210 matches
-
Cristi (obsesia acestui model se pare că l-a urmărit întreaga viață pe Urmuz), și „rățoii" se lasă conduși de „nebunia crucii" și vor chiar să-și „bată cuie la încheietura mădularelor" pentru a „sângera de obșteștile dureri". Ei bântuie stradelele și gangurile întunecoase strigând „Vin cu lemn! Vin cu lemn!", ca o posibilă trimitere la taina teofagică a euharistiei. Căci lemnul poate fi aici o referire la „lemnul verde", sintagma care îl definește pe Iisus în versetul 31 din Luca
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau buzele de căldură, mă tîram mereu, mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cred, l-am și. meditat, contemplat, esențializat, cumva, în conștiința și sensibilitatea mea, zicându-mi că instinctul indistinct al sumbrei inspirații îi spusese sibilinicului poet ziua fatală - într-o joi ploioasă la Paris. („Adio, Champs Élysées, adio, ciudate raite pe stradela Luna; și nașterea mea pleacă, și moartea - împreună".) Deja damnat, profetic, în sincopatul dus-întors al respirației gâfâitoare în naveta ei infinitezimală dintre viață și neant, Don Quijote-César ca oricare ins slab de înger cerca să-și imagineze joia lui de
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
unei vocații bine intuită. Să notez bunele pagini de început care reconstituie farmecul indicibil al unui bucureștean interbelic, locuind pe o stradă în preajma Bd. 1 Mai, ce poartă azi numele scriitorului Gala Galaction, și el avînd o căscioară pe acea stradelă. Aprovizionarea curentă, pe atunci, ne reamintește dl prof. Dan Setlacec, se făcea nu mergînd la magazin, ci prin deplasarea "magazinului" în dreptul casei, unde ți se aducea de la pește și carne, la lapte, iaurt, zarzavat, pîine, fructe, toți acești negustori ambulanți
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
Paltonul îl trăgea ca un bolovan. Era lucrul cel mai de preț pe care ele puteau să-l vândă acolo. Emigranții îl priveau de jos. Își imagina ochii lor nemișcați în fețele cenușii, livide. Dar urmau cu toții să dispară de pe stradela aceea, să fie eliberați, să se stabilească undeva în lumea liberă. El nu avea pașaport. Nu va mai exista nimeni pe trotuar, sub pini, lângă barieră. Nici femeia și copiii lui. Numai el se va roti singur, mereu, în jurul turnului
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
Timpului. Finalurile multor scrisori marchează punctul stilistic cel mai înalt al bucății: Pe la unsprezece ceasuri, îmbulzeala era mare la scară, tot și toate își căutau blanele, își strigau feciori și trăsurile, înaintînd la scară fiecare cu masalagiul său după rang. Stradele se luminau în toate direcțiunile și, pe cînd începuse cocoșii a cînta de miezul nopții, orașul București reintra în tăcerea și în întunericul său de toate serile" (Un bal la curte în 1827). Nu am cunoscut un om mai blînd
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
orașului Timișoara să-și poată exprima în mod demn expresiunea omagiului ei față de iubiții suverani ai țării, invit populația să împodobească casele, prăvăliile, balcoanele și ferestrile, în timpul înaltei vizite, cu steaguri naționale, covoare, draperii și flori, mai cu seamă în stradele prin care trece cortegiul. Asemenea începând de Duminică 11 crt ora 8 seara să se ilumineze, în onoarea înalților oaspeți, toate ferestrile și vitrinele prăvăliilor. Totdeodată, rog populația orașului să participe în număr cât mai mare la serenade și retragerea
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
ori prin Cluj, am descoperit fascinat străduțele de burg medieval din preajma reședinței lui Matei Corvin, având certamente iluzia că nu treceam pe acolo, după ce trecusem prin imaginile rămase în memorie, construite de Călin Beloescu în foarte personalele sale curți și stradele, aparținând în fapt unei stereotipii culturale central-europene. Chiar dacă acestea sunt din Reșița, alte străzi, altundeva, într-un oraș dunărean, Călin Beloescu lasă și el impresia că execută o partitură din propria-i memorie, impregnată de lumina unor ani duși. În
