de fericire. — Adică nu le-a convenit că nu i-am salutat, că nu le-am dat onorul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nouă.“ Închise caietul, după ce parcurse paginile pe care le scrisese, și se hotărî, În sfârșit, să-și facă o cafea. „Ciudat, se surprinse gândind, cafeaua asta miroase a mort. La fel e și cu primul sărut.“ Și-a băut „cafeaua“ strâmbându-se, și-a pus la pick-up un disc (Semnal M), l-a ascultat plin de emoție, apoi a sunat-o pe Ionela. Au gângurit la telefon cam un sfert de oră, el i-a propus să se vadă a doua
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe femeia asta. Femeia asta îl enervează rău de tot. Sophia asta, pe care nici măcar nu știe cum o cheamă. Dacă l-ar privi acum, probabil că furia lui de mascul nebăgat în seamă ar exploda. Poate că s-ar strâmba la ea. Fața lui s-ar schimonosi într-un rânjet dement, doar ca să primească satis facție și să-și vadă victima căzând la pământ. S-o vadă leșinând în brațele acelui taur comunal, îmbrăcat cu prea mult bun gust. Cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
face și de artă, adică le combină pe-amândouă ca să cadă-n cur și criticii și publicul și toată suflarea. E șansă mare, nene. Așa că mâine să fii în mare formă pentru că întâlnirea cu barosanu e crucială. Fața lui se strâmbă scurt, într-o grimasă de lehamite. Crucială. Nu știam că-l ai și pe-ăsta în vocabular. Vocea continuă, cu emfază. Eu i-am zis că nu mai găsește nicăieri unu mai bun ca tine. Așa că să nu mă faci
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vânt, de nicăieri. Și vântul ăsta pompează o undă de energie în trupul lui obosit. Apasă pedala accelerației puțin mai tare. Ajunge la 60 km/h și păstrează viteza asta. Parcă ai fi rupt din regulamentele alea de circulație. Se strâmbă. Nu merg mai repede de-atât. Mă strâmb și eu la el. Faci cum vrei. Eu am tot timpul din lume. Și nu mi-e somn deloc. Se uită la drum și conduce. Fața nebunei, în plină criză de iste
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
undă de energie în trupul lui obosit. Apasă pedala accelerației puțin mai tare. Ajunge la 60 km/h și păstrează viteza asta. Parcă ai fi rupt din regulamentele alea de circulație. Se strâmbă. Nu merg mai repede de-atât. Mă strâmb și eu la el. Faci cum vrei. Eu am tot timpul din lume. Și nu mi-e somn deloc. Se uită la drum și conduce. Fața nebunei, în plină criză de iste rie, începe să alerge printre straturile de materie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
performanță nu am ajuns, în pofida experienței pe care am căpătat-o bătând trecutul în lung și în lat. Și nici nu intenționez să pun mâinile pe piept, sincer să fiu. Sunt multe de văzut, de pictat, de trăit. Nu te strâmba, era doar o glumă. Moartea, amice, este un mod de a fi, pe care ființa umană și-l asumă de îndată ce începe să existe. Nu sunt cuvintele mele, mă declar pictor, nu filozof, bătrânul Heidegger a zis-o. Mi s-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a năsălie la fiecare pas... Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase fața într-o mască vopsită în culori sumbre, numai nuanțe de griuri care nu prevesteau nimic bun. Toată vorbăria - se părea că nu va înceta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Fuseseră amândoi în aceeași unitate. A spus că Naoji este sănătos și se întoarce în scurt timp, însă a pomenit și de un lucru neplăcut. După spusele lui, Naoji a început iar să se drogheze. — Iar?! Gura mi s-a strâmbat, ca și când aș fi mâncat ceva amar. Când era în liceu, ca să-l imite pe nu știu care mare romancier, Naoji s-a apucat să ia droguri și a reușit să facă atâtea datorii la o farmacie, încât mama a tot plătit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
treizeci de ani. Artistul rupse, brusc, tăcerea. Era puțin înciudat. — Se zvonește că vă vindeți casa. E adevărat? Am râs. — Scuzați-mă, însă tocmai mi-am amintit de Livada de vișini. Presupun că doriți s-o cumpărați, nu? S-a strâmbat puțin, încruntat, dar n-a răspuns. Îmi ghicise repede intențiile. E adevărat că s-a pus problema vinderii casei noastre unui prinț, fiind estimată la cinci sute de mii de yeni noi, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]