712 matches
-
Dacă era agentul unei puteri ostile Statelor Unite și, În lipsa maiorului, Încerca să deschidă seiful, Își dădea singur verdictul. — Uite ce e, propuse maiorul, hai să terminăm partida și, dacă mă Învingi, plec să-ți caut o șalupă. Era numai o stratagemă, căci oricum avea de gînd să piardă. Însă Pablo, sau poate că numai Întîmplarea, Îl lipsi de satisfacția de a fi generos. De Îndată ce Îi veni rîndul, Pablo luă tacul, se aplecă mult peste masă, ținti bila albă și lovi puternic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi dorit-o. Abia Într-un tîrziu, maiorul Înțelese că reconstituia versurile unei poezii, sau poate că o compunea el Însuși În acele momente. După toate aparențele, era vorba de o poezie patriotică. În momentul cînd, pregătind o mică stratagemă, maiorul hotărî să-și facă simțită prezența, Pablo repeta cu obstinație un anumit vers, a cărui continuare părea că o uitase. — Să urce națiunea spre comunism În zbor!... — N ar fi mai bine să zboare direct? Ce rost are să mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
the Classroom, Wm.C. Brown Publishers, Dubuque. Shapiro, D. (1998), Conflictele și comunicarea, Editura ARC, București. Simon, H.A. (1991), Models of my life, Basic Books, New York. Simonet, R. (2000), Comment reussir un exposé oral, Éditions Dunod, Paris. Slama-Cazacu, T. (2000), Stratageme comunicaționale și manipularea, Editura Polirom, Iași. Sprinthall, N.A.; Sprinthall, R.C.; Oja, S.N. (1994), Educational Psychology - A Developmental Approach, McGraw-Hill, Inc., New York. Stan, C. (2001), Teoria educației, Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Stanton, N. (1995), Comunicarea, Editura știință și Tehnică, București. Staw
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
protagoniștilor și, ca o inovație pentru romanul românesc de până atunci, "urcă în scenă", adică în narațiunea propriu-zisă, dialogând între alții cu Ladima pe tema poeziei de avangardă. În Ultima noapte... împrumută jurnalul de campanie lui Ștefan Gheorghidiu. Toate aceste stratageme narative sunt folosite într-o interpretare simplistă, în numele autenticului. Numai că autenticul nu intră în contradicție cu imaginarul ci dimpotrivă, autenticul, ca formă de manifestare a unei existențe concrete, este substituibil imaginarului, în măsura în care acesta din urmă evidențiază sentimentul plenitudinii scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mai elocvent este cazul lui Leonardo da Vinci, care, întreaga viață, a fost convins că cercetările și lucrările sale științifice sunt net superioare capodoperelor plastice pe care le-a oferit posterității. Cercetătoarea franceză propune, ca ipoteză euristică, un soi de stratagemă la care recurg acești artiști, neurmărind altceva decât să își înșele Supraeul, oferindu-i, în compensație, o creație secundară, cu un evident rol de "alibi". Un număr mare de pictori nu trece imediat la realizarea tabloului, ci execută o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Iași. Ruano-Borbalan, J.-C. (ed.) (1998), L’identité. L’individu, le groupe, la société, Édition Sciences Humaines, Auxerre. Scott, W.R. (2004), Instituții și organizații, Polirom, Iași. Seca, J.-M. (2001), Les représentations sociales, Armand Colin, Paris. Slama-Cazacu, T. (2000), Stratageme comunicaționale și manipularea, Polirom, Iași. Vultur, S. (1997), Istorie trăită - istorie povestită. Deportarea în Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara. Zavalloni, M. (1972), „L’identité psychosociale, un concept à la recherche d’une science”, în S. Moscovici (ed.), Introduction à la psychologie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
