1,024 matches
-
și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel puțin așa susțineau mama și bunica, și nu putea înțelege cum de era sicriul lui atât de mic. În jurul lui erau îngrămădite mama, bunica și străbunica și, în general, femei, aproape numai femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
erau îngrămădite mama, bunica și străbunica și, în general, femei, aproape numai femei cuprindea cadrul funebru din jurul defunctului. Pesemne erau iubitele lui, aceleași ce nu mai conteneau să vină la patul lui de moarte, pe rând, spre indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau invocate mereu de bunica, apoi de mama, ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă, dar numele străbunicului nu și-l puteau aminti. Aceste nume îi rezonau în minte, ca și cum femeile acelea i-ar fi aparținut odată, în timp ce nu-și putea nici măcar aminti numele propriilor iubite de adolescență sau ale amantelor de mai târziu, cu excepția celor cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ireală; animalele se pregăteau surd de culcare, cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict de memoria străbunicului, pe care o resimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu excepția găinilor, care ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict de memoria străbunicului, pe care o resimțea acum în posesia lui. Sau poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict de memoria străbunicului, pe care o resimțea acum în posesia lui. Sau poate fi doar una dintre povestirile lui, ce se repetau mereu aceleași, deși surveneau foarte rar, atunci când era într-o dispoziție specială. Și tot ce spunea străbunicul părea incredibil de adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ține strict de memoria străbunicului, pe care o resimțea acum în posesia lui. Sau poate fi doar una dintre povestirile lui, ce se repetau mereu aceleași, deși surveneau foarte rar, atunci când era într-o dispoziție specială. Și tot ce spunea străbunicul părea incredibil de adevărat, mai incredibil decât realitatea însăși. De aceea amintirile lui îi păreau, și acum, după atâția ani, stranii de vii, ca și cum le-ar fi trăit el însuși, întocmai după vorbele lui. Lucreția Străbunicul avusese trei neveste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și tot ce spunea străbunicul părea incredibil de adevărat, mai incredibil decât realitatea însăși. De aceea amintirile lui îi păreau, și acum, după atâția ani, stranii de vii, ca și cum le-ar fi trăit el însuși, întocmai după vorbele lui. Lucreția Străbunicul avusese trei neveste și o singură iubită, aceeași pe parcursul celor trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la mărturisirile nepermise, dar pline de însuflețire. Soțiile vor fi fost de mult înmormântate și uitate, dar amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se împreunau, probabil până la cele mai subtile niveluri ale ființei lor, în cea mai desăvârșită armonie. Și nici unul nu părea că-și dorește mai mult decât atât; pesemne că era și așa destul de mult. Astfel de amănunte erotice ale escapadelor străbunicului, desigur, le-am aflat mult mai târziu din relatările altora; el nu mi le-a dezvăluit niciodată, dintr-o pudoare neobișnuită pentru el, ce ținea doar de frăgezimea vârstei. Lumina Și Bătrânul se gândea cumva admirativ, cu oarece invidie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
târziu din relatările altora; el nu mi le-a dezvăluit niciodată, dintr-o pudoare neobișnuită pentru el, ce ținea doar de frăgezimea vârstei. Lumina Și Bătrânul se gândea cumva admirativ, cu oarece invidie la viața tumultuoasă și bogat afectivă a străbunicului, freamăt pe care el nu a reușit să-l atingă, cu toate călătoriile lui zbuciumate până la capătul lumii. Bătrânul a plecat într-o zi din satul său și s-a însurat, a avut copii și nepoți departe de aceste locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vine, sau cel puțin aici el nu mai simțea nevoia s-o facă. Obosit de pribegia unei vieți, s-a întors în casa părintească, ca să trăiască, să-și savureze cafeaua de dimineață pe prispa pe care odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și iureșul străzii. În mod curios, își amintea de vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la cumpăna fântânii de mult secată, ce în timpul zilei trecea neobservată, la curtea părăginită, cu iarbă sălbatică și nerânduită, ne mai călcată de găini. Dar dintre toți, numai străbunicul a pomenit de acea spărtură în cer, acea formidabilă fereastră de lumină, iscată, așa, dintr-odată, tot din lumină, din lumina caldă și visătoare a asfințitului. Probabil că a mai văzut această fereastră, căci numai bucuria revederii sau a recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din lumină, din lumina caldă și visătoare a asfințitului. Probabil că a mai văzut această fereastră, căci numai bucuria revederii sau a recunoașterii poate fi atât de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul. Ultima dată când am visat-o pe Lucreția purta o rochie verde de mireasă, de ce de mireasă îmbrăcată în verde? Nu știu să vă spun, poate doar pentru că așa a rânduit-o visul meu. Stătea complet nemișcată într-un câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În jurul ei, totul se mișca: norii, florile în bătaia vântului, chiar și soarele pe cer se mișca în cercuri concentrice și strălucitoare; ea stătea nemișcată, ca un centru de gravitație al întregii lumi, așa cum trebuie să fi stat în sufletul străbunicului. De altfel, imediat a doua zi mi s-a arătat ferestruica și de-atunci am revăzut-o de multe ori, dar pe Lucreția nu am mai visat-o niciodată. Cum spuneam, de la o vreme, văd fereastra aproape zilnic, și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o pornește cu greutate în sus pe colină în întâmpinarea ei... Până când, deodată, soarele cade istovit după vale și odată cu el dispare și ea Fata Morgana; la fel, probabil, dispărea și Lucreți a, în spatele colinei, după ceasurile de dragoste cu străbunicul. Faza 1. Negarea De când am aflat de boala mea, am devenit centrul atenției. Înainte nu primeam un telefon cu lunile, cât despre vizite, nici nu putea fi vorba, deși locuim la distanță de câteva stații de metrou. Acum par cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
știe, să experimenteze câte ceva, preventiv și inițiatic, din experiența morții. Le-am spus în nenumărate rânduri că nu sunt pregătit, că nu am de gând să mor, nu acum, nu în curând, ci când voi fi gata. Faza 2. Răzvrătirea Străbunicul, bunicul și tata au murit cu toții în patul lor același -, cu brațele unite pe piept, liniștiți, pregătiți și împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel bun. A dispărut la fel de brusc precum a apărut. În lumina crepusculară s-a topit rapid ca o umbră. Am auzit din nou acea zornăială metalică de aripă ca un scut ce se zgâlțâie. Faza 6. Vindecarea. Lumina ce survine Străbunicul spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în momentul de față mai apropiată decât familia lui cea zgomotoasă. Deși chipul Lalei abia și-l amintea, doar că o simțea mai aproape..., dar nu atât de vie precum Lucreția, pe care n-o văzuse. Toate lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De câteva ori a luat laptopul și s-a angajat într-o conversație electronică cu iubitul ei prezumtiv, impostor și transoceanic. Pe celelalte laturi ale mesei, stau bărbații: sicraN, ce crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată pe cer deasupra liniei orizontului, tânărul ce a fost îndrăgostit de o fotografie, bărbatul vizitat de îngeri, urmat de cel rătăcit în rezervația cu creaturi fabuloase, în căutarea iubirii imposibile, și domnul însoțit mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită insistent și vreau să plec. Până nu le guști mâncarea, până nu le lauzi gospodăria, pe cele două fete, eleve la gimnaziu, nu te lasă să pleci. Copacii, tot de pe vremea străbunicilor, influențați de gândirea împietrită în trecut a stăpânilor, au rămas pitici cu rădăcinile în 1848, deși la câțiva zeci de kilometri e orașul Galați, mai ambițios decât Brăila și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]