784 matches
-
l-am auzit cum a strigat: - Mă, voi dintr-a doua, potoliți-vă! Și ne-a mai aruncat câteva secunde o privire de gorgonă. Eu am încremenit, dar Tuțu, profitând că nu-l mai contrez, mi-a aplicat o izbitură strașnică. Asta m-a înfuriat și i-am întors izbitura cu capul, deși domnului Arsu nu-i încetaseră privirile gorgonice. Vă închipuiți că atitudinea noastră l-a scos din obișnuita stare de calm. După câteva secunde a șuierat. - Ia veniți voi
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din care ieșea acel glas și nu vedeau bine: om să fie sau ucigă-l crucea mamii mă-sii, că prea îi speriase? Era om, și încă unul uriaș, cum nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel mai bine în evidență calitățile omului. În privința asta nu încape îndoială. Apoi le-am relatat ce aflasem despre Charles Strickland în Tahiti. Nu mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
crime și peisaje ale asasinatelor. Era muzeul lui personal, și sunt sigur că, atunci când îl vizita, îi dădea fiori cu nimic mai prejos decât cei ai ucigașilor. Este atât de subțire granița dintre fiară și vânător. Medicul sosește: ce echipă strașnică fac el și judecătorul! Se cunosc din liceu. Se tutuiesc, dar atât de curios încât, uitându-te la ei ai spune că nu o fac. Mănâncă adesea împreună, la RĂbillon și în alte hanuri; mesele lor durează ore întregi; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept o glumă; jucau câine-roșu, douăzeci și unu și popa prostu’ de seara până dimineața, iar cu ocazia zilei de naștere a unui student l-au convins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ne jucăm „de-a Franța“. Eu eram Ludovic al XIV-lea și tu una dintre... dintre... (Schimbând tonul:) Ce-ai zice să ne Îndrăgostim? ROSALIND: Ți-am sugerat să ne prefacem. AMORY: Dacă am face-o, ar fi o iubire strașnică. ROSALIND: De ce? AMORY: Fiindcă, Într-un fel, egoiștii sunt capabili de mari iubiri. ROSALIND (răsfrângându-și buzele): Prefă-te. (Se sărută cu multă atenție.) AMORY: Nu-ți știu Îndruga fleacuri dulci. Dar ești foarte frumoasă. ROSALIND: Nu asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil unei avansări cu mărire de salariu la circa 5. Asta fără să-l recunoască pe nea Ovidiu, care spera o distracție strașnică în seara asta, așa cum îi promisese Horațiu și nu dezmințise Sorinel, deși fusese întrebat de zece ori. Cam asta se petrecu în cele trei ceasuri - atât i se păru lui Mișu - care trecură până ajunse la microfon. Asta, plus certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
repetă din primul rând Horațiu, alias Romeo. - Ha, ha, puse Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sau, mai probabil, a ascuns cu dibăcie dezamăgirea produsă de un actor - pentru ea important - care o lasă în drum fără nici un fel de preaviz. Marinuș era la a doua fază pe care mi-o făcea, prima fusese chiar mai strașnică, dar, ciudat, eram cumva legat inexorabil de el, mă fascina. Cred - îmi plăcea să cred - că fac parte mai degrabă din ordinul lor, al actorilor importanți, și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
spunându-ne ca să ne consoleze: ― Ați scăpat ușor, asta și pe mine m-a bătut. Episodul doi s-a consumat la Paris. Eram acolo în turneu cu Scrisoarea pierdută și, după spectacol, suntem așteptați la Ambasadă la un cocktail. Mâncare strașnică, băutură. Marcela vine către mine și mă întreabă - chiar m-am mirat, căci era pentru prima oară după bătaie că îmi vorbea - mă întreabă de ce sunt necăjit. Nu știu de ce eram, ceva nu mergea în viața mea, simțeam că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dus la Institut, a cerut să vadă notele, le-a văzut și s-a făcut foc pe mine că de ce i-am dat 7. A vrut chiar să mă dea afară din teatru, chit că ar fi urmat o tevatură strașnică, la urma urmelor nici eu nu eram chiar fitecine. A fost un scandal monstru, dar până la urmă Beligan a înțeles că nu eram eu vinovatul și m-a lăsat în pace. Mi-a plăcut cum și-a apărat Beligan copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care îl prindea din zbor și dădea replica. Într-o zi îi dă drumul la alergare, ăia jucau în scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră el în scenă, zvârle buzduganul care se duce la dracu’, până în podul scenei, omul vede stele verzi de oboseală, cine știe ce-o fi avut în ziua aceea, ratează buzduganul care i se duce direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Paris, dar în fiecare zi, după spectacol, tragem