11,293 matches
-
cei mai mari gânditori și filosofi, în plan nu numai european; că lucrările lui Eliade deschideau perspective cu totul inedite pe tărâmul istoriei și fenomenologiei, inclusiv în domeniul religiilor, iar Cioran îi înfuria și fermeca pe filosofi, care adesea se străduiau să-l desconsidere, în același timp fiindu-le cu neputință să se desprindă de cărțile lui. Destăinuirile acestea m-au intrigat foarte mult. Imediat ce m-am reîntors în Polonia, am căutat, dar n-am putut găsi însă nici una din operele
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
Țoiu însuși, chiar dacă în cei aproape zece ani cît a stat în fruntea scriitorilor bucureșteni nu a reușit să facă foarte multe lucruri bune (mai ales în relațiile tot mai crispate și tensionate cu autoritățile comuniste), cel puțin s-a străduit să nu facă nici lucruri rele, care să prejudicieze în vreun fel lumea scriitoricească. De aceea ședința consiliului de conducere al Asociației Scriitorilor din 9 ianuarie 1990, în care i se cere demisia din funcție printr-un rechizitoriu ce amintea
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă seară mă înec în pesimismul integral.” Iar pe 4 martie 1990: „Ieri la București s-au străduit toată ziua să demonteze statuia lui Lenin din fața Scânteii, neizbutind. Cum să «plece» el când leniniștii au rămas la putere?” Pentru că „există o logică și pentru statui.” Chestiunea la ordinea zilei acum zece-treisprezece ani era exacta denumire a celor întâmplate
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
încurcă în propriile sale minciuni - dinadins sau din cauza unui posibil șoc psihic, pe care ca bărbat îl înțeleg: să te trezești cu un testicol garnisit cu alice nu e puțin lucru! Iar oameni cu funcții înalte în stat s-au străduit să se dea nevăzuți, abandonîndu-l pe ministru ca pe nimic. Ceea ce mi se pare un test de responsabilitate picat lamentabil. Cînd oameni cu răspunderi atît de înalte în țara asta se comportă ca niște nevolnici după un - sper - simplu accident
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
oltenească pe spuza sa. Sorescu tace mîlc la toate ședințele importante, nu se poate conta pe el la nici o acțiune de protest din Uniunea Scriitorilor!” De bună seamă, redactorii Europei libere, aflați la distanță de țară, oricît s-ar fi străduit, nu izbuteau totdeauna a fi impecabil informați. Cu atît mai vîrtos cu cît intervenea bizantinismul unor autori care țineau a se plasa în două luntri (ei au stat ulterior la temelia „apolitismului” de pomină): „Pe mulți, ei (Monica Lovinescu și
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
îndreaptă spre pieire. S-au învechit. De aceea a devenit idolatria atât de ispititoare. În fiecare an poate fi cumpărat un nou Dumnezeu. Noi, evreii, am împovărat popoarele cu un Dumnezeu etern și de aceea suntem urâți. Gibbon s-a străduit mult să descopere cauzele căderii imperiului roman. S-a prăbușit pur și simplu pentru că a îmbătrânit. Aud că și cerul e pasionat de ceea ce-i nou. Când o stea obosește să fie stea, explodează și devine o Nova. Calea-Laptelui se
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
se pare irelevant la acest nivel al discuției. Ceea ce contează e faptul că un asemenea fenomen există. Și faptul că oameni diferiți au cerințe diferite. Ca întotdeauna și ca peste tot, unii încearcă să păstreze vechiul sistem, iar alții se străduiesc să impună un altul. Nu mă refer aici numai la școli în sensul „fizic”, „material” al cuvîntului; este și o chestiune de concepție. În acest sens, Franco Paolo Freire a propus conceptul de „educație liberă, liberală”, mai potrivit, cred, pentru
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
după ce a terminat, i-a spus: - Trebuie să-ți scoți toate astea din minte. - Din punctul ăsta de vedere, sînt de acord cu dumneata. Dar ce nu i-a povestit Inman orbului a fost faptul că, oricît s-ar fi străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