p. 231). Aceste argumente, „invariabil aceleași”, constau în „a nega natura intrinsec criminogenă a comunismului” sau în „a reclama cu zgomot mare deschiderea unei alte cărți negre, aceea a capitalismului” (Talaban, 2000; Todorov, 1995; Volkoff, 1991; Watson, 1999). O altă stratagemă de rezistență constă în referirea doar la „deviații”. Contribuția esențială în acest domeniu îi aparține lui Jean Lacouture, care, în eseul său din 1987 consacrat supraviețuirii poporului cambodgian, neagă pur și simplu - după ce a regretat, lucru meritoriu, elogiul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cazul cofetăriei «Scala» și al blocului respectiv, unde văzusem, în apartamentul familiei Bratu - morți apoi în acea catastrofă - un frumos, dar superproporționat «hol», realizat din două-trei foste camere separate, poate de către foștii proprietari, dați afară «la naționalizare»). Inocenta și inutila stratagemă a fost încercată șí de către părinții mei. Casa noastră 3 fusese construită în 1902, din munca acerbă a bunicului după mamă, plecat, la 6 ani, în Capitală, dintr-un sat din apropierea acesteia. Acolo s-a făcut nunta părinților, acolo m-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de serviciu». Deoarece în același interval de timp mă căsătorisem, iar tatăl meu fusese dat afară din «Barou» (interzicându-i-se, prin aceasta, exercitarea profesiei „libere”, de avocat) și datorită „zvonurilor” anunțând nori din ce în ce mai negri, s-a renunțat la mica stratagemă: considerând că trebuia ales răul cel mai mic, au fost aduși, ca ocupanți ai celor două mici camere „suplementare”, doi cunoscuți ai familiei: respectiv, în „bucătăria” fictivă, un bătrân prieten al soțului meu, F., fost armator, refugiat din Basarabia, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
majoritatea cărților de planificare strategică (nu doar în domeniul militar, ci și în cel al managementului afacerilor), ca militar de carieră nu a reușit niciodată să se remarce ca lider. În cazul altor autori, acest tip de s. este numit „stratagemă”. „Teoretic, nu există s. bune. Strategiile bune sunt proaste. Și strategiile proaste sunt bune. Totul depinde de cine le folosește.” (Jack Trout) Excepțiile de la regulă sunt, în general, rare. Rapoartele anuale, începând cu 2001, sunt disponibile on-line în pagina dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unei cărți de epigrame obscene: Hermafroditul - funcționează ca pseudonim al lui Lorenzo Valla, se stabilește interdicția de a-i aborda în detaliu opera și de a-i respecta integritatea. Dar al treilea moment creștin? Este o comedie, un subterfugiu, o stratagemă, o diversiune, scriu unii. Valla se ascunde, trădează, disimulează, poartă o mască. Epicurian, el încearcă să-și înșele dușmanii ascunzându-se după o perdea de fum catolică! Libertin, scriind printre rânduri, el evoluează într-un alt loc decât acela unde
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propria poziție? Nu mai contează economia internă a cărții dialectica ei proprie, soarta ei, parcursul ei retoric: pentru anumiți cititori răuvoitori, trebuie că Valla e epicurian, sub nasul fals al lui Beccaldi utilizat ca pseudonim... De-a lungul secolelor, această stratagemă intelectuală - necinstită - se construiește cu prețul unei uitări, al unei tăgăduiri, al unui dispreț pentru discursul creștin din finalul lucrării și devine, după cititorii ei - universitari, adesea... - un pretext, o comedie bufonă, un artificiu retoric pentru a masca violența pledoariei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
big conclusions on small samples: in defense of Mills methods". Social Forces (72) 4. Sălăvăstru, Constantin. 1999. Discursul puterii. Iași: Institutul European. Scurtu, Ioan, Ion Alexandrescu, și alții. 2003. Enciclopedia partidelor politice din România 1859-2003. București: Meronia. Slama-Cazacu, Tatiana. 2000. Stratageme comunicaționale și manipularea. Iași: Polirom. Soulet, Jean-François. 1998. Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre. Iași: Polirom. Tănase, Stelian. 2006. Revoluția ca eșec. București: Humanitas. Teodorescu, Bogdan. 1997. Cinci milenii de manipulare. București: Tritonic. Teodorescu, Gheorghe. coord
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
onoarei. Chandler n-a făcut un secret din pactul cu lumea veche și cu valorile tradiționale - cu o lume în care nu se trișa, iar adevărul trebuia să fie întotdeauna indiscutabil. Cum formulele victoriene erau deja uzate, Chandler recurge la stratageme fie demult acceptate, fie parodiate. Denunțat pentru a fi „popularizat bătaia brutală și asasinatul cu sânge rece”, precum și metoda „mai întâi sărut-o, apoi omoar-o” în relația cu femeia (cel puțin în viziunea unui ziarist de la New York World Telegram, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lua periculoase viraje, adăstând în zona eseului etic și a meditației filozofice. În felul acesta, stilul reușește să-și gestioneze propria emfază. Densitatea extremă a romanului provine, desigur, din talentul ieșit din comun al autorului, dar și din câteva imperceptibile stratageme: din umplerea spațiului dintre capitole, episoade sau secvențe cu pasaje care, fără să aducă vreo noutate în mersul anchetei, creează senzație de plin, de robustețe, de impenetrabilitate a textului. Presărate din abundență, ele sunt mai mult decât niște punți între