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
de ani sași, români, maghiari, evrei, romi și alte minorități. Sighișoara este atestată documentar din anul 1280, sub denumirea de „Castrum Sex“, denumirea actuală românească apărând înscrisă într-un document emis de Vlad Dracul în 1431. În decursul timpului, pe stradelele înguste ale cetățuii și-au purtat pașii mai multe personalități, printre care poate cea mai importantă este Vlad Dracul, care a locuit aici între anii 1431-1436 și despre care se presupune că s-a născut la Sighișoara. În trecut, orașul
Agenda2003-43-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281640_a_282969]
-
accesibilă din balcon, văd cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-e de ajuns că se întâmplă. Dinspre Herăstrău uneori, alteori dinspre Ștefan cel Mare, zona Dinamo, petreceri cu jocuri de artificii, rumoare de mulțimi isterizându-se pe scoruri
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al veleitarului existînd cît sfîrîitul unui flash second-hand. Strada. Și tot într-o Veneție care, se știe, nu e chiar model occidental de curățenie. Dar, pe stradelele dintre palate, din loc în loc, sticle mari din plastic, pine cu apă. Mirarea e curmată de explicația cerută: dacă animăluțul (în lesă) se vrea cu udul (sau cu uscatul), stăpînul așteaptă consumarea urgenței, după care apelează, obligatoriu (și sub amenințarea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate nici nu exista decât în mintea sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de așezată în inimă, în sânge iar sufletul mi-i ocupat în întregime. Cum să te desprinzi? Va fi o rană pe care-o vor vedea toți care se va scurge pe bulevardul Victoriei, pe strada Pușkin și Lăpușneanu, pe stradela Baudelaire prin clădirea televiziunii centrale prin piețe cluburi de zi și de noapte o rană urâtă ca o lipicioasă meduză ca o inimă însângerată pulsând în dezordine ca un monstru uriaș. Iar oamenii zice-vor: ce despărțire urâtă ca un
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
dai seama că ochii sunt ferestre deschise spre Mondego și spre faleza pe care câțiva labradori se fugăresc fără grijă. Quinta das Lagrimas e undeva la margine, departe de studenții care urcă pieptiș spre Universitate, de restaurantele cuibărite la colțul stradelelor late cât brațul, de biserica romanică postată în piața centrală. Gazonul vălurit are o împletitură de plasă, un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
în spiritualitatea românească de Toader Buculei, Brăila în date cronologice 1368-1993 de Gheorghe și Florica Gorincu, Istoricul orașului Brăila din cele mai vechi timpuri până la 1540 de Ionel Cândea și Valeriu Sârbu, Teatru la Brăila 1832-1915 de Maria Elena Teodorescu, Stradele Brăilei de Ioan Munteanu, Scriitorii brăileni de azi de Aurel M. Buricea. Cu puțin timp în urmă am avut prilejul să parcurg o nouă și remarcabilă sinteză documentară, intitulată Amintiri din cel mai frumos port de la Dunăre de Valeriu Avramescu
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de cafea și smochine. Față de absurditatea hârtiei, Ioanide simți capul huruindu-l în ciuda iritației, nu-i scăpă și alt amănunt. Scrisoarea era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce e acolo? Deocamdată, arhitectul își notă această adresă, apoi, după oarecare codire, depuse la loc hârtiile așa cum le găsise și încuie sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi, arhitectul intră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără vreo intenție practică, asupra situației. Fratele de la Cluj al lui Conțescu fusese numit secretar general la un minister. Ioanide rugase tot pe Butoiescu