1,325 matches
-
mai aveam clienți în schimb aveam...Garda Financiară și OPC!!! Fain!!! Cum nu se putea mai bine! „Bucuria nebunilor”, cum se zice... Și uite așa, prin Ermant Art „mi-a fost dat” să văd, să trăiesc „ortodoxia sfântului sinod”, până-n străfundul sufletului meu... Mă pătrunsese dincolo de rinichi, dincolo de fiecare mădular și neuron!!! O otodoxie pe care n-o recunoșteam! Nu era acea Ortodoxie pe care-o preluasem, în mers, de la bunii mei străbunici, de la bunicii și părinții mei! Nu văzusem la
O ANĂ A LUI MANOLE SACRIFICATĂ PE ALTARUL NEDREPTĂŢII de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1448529917.html [Corola-blog/BlogPost/366140_a_367469]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > PUNTI PESTE TIMP. - POVESTIRI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nr. 7 Bunica Floarea Depăn amintiri înșirând pe aceste pagini segvențe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate acum la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
martore la supliciul ,la suferințele,la durerile ,la chinurile oamenilor,ele sunt purtătoarele de cuvânt ale timpurilor de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o amintire vie a tot ce am văzut. Revin încet, încet la realitatea momentului, iar șuvoiul de turiști mă poartă cu el în cotidian și pentru că deja umbrele serii au început să ne înconjoare,merg agale spre casă. Vitrinele
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1466707416.html [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
nas celor care ne vor pieirea. Tăblițele de la Sinaia, altădată de aur, acum doar plumbuite. Tăblițele de la Tărtăria jud.Sibiu; https://youtu.be/GLpvQ3UxsJk Civilizația (cultura) Cucuteni; https://youtu.be/WCP8WEs44rI Civilizația (cultura) Hamagia; http://http//ahref= Am convingerea până în străfundul ființei mele, că Dumnezeu va aranja lucrurile în așa fel încât lucrul mîinilor sale, Opera Sa Primă- OMUL ca esență divină, preponderent în spațiul intra și extracarpatic și până la Balcani, urmași ai Fiilor Luminii, cei dintru începuturi, vor dăinui peste
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/aron_sandru_1466935769.html [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
l-am introdus în imnul nostru național, numit, din nou culmea, „Deșteaptă-te române!” O imensă farsă istorică! Desigur, farsă fără voie, pe care ne-am făcut-o noi înșine. Vă închipuiți cât de jenat este împăratul Traian, acolo, în străfundul istoriei, care, probabil, zâmbește disprețuitor. De asemenea, trebuie să vi-l închipuiți și pe bietul Decebal cum țipă la noi mut și disperat, blestemându-ne pentru neghiobia noastră, înfingându-și la nesfârșit sica în inimă, gest inutil al unui Prometeu dezamăgit
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413808089.html [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
merg în mâini, în speranța că nu voi mai deranja pământul de sub mine, dar, văzându-mă, câțiva au vrut să mă ducă la balamuc. De atunci, nu mai vreau să merg pe jos nicăieri. Totuși, acel geamăt surd venit din străfundul pământului îmi vuiește mereu în timpanele sufletului meu speriat. Așa mi-a venit ideea să plec undeva pe câmp, să ascult în liniște pământul și să-l întreb ce îl doare. Acolo, la marginea unui lan de grâu, printre macii
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411582663.html [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
parcarea unui bloc modern, în centrul orașului. Nu mai fusese niciodată acolo, dar a înțeles, și din nou a tăcut. Privea spre el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi spus nu, în acele momente, ar fi avut convingerea că întreg universul știa că
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1485696321.html [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
căruia ei doi se închină ca sclavii. Pentru ea bărbatul este poem energic, poemul poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Își simte străfundul ființei clocotind ca un vulcan gata să erupă de dorul Dorului ei voinic vrăjit, căruia îi cântă Doina de jale, spre a-și alina sufletul pustiit. Mărturisește sincer și deschis iubirea ca boală a sufletului în care mai trăiește încă
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
