316 matches
-
Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Nicolae Balotă). Repere bibliografice: Platon Pardău, Patosul obiectiv, RL, 1979, 18; Ion Maxim, „Bal la regina Portugaliei”, O, 1979, 21; Radu Mareș, Un nume nou: Bianca Balotă, TR, 1979, 39; Eufrosina Alboiu, Străbunicile sunt frumoase, RMB, 1979, 10 759; Emil Manu, Bianca Balotă, „Bal la regina Portugaliei”, SPM, 1979, 446; Barbu Cioculescu, În căutarea timpului ascuns, LCF, 2000, 4; Roxana Răcaru, Dantelărie de cristal, RL, 2000, 14; Irina Petraș, Locurile memoriei, APF, 2000
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
drum spre America, cărau fiecare câte o singură genă modificată pe cel de-al cincilea cromozom. Nu era o mutație recentă. Potrivit doctorului Luce, gena a apărut pentru prima oară În familia mea prin 1750, În corpul numitei Penelope Evangelatos, străbunica mea de-a noua. Ea i-a transmis-o fiului ei, Petras, care a transmis-o celor două fiice ale sale, care au transmis-o la trei dintre cei cinci copii ai lor și așa mai departe. Fiind recesivă, gena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsească o poziție comodă. Fără să se scoale din pat, rătăcea pe coridoarele Întunecate ale gravidității, pășind peste oasele femeilor care trecuseră pe acolo Înaintea ei. În primul rând mama ei, Euphrosyne (cu care, brusc, Începuse să semene), bunicile ei, străbunicile, și toate femeile dinaintea lor, mergând Înapoi prin preistorie până la Eva, pe al cărei pântec fusese aruncat blestemul. Desdemona le cunoscu fizic pe aceste femei, le Împărtăși durerile și suspinele, teama și nevoia de a ocroti, revolta și așteptarea. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
învețe, să-i fiu soră, amantă și soție... - Bravo, Viky! Și un șirag de copii atunci... Tonul serios se transformase într-un zâmbet. - Nu m-am gândit chiar așa de departe... Așa gândește Viky, căci așa gândise mama, bunica și străbunica ei. Dar, desigur, dacă viitorul va fi puțin variat, nu se va întîmpla nici o nenorocire. Într-o zi, intr-o magazie, și-a făcut apariția o nouă familie, compusă din mai mulți tineri, care dimineața invadau plaja. Viky deveni curând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și cum eram eu mic și mi-a fost mie învățătoare bunica Lucica, nu?... - Da... și-atuncea... Am văzut și pe cei care acum nu mai sunt că au muit, dar au fost în casa asta: unchiu' Dan, bunicu' Costin, străbunica... Și-atuncea le ziceam eu... [înregistrarea se întrerupe] 4 ani și 1 lună Căpitanul (de nave interstelare). Dragoș și morcovii. Problemele încălzirii globale - Căpitane Dragoș, în toate călătoriile interstelare în care am fost cu tine, aveai de mâncare numai morcovi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce am văzut, nici ce procente de reprezentare erau pe acolo, ci, păstrând obiceiul, îți voi scrie doar despre ceea ce m-a topit, m-a topit până m-a aruncat iarăși într-un beci, să plâng așa cum m-a învățat străbunica: - Lacrăma ta să n-o arăți la nime, maică, ține-o pentru tine și pentru Dumnezeu ăl din sufletul tău. O să te scutesc de vizitele la parlament, guvern și sindicate. Deși, eu am prins o grevă generală care făcea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Christina C. Și se presupunea că ea este mai reactivă emoțional, când colo, am început să-i povestesc despre tata, și m-a pălit un plâns pe care nu am fost capabilă să îl rețin deloc. Mi-am amintit de străbunica, de bunica, de imaginea din Sâncrai cu biserica. Vin dinspre ogradă și în fața mea e ea, biserica, singura așezare pe care ochii o pot vedea în afară de casa bunicilor. M-a strivit un sentiment uriaș de teamă, abandon, înstrăinare și jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în raport cu cei fără zile, cei despre care se spune că sunt pe ducă, numai când îi vezi. M-a distrat de-a dreptul locul pe care îl ocupă în carte problema lui evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că eu sunt la celălalt capăt al firului. —Bună, Pen. Eu sunt. Ce faci? —A, Bette. Bună. Sunt bine, dar tu? Conversația părea extrem de similară cu zecile de conversații pe care le avusesem cu foarte politicoasa, dar ușor senila mea străbunică. În mod evident, Penelope era exact atât de furioasă cum mă temusem. —Pen, știu că nu vrei să vorbești cu mine În momentul ăsta. Îmi pare rău că Avery te-a păcălit să răspunzi la telefon, dar chiar voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici un caz. El era sărac, Însă hărnicia nu-l chinuia prea tare. Ba chiar dimpotrivă. Decât să-l fi pus să facă o treabă, mai bine o făceai tu, dacă voiai s-o vezi terminată ori măcar Începută. Se ducea străbunica mea - Bâta, cum se zice pe aici - să-l cheme pe Cucu, să zicem, la stropit via cu zeamă bordeleză. Bâta luase În arendă niște vie de la boierul cu os domnesc și cu noroc În viață și se cam necăjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și jefuiți și femeile ne-au fost violate de englezi, francezi și acum de mauri. Ce-au făcut maurii acum nu-i deloc diferit de ce ne-au făcut englezii conduși de Wellington. Ar trebui să-nveți și tu ceva istorie. Străbunica mea a fost ucisă de englezi. Casa familiei mele a fost arsă de englezi. Îmi pare rău, spusei. Și pe americani de ce-i urăști? — Americanii l-au omorît pe tata cînd a fost recrutat În Cuba. Îmi pare rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia să se bată cu unchiu-său ca să putem hălădui în livadă. El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-meu, să mă răpească în Banat. Aveam două surori, una brunetă, alta blondă. Sălbatice. Le duceam mâncare cu furca în livadă, să nu mă muște. Astăzi n-a mai rămas nimic. Decât blocuri de șobolani gri. Cum să mai găsească străbunica drumul înapoi în cimitir când ăștia au demolat totul? Sabina zâmbește. În spatele ei apune un soare feliat de nori. Are părul de cerneală și pielea străvezie. Râde: tu, Piti, chiar ai vrea să te cred? LVI Doar două rude mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