alții, față de tot ce propunea mai atrăgător peisajul poetic european al momentului. Cu mici decalaje, desigur, explicabile în contextul socio-literar local, pe care tânărul timid, devenit militant fervent până la un fel de agresivitate iconoclastă ce-l contrariase pe Lovinescu, se străduia energic să le recupereze. A reluat, așadar, în acel moment de rememorare afectuoasă, în unicul număr din “75 H.P.” (octombrie 1924) a “scandalului” dadaist regizat de Tzara pe la Zürich sau Paris, cu teribilisme în mare parte jucate, alăturându-le unor
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
mai târziu în cazul lui Eminescu, să-i facă bucuria înmănuncherii poeziilor într-un volum. Cartea apare la începutul anului 1862, în tipografia din Brașov a lui Iohann Gott cu titlul Din poesiele lui Andrei Mureșanu. Deși presa transilvăneană se străduiește să facă o insistentă reclamă favorabilă volumului 3, ca și în cazul traducerii Icoana creșterii rele, vânzarea se face greu ceea ce adâncește amărăciunea sufletească a poetului. La sugestia lui Bariț, volumul de poezii al lui Andrei Mureșanu este prezentat spre
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
spectatorul să savureze spectacolul (imagine și text) în adevăratele lui dimensiuni, să-l înțeleagă? (Ne referim la spectatorii „de dincolo”, de altă limbă și cultură). - Ceea ce spui va fi greu, dar dacă regizorul înțelege el însuși ideea, s-ar putea strădui ca acest lucru să se întîmple. S-ar mai putea înlesni înțelegerea dacă înainte de fiecare reprezentare s-ar oferi cîteva explicații despre ideile și intențiile scriitorului. După cîteva astfel de reprezentări va exista un program în care trei sau patru
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și ale debutanților de talent, situația stă cu totul altfel. Sunt unii, în orice caz, nu prea numeroși, care fac sacrificiul să-și publice plachetele, romanele, în regie proprie, suportând întreaga cheltuială. Dar majoritatea nu au această posibilitate și se străduiesc să ajungă pe listele de subvenții ale Ministerului Culturii, în speranța că sumele respective le vor asigura apariția. Speranță deșartă, pentru că subvențiile se micșorează de la an la an (fără să țină seama de inflație) și se mai împart și în
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse binecuvîntarea ar fi apărut altul, cu pretenții literare schimbate. Totul era o perpetuă nesiguranță, pe care ne străduim să o înțelegem astăzi, nu fără un foarte acut sentiment de oripilare: „Iar constat că scriu rar aici. Motive, destule. Iată eșecurile: cîntecul meu pentru „Scînteia” nu s-a cîntat în programul de la Arenele Libertății, serbarea la care a asistat
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
trebuie căutate și întrunite unanimități. Doamne ferește! Am scăpat, totuși, de asta. Nu toți, desigur. Și asta nu ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-ar arăta mai discreți, dacă și-ar asuma erorile, intervalul parcurs acolo, dacă s-ar strădui cumva să nu stea în calea nimănui, dacă ar fi, cu alte cuvinte, discreți. Și în spațiul culturii, al fenomenului teatral, însă, cum te întorci, dai de oameni vechi, uzați în funcțiile de odinioară, proaspeți acum în fotolii barosane, conducînd
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
premierul știe doar aproximativ limba engleză pe care o vorbește și o ascultă fără translator. Fiind și “sufletist” dl Năstase poate băga România în cine știe ce buclucuri, traducînd cum îi convine documente oficiale ale instituțiilor internaționale în care țara noastră se străduiește să pătrundă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
azi e una aici care spune: De data asta nu am adus flori. întrebarea: Cum te cheamă - ar fi absurdă. Nu-mi amintesc în general numele oamenilor. Nici obrazul femeii nu-l pot recunoaște. Nici vocea. Aș putea să mă străduiesc să recunosc femeia după ce povestește. Poate mi-a mai povestit asta cîndva. Spune: Să ajung să te văd zăcînd aici. După asta n-o recunosc. Spune: Cînd mă gîndesc ce frumos era între noi. Nici după asta n-o recunosc
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
în calcul decît ca, evident, un loc sigur al rătăcirii și al perdiției. În pofida acestui fapt, Münchenul nu este pentru Camil Ressu decît un oraș de tranzit și locul în care va descoperi, în chiar mediul academic pe care se străduiește să-l frecventeze, mirajul Parisului. O dată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A.Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
