476 matches
-
cămin. Ninge. Mă simt bine, între cărți. Au ceva ce mă relaxează. Parcă aș fi un sfinx, alături de ele. Când menajera le aranjează pe raft, nu mă dezlipesc de lângă ea. Praful pe care îl șterge de pe coperți mă face să strănut. Nu cunosc istoria fiecărui volum - cine l-a cumpărat, când, dacă a fost primit cadou sau dacă e moștenire. Tomurile legate în piele au un aer scorțos, așa că le evit. Cărțile cartonate mi se par mai binevoitoare. Îmi dau seama
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
avocat de succes și un om plin de credință și respect pentu tot ce e tradiție, familie. A avut un frate mai mare, student la medicină, care a murit într-un accident de mașină, în primul an de facultate...A strănutat băiatul așa de puternic, încât a pierdut controlul volanului și l-a omorât pe loc un tramvai, chiar la trecerea peste linii, de la prefectură...la doi pași de facultate. Atunci, mezinul și-a jurat că va fi alinarea părinților lui
GLASURI VECHI, ÎN ZILELE DE-ACUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 142 din 22 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344321_a_345650]
-
mai în serios, m-a ajutat de multe ori la redactarea schemei lecției pe tablă (a fost singurul care a sesizat că, la înălțimea mea, tabla e prea sus postată, că după ora 13, brațele îmi erau, uneori, obosite...că strănutam des...de la praful de cretă...). Azi a fost cuminte, atent, cooperant...semn că se maturizează. Pentru mine, schimbările de directori, în școala mea și în celelalte școli din județ, au fost prilej de bucurie. Așa mi-am redobândit unele prietene
ARMONIE DE TOAMNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343829_a_345158]
-
sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii și aripi faci din ei Strănut mai e în tine, în pântecul ce are O strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei Referință Bibliografică: Iubirea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379035_a_380364]
-
iar eu luai mărgăritare și le pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători de bile colorate, Biluțe mai rotunde și mai sparte, Tăcere, suntem în sanctuarul politeții, Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai, Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra? Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri De care Iago nici nu auzise. ******************************** Bati
ANI ROMANI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379883_a_381212]
-
trad. adapt. Când ticăitul unui ceas mă înfioară, iar nopții hâde i se deda a luminii ziua în palidul lila, un violet să piară a albului iernire în păru-ți negru-nviuă copacul strănutând, isi leapădă verzirea, iar holda-aurie-n hambar va rugini, așa se duce vară, prea veselă mireasă, în ale toamnei brume, în brațe smochinii, mă uit întrebător la chipu-ți plin de soare ce-acum pe cer strâluce și râde-nveselit, cum muribund
SONET XII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381854_a_383183]
-
sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii și aripi faci din ei Strănut mai e în tine, în pântecul ce are O strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei ... Citește mai mult Iubirea e fantomă cu o umbrelă spartăCe-și împlinește scopul uimind netrebniciaVăzută de departe pare c-ar fi o artăUmplută cu săruturi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Articolele Autorului te ridici din coala albă, într-o piruetă nereușită. ești balerina cu poantele frânte în glas de furtuni. te răsucești spre dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din tainul dimineților fără sens. Referință Bibliografică: desen / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IELELE PUSTIULUI Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ielele pustiului Emilian Oniciuc- 19.09.2014 Când Luna strănută praful stelelor, Iar Pământul îl transhumă în aurore, Începe-n pustiu dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele
IELELE PUSTIULUI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371331_a_372660]
