2,683 matches
-
lui Eminescu, socotind-o o intruziune păguboasă a senzaționalului în istoriografia literară. N-am știut, în zăpăceala de acum de pe piața cărții, că dl. N. Georgescu a recidivat, publicînd, în 1995, o a doua carte, de data asta intitulată Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu. Descoperind-o recent, am citit-o și îmi fac datoria față de cititorii mei să o comentez. Și asta pentru că aceste cărți ale d-lui N. Georgescu (poate că aceasta de a doua
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
multă știință de carte despre viața lui Eminescu și a epocii. În loc să elaboreze o biografie a lui Eminescu, eliberată de scenarii, se pierde în tufăriș, plimbîndu-se în grădinile scenariilor utopice, pentru care n-are documente probante. Păcat. N. Georgescu, Cercul strîmt. Arta de a trăi în vremea lui Eminescu, Editura Floare albastră, 1995.
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
reciproc. Femeia trădată de soț e geloasă, o arată coșmarul, pe ea însăși cea de odinioară, care nu cunoscuse infidelitatea și respingerea. Singurătatea reprezintă, dacă astfel funcționează principiul identitar în romanul Agnetei Pleijel, o pierdere în abisul propriei persoane. "Cușca strîmtă a eului", cum o numește scriitoarea, este de fapt un spațiu conflictual de manifestare a mai multor euri. De aceea îndrăgostirea nu pune capăt solitudinii, ci dimpotrivă, o adîncește, pentru că prăbușindu-ne în "celălalt ca într-un puț" ne prăbușim
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
Era ora potrivită și eram gata de îmbarcare/ ieșisem din palatul roman,/ la capătul Vilei Borghese,/ unde îmi murise un prieten iarna trecută,/ un prieten cu inima explodînd ca o stea de prea/ multă căldură și lumină acumulate în trupul strîmt,/ necroza arterei era efectul focului dinăuntru,/ pîrjolind țesuturile." Sub un cer mediteranean, oarecum lenevoase în plimbarea lor printre ruine celebre, aceste poeme se înrudesc mult cu acelea ale lui Kavafis. Aceeași surpriză în a găsi un decorativism rafinat înfrățit pe
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel Căpitănița, Madrigal Voievozeanu, Paloma Gheorghiu, Silvia Curpeni, Tabeea, Lizanca, Coca Lup, Gretty Buznea... Povestea curge despre cum au sfîrșit cei doi
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată numele femeilor fatale: Izabel Căpitănița, Madrigal Voievozeanu, Paloma Gheorghiu, Silvia Curpeni, Tabeea, Lizanca, Coca Lup, Gretty Buznea... Povestea curge despre cum au sfîrșit cei doi Dracula, despre
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
spectatori. Sînt conștientă că și breasla mea, a comentatorilor, a specialiștilor, a cronicarilor și criticilor a pus umărul la tot ce se întîmplă prin faptul că "regele e gol!" nu s-a strigat la timp, prin faptul că privim teatrul strîmt și provincial, nu-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
justificabilă doar tematic: este despre părinți. Despre părinți adevărați, nu cei "multiubiți" pe care i-a cîntat cu sîrg. Această antologie se încadrează perfect într-un spirit al vremii noastre. Se face din ce în ce mai simțită nevoia de a ieși din cercul strîmt și rece al literaturii. Să ieși în lume, să-ți cauți cititorii, să încerci să comunici. S-ar putea spune că poezia este "luată în serios", în această antologie. Petru Romoșan crede că poate "vinde" poezie, vrea să facă din
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
și Alain Paruit, a constituit picătura ce a făcut să se reverse paharul mîniei autorităților totalitare. Autorități slujite însă, cu sîrguință, de colegii de condei ai prozatorului: Imediat am fost chemat telefonic la Uniunea Scriitorilor. Cînd am intrat în biroul strîmt al președintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, am constatat că erau convocați toți cei din conducerea operativă: Ion Hobana, Traian Iancu, Constantin Țoiu, Alexandru Balaci, Constantin Chiriță, Domokos Geza și George Bălăiță... Dumitru Radu Popescu a început să-mi citească
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de memorii? Scrie că aici stau amintirile - acum pot să uit.