ultimă. Firește, orice sistem teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății de manevră speculativă, dar tocmai "enigma" artei, irezolvabilă, incapabilă a se livra integral vreunui cod hermeneutic, face posibilă mulțimea abordărilor, și ele practic inepuizabile. D-na Tupan se străduiește a accede la perspective dintre cele mai generalizatoare, totuși nelipsite de cristalizările unor structuri. încă eseistul și poetul victorian Matthew Arnold aprecia că libertatea neîngrădită, domnia bunului plac reprezintă apanajul "barbarilor", care, în vederile sale, n-ar fi decît "aristocrații
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
până la pierderea identității. O identitate ce aparține, sacramente, altora. 17. Aflată în zodia evanescenței peremptorii, a descompunerii și risipirii irevocabile, muzica savantă se comportă de la o vreme ca și cum ar fi sluga punctului, a finalurilor repetate. După fiecare opus, compozitorii se străduie parcă tot mai abitir să pună punct. Punct și de la capăt. Câte muzici atâtea puncte. Și tot atîtea paragrafe. Până când pesemne că va trebui schimbată foaia. Ori punctuația, cu întregul ei alai de semne.
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Sîntem propriii noștri dușmani. Și lucrurile se pot îndrepta numai acasă. Literatura face parte dintr-un pachet de valori pe care îl propui lumii. Nu are nici o șansă, atîta vreme cît un alt pachet este plin de mizerii. Se tot străduiesc polițiile vestice să ni-l returneze. Dar, ca un bolovan al lui Sisif, se rostoglește iar într-acolo. Fărîmițînd în cale, printre altele, și șansa de afirmare a literaturii române într-un spațiu în care - chiar dacă nu recunoaștem - nu sîntem
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
oameni de calitate. De câteva luni, sunt cu un domn din Arad. E profesor de sport și o susține foarte mult pe fiica-mea. A recomandat-o unui club din București. N-a ieșit nimic până la urmă, dar s-a străduit." În stilul de complicitate plină de echivocuri pe care l-am dezvoltat în multe discuții anterioare, am întrebat-o: "Și cum vă înțelegeți cu profu' de sport? Parcă aveați, în vară, pe altcineva. Îmi închipui că domnul din Arad e
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
ar fi răspuns direct la observațiile portretistului său? Dar asta ar însemna să subestimăm furia unui scriitor jignit, nervozitate imposibil de zăgăzuit în fraze onorabile. În răspunsul său, Camil Petrescu depășește cu prea puțin cadrul limitat al Memoriilor, deși se străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația despre sursa muzicală a ideilor, vituperând
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
scriitorul) nu tolera în jurul său decît soitari, mediocri și servili". O școală care nu și-a închis ușile nici azi, continuînd pe liniatura imundă a modelului și uneori cu oamenii ce l-au servit pe "patron" și care s-au străduit a-l copia. Barbu nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
candidat la președenție, pe care le-a prezentat exclusiv oral în campanie, nu s-au schimbat după alegerea lui ca președinte. Dar o parte a presei noastre libere și independente și-a reluat o parte dintre jocurile prin care se străduia să-l prezinte pe Adrian Năstase ca marele cîștigător al alegerilor. În tot acest joc de-a presa independentă, foarte puțini au fost cei care au avut chef să vadă că voturile prin care Adrian Năstase a apucat președenția Camerei
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
Cehov de Henri Troyat, din care oferim în continuare un fragment, va apărea anul viitor și în versiune românească la Editura Albatros. Elev în clasa întîi a școlii din Taganrog, micul Anton Cehov, în vîrstă de abia nouă ani, se străduia să-și fixeze atenția pe gramatica latină deschisă în fața lui la lumina unei lumînări. Dar, în fiece clipă, mintea îi fugea de la pagina tipărită înspre "camera cea mare" unde tatăl său, temutul Pavel Egorovici, își făcea, ca de obicei, rugăciunile
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]