-
regină,Fără un rege alături, fără idilă... doar dramă...Of Moarte, urâtă ești pe cât de frumoasă!... III. IELELE PUSTIULUI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Ielele pustiului Emilian Oniciuc- 19.09.2014 Când Luna strănută praful stelelor, Iar Pământul îl transhumă în aurore, Începe-n pustiu dansul Ielelor Nevăzute de zeii tainicelor ore... Deșertu-i albit de frigul galactic, Cadânele iadului îl ridică spre stele Cu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
În mirajul perverselor clipe, Uitați apoi în veșnică visare, Disperând cu mințile rătăcite... Când Luna străluce-argintiu, Când Pământu-i agitat de spirite rele, Stai lângă buna ta zână, nu în ... Citește mai mult Ielele pustiului Emilian Oniciuc- 19.09.2014Când Luna strănută praful stelelor,Iar Pământul îl transhumă în aurore,Începe-n pustiu dansul IelelorNevăzute de zeii tainicelor ore...Deșertu-i albit de frigul galactic,Cadânele iadului îl ridică spre steleCu dansul deșănțat și frenetic, În ritualul știut doar de ele...Nimfe nebune
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
cu irizații iată acum o feerie, jnepeni ,-cor în adorații- parcă spun :- Bijuterie ! Dar tăcerea e firească . Să credem că cineva ar putea să se gândească, oare s-o-ntâmpla ceva?! Muntele a pocnit din deget, s-au poate a strănutat și Avalanșa,fără preget înspre vale a plecat Bubuit,urlet de groază... Mătură totul în cale cărând pomi și stânci spre bază cu puteri prea colosale Iar mormanul de zăpadă potolit,te copleșește. Lasă-n urmă să se vadă un
AVALANȘA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375037_a_376366]
-
încleștată în anotimpul ăsta ciudat, în gheață prinde cleștii racului. cancerul urcă pe toamnele prezentului. mereu acută necesitate înrobește gândul. strig la luna de lemn. flacăra o arde până la urletul lupilor, până la pădurile de mesteceni în care obosită, mă trezesc strănutând. îmi promit. mâine există!? Referință Bibliografică: promisiune / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 397, Anul II, 01 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
Acasa > Strofe > Timp > LUCRĂTORII VIEI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului de ce dăm noi importanță omului după ținută? fiecare om strănută când ajunge în instanță orișicare se dă mare și-și adaugă la puncte numai calități defuncte mai ales când nu le are; de ce ne umflăm în pene când vorbim cu cei mai mici că tot nu ne cred și nici
LUCRĂTORII VIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348396_a_349725]
-
fir de iarbă, și-l aruncă în cer, de pluti încet, încet, până-n palmele hoțului. Și începu alaiul să râdă de discursul Împăratului ce nu ajuta la nimic și Împăratul se rușină. Între timp, hoțul puse iarba la nas și strănută pe lacăt, atingându-l. Și lacătul nu fu spart. Și-l atinse înc-o dată și înc-o dată, de trei ori, de patru ori, de cinci, șase, șapte ori, până se dădu bătut și rămase fără aer, de se stinse de la
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
lănțișor Am să-i prind un mărțișor! Doctoriță Păpușica mea iubita, Iarăși e îmbolnăvita, Doctoriță de mă fac, Bolii vreau să-i vin de hac! Îi dau să bea ceai de tei Lapte din ceșcuța ei Iar în nas dacă strănuta Picături îi pun o sută! Dacă mai tușește mult Imediat am s-o consult! Febră mare dacă face Pun la fiert și niște ace! Seringă o pregătesc Cameră aerisesc Îi fac frecție cu spirt Și de boala-o scap rapid
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]
-
căruia scrie „security”, dacă l-am eticheta și l-am striga cu banalul cuvânt de... „paznic”? Țara lui Papură Vodă Asta e, trebuie să mă resemnez! Toți ne dăm mari, deștepți, interesanți, cunoscători de limbi străine și nu mai putem strănuta decât englezește. Din această cauză, străinii care vin la noi și încropesc o activitate, mă rog, pun de-o afacere în România, pretind ca românii să comunice cu ei numai în engleză sau în limba lor. De asemenea, contractele, actele
