7,161 matches
-
și sacrificiul îl regretă în fiecare clipă. Sunt mesaje îndoliate pe care revista ART-EMIS le-a publicat în ediția specială dedicată memoriei Profesorului univ. Dr. Gheorghe Buzatu la momentul potrivit.[1] În memoriam, la un an de când a răspuns chemării strămoșilor, Marelui Român Gheorghe Buzatu i se cuvine de drept , pentru că El și-a iubit Țara, pentru că a fost un mare patriot care „... nu s-a dus cu dușii, care s-a bătut cu rușii”... și cu toți dușmanii Neamului Românesc
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
care odrăslesc virtuțiile morale ale Asemănării intru Atotcreator, prin mireasma îndumnezeirii sale: din Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii spre rațiunea să, din credință Străbunilor spre nădejdea să, din jertfă Strămoșilor spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
de „europenism”. Da, noi, cei de la „Cuvântul liber”, naționaliști, în acel sens tradițional-ardelenesc, suntem! Extremiști nu! Naționaliști suntem, cum sunt, și francezii, și nemții, și grecii, și spaniolii, și americanii, și ungurii. A-ți iubi țara, pământul moșilor și al strămoșilor, casa și vatra părintească, tradițiile, credința strămoșească și memoria identitară înseamnă patriotism, o calitate a românului, nu extremism! Am luptat (și luptăm) cu hungaromania, cu hungaro-secuimea și cu lăcomia ei, ca să nu se lățească, precum o obrăznicie de neiertat, în numele
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
și oprimări. Iar rădăcina adâncă a Neamului, sub privirea Părintelui Îndurărilor, din acel ogor al românității noastre, nu poate fi ruptă! Rădăcina noastră, trainică, nu poate fi smulsă! Chezășie-i continuitatea, vechimea noastră, dăinuirea în Ardeal, pe moșia, dintotdeauna, a strămoșilor, a moșilor, a părinților noștri. Guvernanților, pe care tânguirea „Mioriței” nu-i mai interesează, le reamintim că noi, gazetarii de la „Cuvântul liber”, am luptat și luptăm aici, la Târgu-Mureș, pentru trezirea demnității românești, sătui de mersul în marșarier, dorind ca
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
linie dreaptă din autorii domnești ai Letopisețelor și ai voievozilor pentru care pământul românesc era singura Evanghelie. Are în spiritul său un vuiet care ne cheamă să ne întoarcem cu fața spre icoanele din care am primit Binecuvântarea și Legile strămoșilor. Destinul poetei Maria Oprea este împletit de ursitoare cu destinul României, așa cum lumina se împletește cu ea însăși până ajunge propria sa aură. Poeta și eroina populară din Apuseni îi este României și sieși, cântecul din Duhul lui Dumnezeu. Plecăciunea
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
fi soluționate în timpul apropiat, atunci situația socială din țară se va destabiliza și mai profund, atrăgând în sine tot mai mulți factori negativi. Actualmente, fiind la o etapă crucială a destinului, R.Moldova (parte integrantă din cultura și istoria daco-romană, strămoșii poporului român) este obligată și trebuie, în sfârșit, să recunoască cu demnitate componentul realității istorice și anume: confirmarea identității autentice a poporului. În cazul dat, este foarte important ca un popor să cunoască și să-și recunoască originea de neam
Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene [Corola-blog/BlogPost/94037_a_95329]
-
Pîn-acum o sută cincizeci de ani a fost moară. Astăzi e-o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
că toate sînt la locul lor dintotdeauna, că nu mai ai un rost, că ești foarte nou, în această ordine, unde toate vorbesc o limbă mai veche decît toate ale tale Și-așa,acum, senzațiile, din cripte adînci, cu toți strămoșii, împreună, învie alte vîrste.Ești martorul, un fel de prezență fără de care s-ar putea să nu mai existe moarte, dar tu, instanță a vorbirii mele, martorule, știi că eu, umblînd prin timpuri trecute, simt că sînt multe ce nu
