363 matches
-
spune despre cărțile lor nu corespunde deloc cu ce și-au imaginat că au scris. Orice scriitor care a discutat un pic mai mult cu un cititor atent sau a citit un articol consacrat lui cunoaște această experiență de o stranietate neliniștitoare când Își dă seama de lipsa corespondenței dintre ceea ce a vrut să facă și ce s-a Înțeles. O abatere care nu e deloc surprinzătoare dacă ne gândim că, dacă prin definiție cărțile lor interioare sunt diferite, cea pe
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății tulburătoare a unor imagini tipic suprarealiste i se adaugă [...] acel proces de remodelare și transformare a plasmei sonore a cuvintelor antrenate în jocul complex al combinărilor (pe bază de paronomasii, omonimii, redistribuiri spectaculoase ale grupurilor de litere (sunete), sugerând acea
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
funcție; „stăpân pe logica discursurilor multiplane”, poetul propune lecturi simultan posibile în plan vertical și orizontal, distribuirea spațiilor albe și forma mereu variabilă în care sunt dispuse cuvintele participând la cifrul mesajului. Tensiunea cuvântului supus încercării o arată la fel stranietatea miniaturii fragile: „scurs fagurelui nostru gândul/ se duce somn cu sufletul/ străin spre un calm orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
persoanei și cu natura patologiei generale, distingem trei categorii de bolnavi: a) bolnavul somatic, care acuză senzația de rău fizic, asociată cu sentimentul amenințării propriei vieți de perspectiva infirmității sau a morții; b) bolnavul psihic, care manifestă tulburări de adaptare, stranietate, disperare, pierderea autocontrolului, închiderea în sine, derealizarea, schimbarea emoțional-afectivă; c) bolnavul psihosomatic, care prezintă suferințe mixte, atât din sfera somatică, cât și din cea psihică, asociate cu sentimente de panică și o mare participare a sferei imaginarului. Se consideră că
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
egală.” (Dezastre, III). Al doilea volum al lui T., Epifania, subintitulat „o căutare a treptelor”, este mult mai eterogen, încercând să aproximeze poetic „treptele” convertirii spirituale. O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului, conținutul conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cu concepte și noțiuni”, scria Șerban Cioculescu, „dar ariditatea lor primește corectivul ce l-am numit «debutonat», adică neceremonios, firesc, comunicativ, presărat de glume, deci propriu umoristului de rasă.” Maniera soresciană e de a privi „țărănește”, ponderat moromețian, abstracțiunile și stranietățile („se apropie de operă cu atitudinea simpatic ipocrită a unui Păcală: ce-o mai fi și asta?” - Tania Radu), cu un scepticism „frust”, care nu intră în conflict cu agilitatea manevrării lor. Stilistic, abundă neaoșismele, regionalismele, integrate cu o artă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
și straniu totodată, atât ca formă, cât și în ceea ce privește conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei, asociații prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinațiile și ele pot lua aspecte psihopatologice variate, descrise de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Automatismul ideo-verbal sau asociativ caracterizat prin următoarele aspecte: - enunțarea, comentarea actelor sau a gesturilor însoțind pseudohalucinator toate gesturile și actele bolnavului, - ecoul gândirii și al lecturii, - furtul și ghicirea gândirii, - uitări provocate sau depanarea de amintiri neplăcute, - senzația de stranietate a gândirii, de ideație impusă sau provocată, mentismul xenopatic. b) Automatismul senzorial si senzitiv se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - false percepții, extero și interoceptive care parazitează percepțiile normale ale individului. c) Automatismul psihomotor sau kinetic se caracterizează prin senzația
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constând în convingerea că în interiorul bolnavului își află sediul un demon căruia el îi este subordonat. Dependență: stare patologică a toxicomanilor caracterizată prin nevoia imperioasă de aport permanent de droguri. Depersonalizare: tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Capricorn” (1930), ca efect al unei rupturi de nivel conceptuale - „romancier onorabil, dar prozator excelent” -, formulă pe cât de sugestivă, pe atât de tensionată, a cărei dinamică, proiectând în plan sintagmatic disonanțe de adâncime, aproximează o impresie subliminară de neclaritate și „stranietate”, asemănătoare tulburării aperceptive provocate de vederea unei fotografii mișcate. Situația receptării critice se repetă întocmai cu textele dramaturgice, în care abundentele indicații parantetice, „mai degrabă nereprezentabile” (cum aprecia Călinescu), și stânjenitoare pentru desfășurarea dramatică (după opinia lui Pompiliu Constantinescu), fac
