388 matches
-
rolul atât de bine. Ar trebui, cel puțin, să privească ce se Întâmplă În jur. Ori, cerșetorul nu privea nimic. Poate era chiar orb. Umerii Îi erau lăsați În față, pieptul scobit. Fără Îndoială, un om bolnav. Îngerul? Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am văzut de o viață... Mongolul ridică privirile spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era bolnav. - Acum ne despărțim, Mahomed. Ne vom vedea, dar... Tânărul se opri, cu ochii ațintiți asupra unei frunze care Începuse să fluture, mișcată de o adiere slabă. Peste dealurile Sucevei Începea să bată un vânt ușor. - Nu... șopti Ștefănel, străfulgerat de o bănuială. Nu se poate... - Ne vom vedea, dar... Întrebă sultanul, curios. - Dar nu În acest an... Trebuie să plec. Pe curând, Mahomed! - De ce nu În acest an? Ce se va Întâmpla? Tânărul dădu pinteni și porni la trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
statornicește dinastia Basarabilor și ajunge repede la o culme de la care - prin o întîmplare analogă cu cea din Moldova - intră discordia în roiul de albine vorbitoare. într-adevăr, după Tugomir Basarab - a cărui începătură se pierde în noaptea unei istorii străfulgerate din când în când de numele banilor Basarabi - urmează Alexandru, care bate pe regele Carol Robert, apoi Vladislav, care întinde repede marginele țărei. La 1360 el e voievod al Țării Românești, la 1365 ban de Severin, la 1368 duce de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care nu se întâlnește cu nimeni. Ai înțeles? -Desigur. Nu voi spune nimănui. Știam ce va urma: să nu mai trec pe acolo dacă... -Cred că vom avea mult de lucru împreună..." Vom negocia fără încetare". Privirea lui întunecată mă străfulgera. Omul acesta devenise aproape fantomatic. -Crezi că ești urmărit? -Nicidecum. Sau sunt cumva? -Nu știu, mă întrebam doar... Îmi întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu putem să fim din nou împreună. Nu, nu cred că se mai poate. Aud că Talavera e aici cu tine. E adevărat? Te privește asta cumva pe tine? Am luat acest răspuns drept o confirmare și m-am simțit străfulgerat de durere. I-am spus: Prespun că nu. Dar de ce trebuia să te încurci imediat cu el? De îndată ce am găsit eu pe cineva, trebuia și tu să o faci. Nu ești cu nimic mai bună ca mine. L-ai ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a spus ea cu căldură, „vino să-ți dau o bere.“ „Nu, maică, mulțam, da’ tre’ să plec. Mulțumesc, oricum.“ Am simțit o mare bunătate în suflet. Cu bunătate, am atins-o pe creștetul capului ei bătrân și m-a străfulgerat un fior de mare bucurie. „Păi bine, babo,“ i-am spus, „da’ ai un păr de înger!“ „Și de ce să n-am,“ mi-a spus ea cu blândețe, „la fel ca toate fiicele omului?“ Pieptul îmi pleznea de atâta mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
despre adevăratul Soare. Cel fără de asfințit. * Când Soarele-n asfințit e roșu, vine furtuna. Știam asta, dar prea repede se întâmplase totul. Vântul se pornise deodată. Nourii, la început răzleți, acoperiseră într-o clipă cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de gol, se răsucește pe călcîie și iese, trîntind ușa cu putere, mînat de un singur gînd: soacră-sa, fosta femeie superbă, singura cu adevărat din viața lui, care îl urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cap în prezent? Cine conduce? Kair ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră, În timp ce Își ridică mai bine pe umăr coșul clasic de plajă. Lui Romică, oricît de multă veselie avea În metabolism, nu-i vine greu să te bată orice ați juca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așternut răsare delicat talpa unui picior, de tăblia patului atîrnă niște ciorapi de mătase, am amintiri vagi ale unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea se Încălzește aproape neverosimil. Plopii și salcîmii din marginea aleilor, cînd trecem tropăind pe sub ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
roșcate de pe movila rotundă de pămînt se ridică zbierete spre cerul pe care s-a aprins aceeași puzderie de stele din Hațeg, din Bărăgan și din Deveselu. SÎnt exact aceleași, nici una În minus sau În plus, sigiliu zodiacal pe care străfulgeră neașteptat pîlpîiri. — Ăla e un satelit? Sau e o stea căzătoare? — O fi Hubble, cică l-au pus pe orbită. — Ce-i aia Hubble? — Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hârtie. Directorul a descoperit - în argumentarea noastră - că este la fel de vinovat ca și rectorul de neapariția publicațiilor Universității. Dacă rectorul nu avea repartiție pentru hârtie, fabrica „Letea” avea hârtie și nu căuta soluțiile necesare. Deodată, gazda noastră a reacționat ca străfulgerată de o idee pe cât de periculoasă, pe atât de salvatoare: „Adică vrei să furăm hârtie pentru Universitate?! Dar cum trimit eu hârtia la Iași?”. Fericit că a înțeles, am precizat că nu este nevoie de un drum așa de lung
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întins pe spate răsuflând greu, privind fumul. Fumul nu era prea limpede. Și nici chiar real. Poate nu era decât ceva în adâncul ochilor mei. Și-apoi nu mai fu acolo deloc și lumina din grinda de porțelan din tavan străfulgeră cu ascuțime încăperea. Asemenea fragmente, a căror valoare artistică este indiscutabilă, nu constituie excepția, ci regula discursului chandlerian. Intuiția și talentul l-au trimis spre o zonă în care miza pe efectul artistic este mai importantă decât parcursul dezlegării enigmei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întreaga-i viață, zădărnicia muncii lui personale și, dincolo de asta, poate, patetica incapacitate a cuvintelor de a reda un cer, apa, liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l străfulgeră ca o Judecată de Apoi, are această revelație: literatura lui n-a fost la înălțime. "Se rostogoli de pe canapea pe dușumea și toți vizitatorii și paznicii se năpustiră spre acel loc"*. De secole întregi furnicile verbului se târăsc pe sub carul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
trag doar cu ochiul (spre ceilalți...) pentru a (le) lua ochii... Suntem nevoiți a fi oameni! Bucuria este oxigenul sufletului. Suntem permanent expuși vederii proprii, vederii celorlalți, vederii lui Dumnezeu; Vederii prezentului și vederii posterității. Din când în când, suntem străfulgerați de sentimentul nimicniciei și al itineranței. Trăim în cercul lucrurilor nesemnificative crezând că sunt semnificative... Existăm ca să descoperim și să ne descoperim. Descoperind, ne descoperim, după cum, descoperindu-ne, descoperim, în orizontul înconjurător și în cel propriu. Existând, ne instalăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]