1,312 matches
-
mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își mai spuse ea, deși știa bine că bănuielile sunt și ele alimentate de fapte din viața curentă și depozitate în subconștient. Acestea se păstrează în străfundurile minții și apar ca martori la proces, aduși numai la solicitarea instanței. Cu siguranță acest vis fusese rodul unei născociri, al unei minți bolnave. Comparația cu floarea o făcuse probabil gândindu-se la ea însăși, dar după chibzuința Doinei, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acest dialog, mama ei nu avusese loc. Bunele relații cu tatăl său și afecțiunea pe care acesta o arătase la sosirea ei se topiseră. Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămase complet mut, cu mintea goală. Mai citi o dată pasajul sfânt, apoi de încă două-trei ori. Dintr-odată, întorcându-se către sine însuși, se lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te droga a putut fi în stare să-ți înlăture obiceiul de a te duce la biserică cu drag, ca pe vremuri. Asta explică multe, iar eu nu mă îndoiesc deloc de asta. Acum, ești doar un necredincios pervertit până-n străfunduri, atât! Iar, pentru asta, sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă înconjura, iar eu doar trebuia s-o aduc în mine și s-o păstrez cu mare sfințenie, sau dacă ea nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în foc, dar eu înclin să cred că mai toți oamenii își ridică problema aceasta la un moment dat, în viață; de bună seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie Îmi aparții, mie și tuturor, deși de abia avem timp să ne privim, și viața ca să păzim flacăra ta”... ... Nimic mai adevărat În explozia de frumusețe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri extraordinare, eu plâng după ele. Erau multe lucruri proaste, dar erau câteva lucruri înălțătoare pentru care merita să rabzi toată grozăvia aia". "Vrei să spui că e minunat să vezi o execuție ca să trăiești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
multe cuvinte din limba aceea, care se cheamă sanscrită, și ne amintește necontenit de rădăcini. Din această limbă își trag izvorul multe limbi ale popoarelor. Atunci când cineva o să vă întrebe: Mo si tu rrom? să răspundeți, cu toată gura, din străfundul sufletului și inimii: Da! Acest lucru dovedește că sunteți un sinte. Trebuie să fiți mândri de neamul vostru! Și mai trebuie să știți că țiganii, oriunde s-ar afla ei, sunt fii ai dragostei și ai libertății. Chiar dacă unii or
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pregăteam cărare lungă-a face Și-a-nfrânge mila, și-a răzbi durerea Pe care-acum din minte le-oi desface. Urcarăm sus și printr-un ochi rotund Zării la capul căii lungi și grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm iar către lumini și stele.” Dante - Infernul îcânturile I, II și XXXI) traducere de ETA BOERIU. PREAMBULUL UNUI RENEGAT Astăzi îmi revăd secvențial trecutul încătușat în amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bulversări solemne, ci mai ales, din gestații lente, din fermentații obscure și latente, din eroziuni graduale și imperceptibile prin care, adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult În reala lor eficiență, rămânând În forma lor ca atare. Cel care imaginează străfundul vieții Statelor, Își dă seama la fiecare pas de trăsăturile acestei crize permanente, criză care este, cu adevărat, legea imanentă a umanității”. Giorgio del Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în mine fluidul Ei până în străfundurile sufletului, care scapă inteligenței omenești. Între timp îmi pierdusem cunoștința. Mi se părea că-I știam dinainte numele. Strălucirea ochilor Săi, culoarea Sa, mirosul Său, gesturile Sale, totul mi-era familiar, de parcă spiritul meu fusese în contact cu spiritul Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai bată; îmi ținui răsuflarea; îmi era teamă să respir și să O văd dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul cu piciorul. Am adunat mlădițe de nuferi albaștri, fără miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau acum, animați de o viață stăruitoare. Niciodată n-aș fi crezut că pot fi lovit de un așa blestem! Totuși un sentiment de vinovăție mă făcea să încerc, în străfundurile ființei mele, o bucurie unică și absurdă. Înțelegeam că avusesem pe vremuri un însoțitor în mizeria mea. Nu fusese oare decoratorul din vechime, acest decorator care pictase vasul acum câteva sute sau mii de ani, prietenul meu de suferință? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu aceeași tuse ca mârțoagele negre și costelive pe care le vedeam în fața prăvăliei măcelarului, să simți nevoia de a scuipa și frica de a nu găsi urme de sânge în scuipat. Sângele, acest lichid fluid, călduț, sărat, ieșit din străfundurile corpului, esență a vieții pe care trebuie s-o vomiți! Amenințare permanentă a morții care trece, zdrobind orice gând, fără măcar să lase speranța unei întoarceri! Ce oroare! Rece și distant, viața îi revelează puțin câte puțin fiecăruia masca pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi ridicam barba și o fragmentam în două părți pe care le răsuceam; mă strâmbam. La ce expresii grotești se pretau trăsăturile mele! Puteam astfel să văd clar toate fantomele, toate fețele ridicole, oribile, de neconceput, care se ascundeau în străfundurile mele. Îmi cunoșteam bine toate schimonoselile; le simțeam în carnea mea, fără să încetez totuși să le găsesc rizibile. Erau în mine, erau ale mele. Aceste măști ale fricii, crimei, comediei se substituiau unele pe altele, la cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viața atît de cariată de vanități a scenei, o personalitate atît de simpatizată, unanim acceptată, oriunde bine primită, precum Elisabeta Pop. E un dar ? E o strategie ? ZÎmbetul ei greu descurajabil, fanatismul cu care s-a a runcat În ...scotocirea străfundurilor scenelor și a observării nesănătoaselor culise, dar mai ales simplitatea cu care abordează creatorii, Îi acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național. Cum pot Încheia mai inspirat acest crochiu senti mental, decît citînd dedicația (tipărită! a) autoarei : „Artiș tilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de investigație destul de anevoios. Părea că-i aud vocea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri, cu ezitări, cu oftaturi. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le simțeam tot mai fierbinți. Adevărată prezență angelică are femeia aceasta-concluzionez și la înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din nou în bibliotecă, așezată la masa cu mașina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imobile mai aveau de oferit lumii, ultimele fire de nisip rămase prin colțurile buzunarelor, oftaturi, chiorăituri, șuiere, fluierături, ieșeau din ungherele lor spre a se alătura micilor zgomote ale uzinelor care ne țineau În viață. Cum toate organele minerind În străfunduri nu mai reușeau să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de credință. O zi memorabilă, o zi frumoasă de început de noiembrie, când împreună cu ofițerii în frunte am defilat și am dat onorul țării. Să faci parte dintr-un cor de 800-900 persoane! Toți am jurat și am cântat din străfundul sufletelor noastre. Înălțător moment! Dar armata nu are numai momente înălțătoare. Are și momente grele, dure, chiar de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]