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
și printr-o procedură magică. în consecință, liniștit, Brigbelu își sărbătorește încoronarea și nunta. La ceremonia nupțială participă ca invitați conducătorii țării - "voevozii, boiarii după treaptă" - și zeii panteonului dacic: Zamolxis, Soarele, Luna; toți comesenii ascultă fermecați faptele mitice ale strămoșilor cântate de un aed, orb, asemenea lui Homer - "când spune cântărețul povești din alte vremuri/ de regi de-a căror fapte te miri și te cutremuri" -, sau râd de giumbușlucurile "ghidușului". în plină petrecere se produce însă o lovitură de
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula și strămoșii din țintirime" ciocănind morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
venit din Orient în România și pot considera, fără efort că aparțin unei familii care prin stabiliri succesive s-a tot deplasat din Est spre Vest. Eu și fratele meu, venind în Franța, am făcut, în fond, ce au făcut strămoșii noștri, mînați cu toții de un același destin călător. Eu mă laud de pe poziția diametral opusă, cu dezrădăcinarea, ca alții cu rădăcinile, cu provizoratul cortului, o situație care se leagă filosofic direct de condiția de pasaj a vieții. Învăț să mă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
verde iarbă și frunze / de ciulini, stânci ieșite din apă. Cer / desprins /.../ Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge sub aripa / mantiei negre singur / oceanul. Azuriu firul / în coasta stâncii sumbre. Ascultă. // Ori adu-ți aminte. Către / ai tăi te duci. Către / ei. Nu te / pierzi. Și
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
în spital militar. Clasele sînt împrăștiate în tot orașul și adăpostite pe unde se putea, cu precădere în lăcașuri ale cultului mozaic. Dar elevii învățau după aceleași manuale ca și cei de la școlile de stat. Puteau așadar să-i numească "strămoșii noștri" pe daci și pe romani, fără a risca vexațiile suferite de Josef Hechter, sau să exalte în compunerile lor "războiul sfînt pentru cruce și dreptate", cum va numi Ion Antonescu campania din Răsărit. Deja prin octombrie 1940 nemții își
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
concrete. Cănd germanii suferă primele înfrăngeri, iar trupele române se înfundă într-o tragedie fără ieșire, viziunea eliadescă asupra istoriei devine tot mai pesimistă: "Trăim o catastrofă cosmică: acesta e singurul sens al războiului. Trebuie să-l privesc așa cum priveau strămoșii mei seceta, cutremurul, molimele. Nu e nimic de făcut. Numai în asemenea crize îmi dau seama de tragedia vieții mele: pentru că eu am jucat pe cultură, pe opera de artă, pe creație " și toate astea sănt zădărnicii pe nivel metafizic
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând un verdict asupra stilului tău și invitându-te să revii la vocabularul "strămoșilor" noștri. Ca și cum eroii tăi care sunt, de fapt, niște supercivilizați ar putea să vorbească ca niște țărani! Toată prietenia mea ție și soției tale E. C. Cum lipsesc destul de des din oraș, scrisorile recomandate îmi provoacă multe complicați și chiar încurcături
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
îi mișcă pe oameni, neozeelandezii adoptînd o atitudine antiamericană în această privință. În rest "lumea mare" apare aproape numai pe ultimele pagini ale părții întîi și constă aproape numai din vecinătăți: incendiile din Australia, ciclonul de deasupra Tongăi și țara strămoșilor, Anglia. Mai ales familia regală e urmărită cu toată atenția; în definitiv Elisabeta a II-a este și "Queen af New Zeeland". Majoritatea articolelor se referă însă la probleme naționale și mai ales regionale. Consilierii municipali se sfătuiesc cum să