face pui. Masculii respectă femelele. Oamenii fac sex, cu oprirea procesului de concepție (de perpetuarea speciei), de nașterea unui copil. Procesul natural, din corpul unei femei însămânțate, nu este lăsat să se desăvârșească, prin nașterea copilului. Aceasta provoacă îmbolnăvirea femeilor. Străbunicele noastre nășteau toți copii care germinau în pântecul lor. Nășteau normal, fără medicamente și nu existau atâtea boli, ca acum. Pentru a fi sănătoase, fetele ar trebui să facă sex, după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie, 150 149
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ibric. Dacă vreți neapărat, se pot adăuga o ciorbă de burtă și niște mici, care nu au păstrat numele turcești, ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde o nuanță emoțională diferită de orice trăisem până atunci mi se revela de fiecare dată când o mângâiam, mergând din ce în ce mai departe. Într-o seară, ea își adusese din altă cameră vreo douăzeci de rochii vechi, rămase de la bunica și străbunica ei, galbene ca șofranul, cu șaluri împodobite cu franjuri de mătase, cu centuri brodate cu fir de aur. Își pusese cercei cu diamante și probase apoi, în timp ce beam un soi de cocktail de portocale și Havana Club, toate acele rochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au desprins câteva întrebări esențiale ce frământă omul din momentul când gândirea sa este capabilă să-și privească mama ca pe Dumnezeu. Când află însă că și mama își întoarce privirile cu același sentiment spre bunica și bunica spre străbunica până în veacul tuturor veacurilor, nedumerirea se amplifică și atunci copilul începe să se întrebe: cei cu universul acesta? De unde vine și încotro merge? A avut un început și dacă da, ce s-a întâmplat mai înainte de acesta? Care este natura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
de Sărăcuții. Măriuca este acum bunică, având patru nepoți și este mamă preotului Vasile, fiul cel mai mare, care poartă numele bunicului și a unei fiice învățătoare în sat, ce poartă numele bunicii sale Smărăndița. În curând Măriuca va fi străbunică și Îi mulțumește Bunului Dumnezeu pentru darul primit de Crăciun, în urmă cu șaizeci de ani, când atât ea, cât și frățiorii ei, au găsit sprijin și cămin la familia d-lui învățător Vasile și soția sa. Și iată că
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la etatea ei, și mie, mi s-a povestit despre vestita fată. Dar cine, oare, mi-a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oare, mi-a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de vorbă cu ea, s-o pipăe, s-o mângâe, să împrumute din frumusețea ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a povestit? A, da, mama. Și ei cine i-o fi povestit? Mama ei, adică, bunica mea. Și ei? Mamă-sa. Și mamă-si? Străbunica. Și, tot așa, din mamă în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de vorbă cu ea, s-o pipăe, s-o mângâe, să împrumute din frumusețea ei, dar, de câte ori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
când el, plin de sânge și lohii, se odihnește la pieptul ei deja plin de lapte, iar ea, fără urmă de oboseală, surâde și e deplin fericită. Toate astea se pot petrece foarte bine în patul conjugal, căci așa făceau străbunicile noastre, iar noi între timp ne-am denaturat și trebuie să ne întoarcem la asta. Lumea asta, Herr Doktor, la care tu visai atunci când ai scris cartea și pe care o imaginai plină de instrumente și facilități, în primul rând
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
creșterea lui, primele lui vorbe, primele lui jocuri, primele lui întrebări. Cel puțin pentru mine, nimic nu se poate compara cu asta. Probabil că, dacă trăiam cu 206 o sută de ani înainte, aș fi făcut măcar șapte copii, ca străbunică-mea. Habar n-am dac-aș fi scris și cărți, e destul de puțin probabil ; dar nici nu cred că asta ar fi contat, în fond...
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
m-am îngrijit de toate, am lăsat casa și ce mai am unei rude, un fel de văr de-al doilea, magistrat în județul Bacău, o să vină el să mă îngroape; am pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice de terebint din Mamre, unde străbunica noastră vorbea cu zeii ei în fiecare seară și unde, la un moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o libație în numele Sarei. Acestea erau poveștile pe care Iosif le auzea de la Iacob, când stăteau împreună toți frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]