să caute discret adresa lui Tudorel de pe scrisoarea de la sucursala firmei Manigomian. Rezultatul fu surprinzător. Pe stradela cu căsuțe modeste, Cotești, nu exista numărul 35, prin urmare adresa era fictivă. Arhitectul își aducea aminte că plicul în care se afla hârtia avea en-tête, însă nici o altă indicație Bietul Ioanide de adresă și nici timbre poștale, prin urmare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acestor lucruri. Ioanide mângâie părul Pichii. - Nu te teme de nimic. - Nici nu știu mare lucru. Din ce-am auzit reiese că Dorun-a păzit cu destulă atenție hârtii care au fost citite de alții, aflând astfel o adresă pe o stradelă și un loc unde se ridică niște fonduri. Nu pot să spun mai mult, tată, iartă-mă! - Nici nu trebuie. Restul îl știu eu. Tot ce pot să-ți spun și eu este că fondurile provin cu siguranță de la o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gardul bisericii. Prezența unor persoane suspecte de la Siguranță ar fi fost îndată semnalată în cazul când adresa ar fi fost interceptată și locatarul în chestiune filat. Agentul secret ar fi fost nevoit să întrebe într-una din puținele case de pe stradelă negăsind numărul 35, și astfel ar fi fost filat la rîndu-i. Asta însemna că un observator al Mișcării cu totul nepasibil de urmărire legală locuia în una din aceste curți, gata de a surprinde pe acela care ar fi întrebat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o luă de braț, abia atingînd-o, pe Maria, o ridică de la masă și ieșiră în noaptea bucureșteană, smălțată din loc în loc de petele de aur stins ale felinarelor Secession. Cântăreața dădu drumul șoferului, și cele două o luară pe jos, pe stradele pustii și sonore, animate doar de vreo pisică furișată pe sub o poartă. Ieșiră-n Lipscani, apoi, prin strada Carada, pătrunseră în pasajul Villacrosse. Trecură în galeria Macca. Luminatoarele cu geamuri galbene de deasupra, care o făceau atât de transparentizată de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dispărut fără urmă. Într-o dimineață de la sfârșitul lui august am lăsat în urmă pentru ultima oară, ca pe-un aisberg, vila galbenă din Floreasca, unde locuisem timp de trei ani, și-am luat-o, de mână cu mama, pe stradelele liniștite-ale cartierului, trecând pe lângă alimentara din capătul străzii noastre, unde mă trimiteau să cumpăr câte ceva cu bani potriviți, prin fața frizeriei unde mă rătăcisem cândva și urlasem până la-nvinețire, am luat niște mașini și, răscolind zone de neînțeles ale orașului, am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Lumea... Roma! Roma, coroana de marmură a pământului, cu împărații ei mari ca Dumnezeii seninului! // Pe tronuri cu trepte multe, îmbrăcați în aur, fruntea lor încinsă cu luceferi, privesc la lumea îngenuncheată la picioarele lor. Învingători mândri altădată treceau pin stradele Romei, turburi ca undele mărei, trași de capete încoronate, de regii pământului înjugați la carul aurit al împăratului. Mari în virtutea lor, mari în păcatele lor!... Căci întocmai ca pe aceștia văd apoi peste talazurile de foc a Romei arzînde, visând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce gonise pe Ieremia și intrase-n Suceava - alături cu el Marcu Vodă - era fratele meu. Descriere Fugeam amețit pe stradele ce vuiau de gurile poporului - din partea opusă s-auzea trâmbițele oștirei lui Zamoiski și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții, ferestrile deschise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ajutorul preoților, spre a se face rugăciuni. Clerul făcu o mulțime de slujbe și aruncă chiar aghiazmă pe ferestrele pimniței. Zgomotul însă nu înceta deloc. II SERGENTUL În timp de o săptămână întreagă mulțimea parizienilor nu înceta d-a umplea stradele foburgului, îngrozindu-se și tot cerând noutăți. În fine, un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]