o tură prin Pigalle să nu se plictisească alea, Doamne ferește, cu năpârstocii de franțuji. Dacă era după noi, ne-am fi sacrificat serios pentru onoarea țării... Asta cu onoarea e o chestie strașnică, atunci când te afli în turneu și mai ești și tânăr, parcă simți că ai anume responsabilități. Într-un an, eram într-un turneu prin Germania cu Fata din Andros, venise cu noi și Horea Popescu, că avea niște cunoștințe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Și aici este o chestie stranie, căci eu aș fi putut să fiu orice sau aproape orice, am avut sumedenie de talente, dar nu s-a prins nimic, am vrut să fiu nimic, adică actor. Păi, puteam fi un fotbalist strașnic. Eram un foarte bun portar de fotbal, plonjam cu mare curaj, prindeam aproape tot, mă gândeam mai ales la Datcu și la modul în care scotea el mingile de sub bară, eram grozav, dar mama mi-a pus în vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Fotino și vine Gonța: era nervos, venea de pe front și instiga la răzmeriță contra lui Romulus, avea de spus un întreg monolog în timp ce trecea dintr-un arlechin în altul. N-a spus un cuvânt întreg, n-am auzit bâlbă mai strașnică în viața mea. Eu m-am tras sub perucă și mi-am băgat unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune că a făcut și Gelu, Hudac s-a pitit sub scutul lui și, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
27. 9.: la Viena, Linz, Steyr și în alte localități industriale, mai ales la Wr. Neustadt și St. Pölten, se ajunge la demonstrații și acțiuni puternice de protest. Greva atinge punctul culminant. Hans ia supa, scuipă pe neobservate o flegmă strașnică în ea, amestecă și i‑o dă mamei sale de parcă nimic nu s‑ar fi întâmplat. Sâmbătă, 30. 9. ’50, în hala de montaj a fabricii de locomotive din Florisdorf, are loc conferința comitetelor de întreprindere din toată Austria. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la B. Z.-ul de pe marginea râului, pe unde circula Mocănița, trenulețul care încă mai transporta lemne din munte și-i ducea pe muncitori la lucru. „Cum să nu-l știu pe inginerul Mălai, mi-a spus cumnatul meu, om strașnic, de un profesionalism rar întâlnit. Nu știu de ce nu și-a amintit că prima femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
m-a mișcat pe mine atât de profund la vernisajul expoziției lui Adrian Iurco, un artist în aparență reținut, cu puține propuneri, este că expoziția sa nu se poate șterge din amintire. Și cred că pe această cale e o strașnică izbândă, căci prea puțin pictori contemporani mai au ceva atât de tulburător de spus în materie de portret. Dan CARAGEA București iunie 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - ADRIAN IURCO - PATA UMANĂ / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie Neaua
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
NICHITA TOMESCU - REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOȚILOR ȘI POET AL BĂRĂGANULUI! Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Dumitru Sinu, alias Nea Mitică, neobosit în dezvăluirea celor mai strașnice momente din viața lui din exil, nu-și revărsase nici pe departe „sacul plin cu amintiri”. Mă avertizase încă de la prima noastră întâlnire că viața lui este un adevărat roman și iată că spusele lui îmi dovedeau că avea dreptate
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
pe Ceahlău, în timp ce asfințea fascinant astrul zilei, el stătea, scuzați, cu dosul la minunatul spectacol ceresc, suflând în cărbunii și vreascurile focului, care trebuiau să-și aprindă răsăritul lor meschin, dar atât de trebuitor. Și cine-apoi a descris cel mai strașnic amurg de soare, în pagini fermecate, având parfum de cetină și măreție de-nchinare?! Bineînțeles - Mihai Sadoveanu!... Și la ceas de tochitură din ciosvârte de carne atent pregătite, ca să se poată rumeni atât cât trebuie, aflându-ne și-ntre salate și
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
din întâmplare, în mâinile tale, înainte de a-i deschide coperțile, îngăduie-mi să-ți împărtășesc un secret. Vei răsfoi pagină după pagină și poate nu îți vei da seama de o subtilitate. Scriitoarea Ligia Seman a țesut cu penița sa strașnică, o pânză nevăzută între Dumnezeu și Umanitate. Firul țesut cu migală, dincolo de cuvinte, pe care îl vei simți doar cu ochii sufletului, este Dragostea inegalabilă a Mântuitorului. Acest unic liant te va ghida fără să îți dai seama, de la deznădejde
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]