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Ștefan Radof Un foc Rumegându-și văzduhul; Coama unei comete Cu inima zbătându-se-n cală; Un pulsar de gânduri Cu senzorii-n alertă; Ți-a îndumnezeit pântecul - maică. Înlăuntru plânsului tău, Mă desena un poem, Peste foșgăiala strămoșilor. Un palimpsest Din carne și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri în Mai, A ruginit. Amurgul e rană, Din care picură zmeura fricii
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
curând... Apă voi fi la glezna stâncilor, Afumegând sub nări de căprioare. Curând, curând... Voi fi și aerul și vreascurile Ce-ațâță soarele... Neantizând, neantizând... * * * Mi-e sete, Doamne, mi-e sete: Cum beam din fântâna Stejarului Mamvri Săpată de strămoșul Avraam. Îngerii paznici Trâmbițându-mi gloria Au amuțit. Misterul e orbitor, Cunoașterea întunecare mereu. Cei care neagă Vor întotdeauna mai mulți, Decît cei care speră. * * * Încearcă, iubito, Încearcă te rog de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
multe altele, un amănunt foarte interesant pomenit de un alt istoric, Luminița Murgescu, într-o carte despre educația primară în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; la vremea aceea, în plină afirmare a identității latine a românilor, singurul strămoș recunoscut era Traian. Integrarea lui Decebal și a dacilor lui în panteonul „părinților istorici" s-a făcut încet și cu destulă greutate. Și care continuă, dacă e să privim exemplele date de Cioroianu. Într-o oarecare măsură, continuă Cioroianu, manualele
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
liberală românească 1860-1900 (1998), Genealogii (1999), Genealogia românească, Istoric și bibliografie (2002), precum și al altora în colaborare, dl Mihai Sorin Rădulescu duce mai departe o aripă a științelor noastre istorice, propunând, în cea mai recentă lucrare a sa, Memorii și strămoși (Editura Albatros, 2002) teme de specialitate unui cerc deschis de lectori. Presupunem că premisa i-a fost că ruptura istorică provocată de comunism a lăsat grav descoperită o falie în cunoștințele, iar drept consecință și în conștiințele maselor, falie cu
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
națională, critic și polemic văzută prin pana lui Mateiu I. Caragiale, ca "din belșug altoită cu sânge țigănesc", iar din studierea arborilor genealogici, împrospătată, prin secole, cu sânge balcanic și mai cu seamă grecesc, ni se dezvăluie în Memorie și strămoși nu numai profund patriotică, dar ea însăși puternic productivă de valori culturale. Cartea, ca să n-o părăsim, este gândită pe patru mari paliere: genealogii de personalități culturale (precum Dimitrie Gusti, A. D. Xenopol, Sergiu Celibidache, Eugen Ionescu, Radu Gyr, Anton Bibescu
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
de informații. Autorul unanim apreciatei Bibliografii a literaturii franceze din secolele XIV-XVIII, stabilit la Santa Cruz de Tenerife, în insulele Canare, își amintește că în liceu colegii îi spuneau Cioară. Explicația o găsește în originea păstorească și transilvăneană a familiei. Strămoșii, ciobani, treceau munții cu turmele în Muntenia și ajungeau cu ele până în Crimeea. Oile negre se numeau laie sau ciorane, de la cuvântul rusesc ciornâi - negru. De aici, numele Cioran și mai apoi Ciorănescu. Părinții erau amândoi institutori, stabiliți la Moroeni
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
primiți? Iar cuplul UE - NATO ar fi răspuns optimiști: - Okey! Okey! Mai pălăvrăgim la următorul summit despre cele șapte'ș'șapte de criterii care v-au mai rămas de îndeplinit... În paranteză fie spus, criteriul principal și hotărâtor este că strămoșii noștri au fost Decebal și Traian din a căror homosexualism au apărut puii de daci care, condamnați de istorie, au devenit harnicii și vitejii daci liberi. Evident, în Codul Penal scoriliano-burebistan nu exista articolul 200, abia mai târziu fiind introdus
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]