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LĂCRĂMIOARELE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului LĂCRĂMIOARELE Lăcrămioarele-n grădină, Încărcate-n rouă, Soarelui discret se-nchină Două câte două. Delicat se-ntind, strănută, Vântul le mângâie Le ia-n brațe, le sărută Din cap în călcâie. Lăcrămioarele-n grădină Au albe bluzițe, Dar și verde șorț să țină Fluturi, gâzulițe. Firave și parfumate, Curate cum ceara Nostime și-adevărate Ca și ... primăvara ! Referință
LĂCRĂMIOARELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374741_a_376070]
-
pline de polen aromind puternic a câmp și a miere. Era o poiană numai cu flori de sânziene, o poiană plină de magie... La cea mai mică adiere, din flori se scutura o ploaie fină de aur, făcând-o să strănute de se auzea ecoul în toată pădurea. « Sânzienele » sunt iubitoare de soare, iar viața lor este scurtă. Imaginea lor suavă și parfumul care nu seamănă cu al nici unei alte flori, atât de suav și nepământean este, i-a determinat pe
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
Acasa > Strofe > Timp > PLÂNGEA PĂMÂNTUL Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNGEA PĂMÂNTUL Plângea pământul de întristare, De suferință și de boli. Strănută cerul la hotare De viruși importați la noi. Se spală lumea de păcate Din cer și până-n infinit. Se-adună ale ei reziduri toate Peste pământul cel iubit. Se-ntunecă de cețuri toată firea Și soarele se-ntunecă în nori
PLÂNGEA PĂMÂNTUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374255_a_375584]
-
1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului te-ai ridicat de pe covorul cuvintelor fără sens ai lăsat drumul să te atingă. în sfârșit trăiești te ating. ești rece. galopul tău printre oameni încetează acum alegi fiarele gândurilor te privesc strănută odată de două ori apoi să ne auzim cum cum bate apa în piuă inima după iubire cum se lasă cerul deasupră-ne tot mai aproape cum dispar zorile iar nopțile devin albe apropo cândva îmi descriai Calea Lactee ca pe o
CUM ŞI MAI ALES DE CE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374262_a_375591]
-
îngrijorați că iată nu au haine de schimb și apare ca foarte probabilă o răceală care nu dă bine deloc în timp ce te sinucizi. Aici au dreptate! Păi cum ar fi să-ți tai venele sau să te atârni în ștreang strănutând cu mucii atârnați, inestetic, până-n brâu. Nasol! Situația mi se pare teribil de amuzantă, însă nu prea râd deoarece mă cuprind niște aduceri aminte din vremuri pe care le credeam de mult uitate. Acelea din anii când purtam creastă de
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
ciudă, cu zâmbet pe buze ori înjurând, în funcție de anumite persoane și împrejurări despre care îmi relata pierdută, indiferentă, fără să mă bage în seama, ca și când nici nu aș fi fost acolo. Se răcise ceaiul și eu nu o întrerupeam. Am strănutat pe neașteptate și numai atunci s-a întrerupt. A tăcut, m-a privit cu luare aminte și întrebările ei au căzut ca un trăsnet: - Dar tu de când ești aici și ce faci aici?! Cine ți-a deschis? Am început să
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
se dea jos din el; el trebuie să se folosească de o anumită frunză pentru a-și curăța dinții, trebuie să meargă la rîu, să ia apă în gură, să o scuipe de trei ori etc. Nu are voie să strănute, nici să tușească și nici măcar să bea apă. Astfel, prescripțiile pe care brahmanii trebuie să le respecte în conduita lor externă sînt nenumărate, iar legile lui Manu tratează despre ele ca despre partea esențială a dreptului. Ocupația brahmanilor constă mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
întoarcă din drum pentru a se curăți. Îi este interzis să treacă peste o funie de care este legat un vițel sau să iasă din casă cînd plouă. De asemenea, îi este interzis să-și privească femeia cînd aceasta mănîncă, strănută, cască sau se odihnește. La masa de prînz nu are voie să poarte decît un singur veșmînt [248], iar la baie el nu trebuie să fie de tot gol. Cît de departe merg aceste prescripții se poate judecat cu deosebire
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]