Nu sunt bună de nimic!” Ideea nu-mi dă pace și ca un șarpe îmi sâsâie prin cap. Îmi prefir degetele prin păr și respir adânc. Îmi fixez privirile pe ecranul amintirilor, în locul unde trăiesc visele mânate de lumină, în străfundul gândurilor, întâmplărilor, impresiilor de viață ca să le leg cu noua idee care îmi zbârnie în creier. Aștept. Nu se încheagă povestirea. Stau pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni. Mă concentrez mai adânc asupra celor ce vreau
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_talentul_elena_buica_1344324688.html [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
ceva” ce am vrut să spun cititorului. Iau apoi oarecare distanță, încercând să o privesc cu detașare, cum ar citi-o altcineva. Încep apoi să o scurtez, ca și când cineva m-ar goni din urmă. Și iarăși încerc alunecari mai în străfunduri, în structura fiintelor, a lucrurilor, a lumii. Mă perpelesc măcar să-mi fie ideile clare, cât se poate de logic și de riguros articulate, fiindca este greu să fii întotdeauna scăpărător, inteligent și cu subtilitate. Las apoi materialul la „dospit” câteva
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_talentul_elena_buica_1344324688.html [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
într-o formă sintetică, sui generis câteva din trăsăturile de bază ale creativității sale genială. Este forma în principal de o înțelegere a discursului literar drept logos esențial, situație în raport cu care ideea de pretext se atomizează, deoarece poezia emană din străfundurile conștiinței. Numai într-o astfel de perspectivă devine limpede cum „Oda”, în comparație cu „Elegia” lui Goethe, trăiește în alt spațiu ideatic și oferă alte soluții pentru aceeași temă, a „dorului și renunțării”. Foame de real și dorință de eternizare a efemerului
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1407119516.html [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
paroxism. Sub “vălul” unor povești pescărești, petrecute în preajma apelor învolburate ale Someșului, se ascund înțelesuri profunde, prin care autorul încearcă să-și explice pierderea irecuperabilă a inocenței copilăriei și să-și justifice căutările acesteia, ca pe o comoară ascunsă în străfundurile ființei sale eterice. “Odată, demult, în copilărie, Someșul mi-a furat chipul curat. De atunci rătăcesc prin lume, căutându-l”(Argument, pag. 3). Proza scurtă din volumul de față poartă însemnele heraldice unui fior liric inconfundabil. Cu stil și inspirație
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_caine_in_rugaciune_sau_un_univers_filosofic_cu_valente_epopeice.html [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
din prea multe vise, iar când te-ai trezit nu ți le-ai pus în desaga acțiunilor, ci în cea a reveriilor. Culmea depărtărilor - să fie cineva atât de departe și totuși să-l simți atât de aproape de inima și străfundurile persoanei tale.. Culmea egoistului este că de atâta admirație proprie pentru propria persoană, a uitat a se mai uita în apa lui Narcis, văzându-se prea gras..dar, a pus tot pe seama ondulării apei.. Culmea admirației e să trăiești în
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1459551677.html [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400596485.html [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș fi laboratorul lumii în aer liber! Așa mică și ciudată cum sunt, sunt un întreg continent, în miniatură, se-nțelege. Unii zic că mă aseamăn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lanzarote-%cb%97-cerere-calatorie/ [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
le reține muindu-și penelul în culorile cu vădit iz balcanic-arhaic: Selim are ochi gălbui-„printre uluci, în umbră, rotiră icusarii “- fiind o namilă cu “palmele-i de lut “ , spre care aleargă atrasă de o inefabilă chemare de vine din străfunduri de conștiință însăși copilăria...Un dialog original și firesc încadrat după episodul apariției turcului dezvăluie în același limbaj cu parfum și gust de bunătăți jinduite de cei mici tainele din panerul cu minuni al turcului- prietenul copilului: “- Giurgiuc, mi-a
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Trei_oglinzi_paralele.html [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
cu cele ale colegilor de suferință, cu ani mai mulți de ispășit, transferați la alte locuri de detenție. Mărturiile lor te fac să te simți umilit ca om la gândul că unii semeni pot coborî ideea de ființă umană până la străfundurile iadului. „Glasul victimelor din toate aceste locuri, azi, sugrumate de emoție, le-am reunit în acest capitol; pentru că ecoul lor ne va pătrunde ființa numai curgând împreună ca un fluviu al suferințelor". (p.226) Deținuții politici din toate închisorile erau