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Am citit cărțile lui într-o cheie realistă (căci așa trebuie ele citite, tocmai pentru că sînt suprarealiste!) - lectura literală a unor cărți care par extrem de opace, de ermetice, dacă le privim din interiorul fenomenului literar. Îndată ce ieșim din cercul deja strîmt al literaturii, ca tărîm al esteticului, lucrurile se schimbă radical, multe texte inanalizabile cad la picioarele exegetului dezlănțuit. Cam aceasta ar fi lecția pe care o aflăm din cartea Simonei Popescu: dacă poeții coboară în stradă, în realitate, sau în
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
din amintirea unor lecturi. Un oarecare grad de generalitate a răspunsurilor era inevitabil. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să simt în ele o mai personală și concretă implicare. O problemă de neocolit cînd vorbim de preferințe literare este cercul strîmt din care acestea sînt recoltate. Avem de a face aproape exclusiv cu opțiunile unor literați, în majoritate, scriitori ei înșiși. E adevărat că, pînă la un punct, ei mențin ori schimbă canonul. Acest lucru mărește cota de interes a anchetelor
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
noi realități spirituale și culturale (...) Lucrul s-a petrecut la fel cu critica aplicată ereziilor 79. Autorii patristici au criticat pe larg și iudaismul, pentru că acesta a osândit și răstignit pe Iisus Hristos, pentru că a respins creștinismul și a interpretat strâmt Legea. Mintea iudeilor era slabă precum ochii Liei80 și răpusă de poftele trupului 81, așa încât deși aveau Legea, ei au atins culmea stupidității renegându L pe Dumnezeu cel adevărat și judecând a fi cu mult mai avantajos să slujească idolilor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lume care mai seamănă foarte puțin cu ce era, un punct de sprijin. Ancora lui Radu Ciobanu pare (doar pare...) a fi romanul de familie. Un roman al destrămărilor, al micilor drame date la "remaiat", toate consumate în spațiul cam strîmt al unei bucătării de bloc, între o cafea și o porție de salată ŕ la russe. O anume "acceptare" domoală se așază, cu iertările rezervate, de obicei, unor tempi passati, peste toate întîmplările care, fără să fie de viață și
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
images/80405400f4 Ilie%20%20Epectaza%20la%20Sf.%20Grigorie%20Nyss a.pdf p. 21, p. 20 (accesat 28.06.2010); Norme de redactare exprima această idee: comentând Cântarea Cântărilor 5, 4, el vorbește despre fereastra sufletului ca o „deschizătură mică, îngustă și strâmtă, prin care n-a încăput Însuși Mirele, ci de-abia mâna Lui; dar prin ea a pătruns înăuntru și s-a atins de cea care dorea să-L vadă pe Mire, din care aceasta numai a câștigat, că a cunoscut
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
i-a oferit premisa unei regăsiri a autenticității intelectuale și etice. Individul marginalizat, opresat de un centru ultraabuziv, se redresa în climatul unui nou început, al unei introduceri în normalitate: "A fost, pînă la urmă, șansa de a părăsi ghettoul strîmt și insalubru al umilințelor și al angoasei. L-am lăsat în urmă cu reală satisfacție, deși nu fră eforturi, pe cel care fusesem, fără să mă dezic de el, dar privindu-l cu o anume detașare". Se poate pune întrebarea
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
a ridicat deasupra materiei rusești. James Bond nu s-ar fi apucat să "împungă". Și cuvintele nu sunt aceleași: vițelul, stejarul. Charisma nu e aceeași. Au învins posomoreala rusească, obosita sexualitate rusească. L-au tras pe sfoară seriozitatea și trenciul strâmt.
