1,253 matches
-
de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu vă pot învîrti pe străduțele astea pînă vi se face lehamite, chiar înainte să urcați am făcut plinul, așa că putem să-i dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În concepția tradițională chineză, broasca țestoasă este simbolul longevității. Forma cetății seamănă cu o broască țestoasă, un mesaj ce simbolizează faptul că cetatea antică Pingyao va fi puternică și durabilă. Orașul este străbătut pe axa sud-nord de străzi mari și străduțe paralele. Infrastructura cetății este solid realizată, construcțiile și edificiile având diverse funcții. Locuințele populației au fără excepție curți pătrate din cărămizi, acoperișurile având țigle de culoare gri. Construcțiile din dreapta și din stânga sunt simetrice față de axa centrală. Fiecare curte este înconjurată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a fost vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA) și vicepreședinte al societății WSE. Concepțiile și propunerile sale privind dezvoltarea școlii chineze de arhitectură și urbanizare au o mare influență în China. Noul edificiu cu curte pătrată din Beijing de pe străduța Juer, proiectat de el, a câștigat în 1992 mai multe premii acordate de ONU, Asociația Arhitecților din Asia și Societatea de Arhitectură din China. În martie 1996, UIA l-a premiat pentru rezultatele cercetărilor sale științifice asupra habitatului. Wu Liangyong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau Fred Astaire, nu contează - Își pierduse un picior luptînd pentru Comuna din Paris. Ani de durere și de absint Îl/mă/ne smintiseră. În scena din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță, cînd deodată, de peste un gard Înalt Îi ajunseră la urechi hohote de rîs și pocnetul Înfundat al unor mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela, fundalul tuturor fotografiilor era același - automobilul, înaintând pe autostrăzile din jurul aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cei de la Renel lumina...”. - Fii atent la intersecție, vine Matizul ăla! - Cretinule! scoate capul pe geam. Eu aveam prioritate! Cine ți-a mai dat și ție carnet? Na de-aici... Am intrat în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așa ar trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va arăta așa, că nicăieri nu va fi pomenit numele său și nici măcar al lui Leonard Bîlbîie. Serviciul va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
străini: Cine n-a trăit departe de casă nu știe ce înseamnă să revii, după ani, acolo unde te-ai născut, acolo unde sunt părinții, frații, prietenii și cunoscuții. Acasă! Ce poate suna mai frumos, mai aproape, mai al tău?... Străduța copilăriei tale e așa cum ai lăsat-o la plecare, magistrala plimbărilor cu bicicleta te impresionează în același fel, liceul, banca primului sărut, toate te-au așteptat cuminți să te întorci... Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii. Oamenii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsarea Întunericului, Își lăsau cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
persoane cu o gândire complexă, care Însă nu-i depășea Înțelegerea. Voia să rămână. — Hai, a insistat Din și a continuat să-l tragă după el. Adam n-a opus rezistență, nu voia să facă o scenă. Odată ajunși pe străduțele mahalalei, Din s-a pus să dea din gură cu aceeași Înfrigurare. — Așa se Întâmplă Întotdeauna cu ei, numai vorbe, nici o acțiune. Ba o teză de doctorat, ba ceva teorie marxistă modernă... Ce-i aduce Z Indoneziei? Nu e nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
numești pe bună dreptate palat al președintelui. Isteț din partea ta, micuțul meu orfan! Vezi că am avut tot timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai modeste. Adam a privit Înapoi spre imobilul acela, Încântat de silueta lui zveltă. Desigur, Își dădea și el seama că nu era adevăratul palat prezidențial, dar Îi făcea plăcere să-și imagineze că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga cu poșeta prin semi-beznă, pe străduță printre case, un felinar mai încolo, ca la un film alb-negru, și mă prăpădeam de râs și de drag și mă țineam cu mâna ca să nu fac pipi. Buf! A spus Filosoful în noaptea aceea, știi că se deschid cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e liberă, iar lumina stinsă. Cu atât mai bine. Eu văd În Întuneric. Ca pisicile. Urcară scara fără ca ea să-și scoată mâna din buzunarul său. Un gest cu care Îl obișnuise Violeta. Ori de câte ori erau singuri În lifturi. Sau pe străduțe Întunecoase. De data asta Însă se simțea ca un câine de apartament scos afară la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că i-i sete noaptea? Păi își pune la îndemînă un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la cîțiva ani după ce-a ieșit din închisorile comuniste. Tocmai am tecut de MAE, îl întrerupe șoferul, sîntem pe Arcului, ce-ar fi să vizităm și zone mai lăturalnice? De marile bulevarde sînt sătul pînă peste cap. De pe o străduță ca asta l-au umflat cînd l-au închis, reia Roja. L-au încolțit și de la un capăt și de la celălalt, punînd pe el farurile ca pe un iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu vă pot învîrti pe străduțele astea pînă vi se face lehamite, chiar înainte să urcați am făcut plinul, așa că putem să-i dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]