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_victor_rosca_experiment_elena_buica_1330920092.html [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
Cine se duce de tot și...cine rămâne. Nevăzutul vorbește: „După multe dezbateri Concluzia îmi spune că, nici unul din voi Să trăiască de-Apururi, nu poate!" Geamătul Lumii se stinge sub stânci. Universele plâng soarta Pământului, Contopindu-se cu țipete din străfunduri adânci. Dimineață mă prinde picotind pe idei. Cineva bate la ușă. A venit lumea Să îmi ceară socoteala pentru sfârșitul ei. INTERPRETARE Un curcubeu aiurit și hoinar și rebel mi-a făcut semn să mă duc după el. Și m-
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
dă Dumnezeu în existența lor. Și această stare cu care vine omul, îl desparte de la început pe unul de celălalt. Și zice cineva: „Mă, parcă nu-s frați ăștia". Și totuși sunt frați. Dar unul aduce o moștenire rea, din străfunduri de existență, și altul aduce o moștenire bună, tot din străfunduri de existență. Dar nu-i numai atâta. Omul trăiește, fiecare într-un fel, fiecare învață ceva: o meserie, o învățătură și cu ceea ce face, se face și el pe
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479378640.html [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
omul, îl desparte de la început pe unul de celălalt. Și zice cineva: „Mă, parcă nu-s frați ăștia". Și totuși sunt frați. Dar unul aduce o moștenire rea, din străfunduri de existență, și altul aduce o moștenire bună, tot din străfunduri de existență. Dar nu-i numai atâta. Omul trăiește, fiecare într-un fel, fiecare învață ceva: o meserie, o învățătură și cu ceea ce face, se face și el pe el însuși. Și iarăși se face distanță între oameni. Bunătatea unuia
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479378640.html [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile scot din fântână nămol. / Peste păduri tot mai des focuri, focuri, / Dansează sălbatice, satanice jocuri”. Strofele următoare sunt scene ale vânătorii, prin care se trece de la evocarea faptelor la reverberarea lor în străfundurile conștiinței copilului. Gradația evenimentelor și a trăirilor corespunzătoare este ascendentă, poetul punând accentul pe paralelismul stabilit între natură, pe care o înțelege atât de bine, și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
poză mândru ne zâmbește. Surâsul ei blând și gingași, Doar bunătate dovedește. Impresionat atunci va fii Acel ce vocea îi ascultă. Nu-i giga unei simfonii, Dar ea e caldă și plăcută. Așa ești tu,un suflet bun, Ce din străfund pe chip s-arată. Mă bucur să îți spun acum, Că ești o fată minunată. Alături tu mi-ai fost mereu Cu a ta dragoste curată. Și te iubesc odorul meu, Tu nu m-ai supărat vreodată. În viață bucurii
O FATĂ MINUNATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1417640721.html [Corola-blog/BlogPost/362280_a_363609]
-
sub formă de buturugă și una din aluat dospit cu fructe uscate; la noi ele se numesc tort buturugă și cozonac cu stafide. Crăciunul este momentul în care putem redescoperi „focul interior”. Chiar rugăciunea este...rug cu tăciune, credința din străfundurile sufletului urcă precum un foc mistuitor, plin de strălucire, bucurie și iubire, către Dumnezeu. Părintele Cleopa a făcut publică o întîmplare extraordinară: într-o dimineață de iarnă, înainte de răsăritul soarelui, ruga fierbinte a unei femei plină de credință a făcut
ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Camelia_tripon_in_asteptar_camelia_tripon_1387712071.html [Corola-blog/BlogPost/347873_a_349202]
-
ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte se coceau turte din făină albă, pe
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
-și arate cu claritate formele, pentru mine nemaiântâlnite, și care-mi lăsau semne de întrebare. Însă, cei ce ar fi putut să-mi răspundă ar fi fost doar ei, munții. Ei și Dumnezeu. În spatele acelor formațiuni care mă impresionau până-n străfundul sufletului, se întindea, ca un zid protector, un lanț de munți înalți și împăduriți, în care toamna, cel mai mare pictor lăsat de Dumnezeu, deținătorul de vopsele miraculoase, zugrăvise în culori nelumești frunzele copacilor. Sub această impresie eram, când autocarul
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1406312347.html [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]