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
va da ochii cu oamenii din cetate. Era dimineața, când toată lumea intra și ieșea cu treburile zilnice. Prinsese deodată curaj trimis de Cel de Sus și intră pe poarta cea mare a cetății. Erau oameni mulți care mișunau pe ulițele strâmte și întortocheate, oameni cu chipuri africane, cu fețele de abanos, cu păr cârlionțat, ochi mari, frumoși și strălucitori. Sute de priviri curioase se îndreptau spre el, uitându-se la el ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
spune să-ți iubești aproapele Și vei fii precum copacul ce îl udă apele. Rădăcina ta hrănită de Izvorul Vieții Sfinte, Îți va da îndestulare...Peste veacuri, ca sorginte, Vei rodi. Fructul credinței este rod al ascultării, Stai pe calea strâmtă, Domnul, nu te va lăsa uitării! 18/05/12, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Binecuvântat e omul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
cel damnat: Ianda (din povestirea omonimă) e un astfel de spirit ce poartă însemnele unui păcat de care nu are unde fugi, la fel Pinhasl (în travesti), ori Breh din Pribeagul. întreagă această lume ajunge să se elibereze din cercul strîmt al greșelii într-un singur mod - rostirea, fie că �întîmplarea cu tîlc" e adusă la lumină de un martor din trecut, fie că eroul însuși se confesează: mătușa Ghenendl (Orbit de iubire), Copl-Șutitorul (înmormîntare pe ocean) și mătușa Iendl (Logaritmi
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
cu titlu experimental „Ordonanța pentru reglementarea trăsurilor în Bucuresci“. Actul normativ prevedea, în principal, obligații în sarcina birjarilor care nu aveau voie să circule decât la pas, trebuiau să nu stropească pietonii și să circule cu multă atenție prin locurile strâmte. Rămas în vigoare timp de 9 ani, actul experimental este înlocuit de „Regulamentul pentru trăsurile de piață și Bucuresci“, votat la 9 aprilie 1868 de Consiliul Comunal al Capitalei și care, printre altele, prevedea: „1 - nimeni nu e volnic a
Agenda2003-15-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280903_a_282232]
-
cui îi mai pasă de întrebări, cînd are răspunsurile gata pregătite, oferite cu atîta larghețe, cu atîta solicitudine? Dar ce să mai facă artistul cu întrebările lui în acest concert extrem de seducător, de atractiv al răspunsurilor? Se retrage în spațiul strîmt, îngust, al locului, acolo unde întrebarea abia șoptită are, din nou, ecou. La început a fost cultura tribului, cu zeii, parazeii și înțelepții ei. Am ajuns, s-ar părea, în același punct. Ne întoarcem la cultura locală aspirînd, încet, timid
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
această desprindere definitivă este reală. Calul o simte, nechezind pentru „întîia oară, după o tăcere de o grămadă de ani”. Calului poate că o să-i fie mai bine, deși e văzut și el „legat de-o proptea într-o uliță strîmtă” (s.n.). Femeia însă, coborîtă tăcută în această a doua albie joasă a nefericirii, se grăbește s-o „împodobească” pe Păunița... Parcă îi revine și graiul acum, în această grabă spre... Caută „un car de la ei”, ca să se înțeleagă (bănuim noi
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
și nimic altceva, oh nu. Ești tânăr, ești nimic. Este mai bine, cum ziceai, să fi matur. De asta le zik maladeților de azi că nu trebuie să fie ceea ce sunt. Au pleate lungi și tișarturi și genovezi albaștri și strâmți pe naga și se cred cineva. Dar sunt nimeni. Să crească mari, asta să facă, oh, da. Ce au de făcut este să crească mari. AB: Ai putea să te transporți în viitor, sau măcar rolul tău într-un viitor
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
te sufoci când „vasta cameră a regelui s-a umplut de ființe nevăzute, spirite ce păzeau venerabilul monument. Te așteptai ca dintr-o clipă în alta o voce spectrală să spargă tăcerea atotstăpînitoare. Acum le mulțumeam celor ce construiseră canalele strîmte de ventilație, ce aduceau în străvechea încăpere un flux slab, dar constant de aer proaspăt”. Aproape te cutremuri când „spirite monstruoase, orori sinistre, infernale, forme cu aspect grotesc, nebunesc, sălbatic” invadează spațiul îngust și te simți ușurat când maleficii demoni
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]