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
dar nu pentru obținerea unor efecte zgomotoase, prin afișarea unei retorici a emfazei sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de stranietate. În legătură cu retorica specifică poetului, este memorabilă formula utilizată de Eugen Negrici: „o stilistică a eschivei”. În ultima vreme M. este văzut tot mai mult ca un „poet existențial”, un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
instinct de conservare ar fi trebuit să-l oblige la prudență. Dar viața unui detectiv particular nu seamănă întru nimic cu aceea a unui moralist. Ceea ce pentru moralist e doar obiect de studiu, pentru detectiv e materie primă a existenței. Stranietatea povestirii provine din felul în care indivizi ce nu par să aibă legătură unii cu alții sunt amestecați într-o serie de crime înrudite. În realitate, există un șir fatal al intercondiționărilor: Helen Grayle îl ucide pe Marriott în prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să fie un autor care nu-și lasă indiferent cititorul. În formula eseului teologic sau a eseului cosmologic, genuri care s-au impus mai ales după 1990, rămâne incitant prin problematica abordată, prin verva stilistică și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
care refăcea marginile țesăturii, într-o noapte de la sfârșitul luptelor. Și care, zărindu-mi în sfârșit mâna, își înclina capul, îmi reținea degetele pe obrazul ei și încremenea deja într-un fel de ațipeală. Prezența ta era de o absolută stranietate. Și totodată de o necesitate cu totul firească. Erai acolo, iar complexitatea ucigașă a acestei lumi, încâlceala aceea de războaie, lăcomii, răzbunări, minciuni, se afla în fața unui adevăr care nu mai avea nevoie de argumente. Acel adevăr era atârnat de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în fața celor pe care aveam să-i întâlnim, formula „Domnule consilier“. De mai bine de câteva momente deja, trăiam parcă la marginea realității. Simplitatea, aproape indiferența cu care consilierul îmi explica sarcina ce mă aștepta nu făcea decât să accentueze stranietatea situației. „Prezența dumitale la aceste negocieri sau, mai degrabă, la aceste târguieli, va fi de două ori utilă. Unul dintre participanți a fost rănit și apoi, având în vedere vârsta lui, căldura, emoția... Va trebui să-i susținem inima bătrână
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu tine găleata cu apă. Simțeam fizic în ființa ta zilele visate ale unui trecut total străin acelui oraș, acelei vieți. Și chiar și atunci când, mai târziu, în cursul nopții, păreai că ești doar un trup îndrăgostit, senzația aceea de stranietate nu dispăruse. Mâna mea ți-a strâns antebrațul în îmbrățișare, iar degetele mele au regăsit cele patru crestături din carnea ta, urme ale unor mai vechi împușcături. Dungile acelea adânci mă făceau să mă gândesc la urma făcută de ghearele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
neapărat în detalii. Dimpotrivă, excesul de amănunte în descrierea unei străzi iarna (numărul mașinilor care trec pe stradă, mulțimea călătorilor din stație, gesturile pe care le fac etc.) nu numai că plictisește, dar poate să creeze o nedorită impresie de stranietate, de incredibil. Cum spuneam, a fi veridic înseamnă să fii coerent pe toate planurile: semantic, gramatical, logic argumentativ. Credibilitatea este un efect, și nu un scop în sine. Dușmanul credibilității este, adeseori, inconsecvența, alăturarea întâmplătoare a unor detalii descriptive, trecerea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
le-au posedat, le-au atins, le-au privit sau le-au folosit. De multe ori, povestea lor era povestea posesorilor lor. Nu obiecte stranii colecționase Bătrânul, ci ceea ce îi dăduseră oamenii ca fiind obiecte stranii. Era în ele o stranietate conferită, dobândită printr-o conviețuire intimă și de durată. în condiția obiectelor intervenise un element necunoscut până nu demult Bătrânului condiția umană care îl speria, îl neliniștea, îl înhiba și îl incita în același timp. în labirintul arhivei nu avusese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]