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca la mine acasă. Puteam să-i port papucii de casă, să-i ridic covorul și să-i număr bancnotele de o mie de dolari. Doar ne ocupam de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era conștient de precaritatea scenariului în care-l obliga pe Marlowe să evolueze. Lăsând deoparte puerilitatea altor secvențe (faptul că detectivul primește prin poștă prețioasa monedă sau întâmplarea prin care descoperă în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
numele de Weepy Moyer), Moe Stein, doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează percepțiile anterioare, conform cărora California producea criminalitate, violență și decadență în mod natural. E posibil ca, recurgând la această stratagemă, Chandler să fi sugerat că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea lui de a se adapta mișcărilor dinamice ale vremurilor să aibă ca efect și astfel de interpretări ale realității. Marlowe se percepe ca fiind expirat, aparținând unei alte lumi (vorbind la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Orrin Quest, Steelgrave, Dolores Gonzales) nu are loc în direct. Ele sunt fie descoperite ulterior, fie „narate” - așa cum se întâmplă în cazul împușcării lui Steelgrave de către Orfamay Quest, despre care Marlowe află din relatarea lui Dolores. E posibil ca această stratagemă să fi îndepărtat cititorul obișnuit de romane polițiste, dar la fel de sigur este că a atras atenția unei elite a intelectualității, de la Edmund Wilson, Somerset Maugham la Jacques Barzun și grupul intelectualilor din jurul revistei newyorkeze Partisan Review. Probabil că noul unghi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care un nume, o dată sau un loc au fost menționate, poți fi sigur că ele vor ajunge curând în prim-planul paginii. Tehnica lui Parker este una a punerii în abis cu rază scurtă de acțiune, pe când Chandler adoptă stratagema învăluirii largi, a cercurilor concentrice, din ce în ce mai apropiate de epicentrul emoțional al narațiunii. Cititorul curios nu are decât de câștigat de pe urma acestei constatări. El va fi mai puțin surprins decât criticii literari că, dintr-o povestire centrată pe elucidarea misterului, romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
straniu al nașterii Demiurgului și este menit să furnizeze o explicație a existenței Întunericului și a Materiei care, aici, nu este văzută ca un al doilea principiu, ci ca o emanație la originea căreia se află Însăși Sophia. Astfel de stratageme sînt frecvent utilizate de gnostici În polemică directă cu Gen. 1:1-2, unde este sugerat că Dumnezeu a creat cerurile și pămîntul, Însă n-a creat Haosul (tôhû-wa-bôhû), Întunericul și Apele. Gnosticii dau dovadă de o remarcabilă consecvență În interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență, a umorului paradoxal), de perifraza și epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării, simulând condescendența prin performative și prescriptive ale bunei-intenții. La un moment dat, adversarului i se oferă stratagemele unei corespondențe familiale reușite, printr-un raționament deplasat și absurd, care se finalizează cu o aluzie malițioasă: "...vei întrebuința, după ce te stabilești la Tekirghiol, procedeul următor: Vei cumpăra cărțile poștale la Movila, și timbrele la Constanța singurul loc unde se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la acestă temă-pretext, polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută argumentativă, un contra-discurs, a cărui forță persuasivă rezidă în intensitatea asertivă a enunțării. Într-un pasaj de acest fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest receptor corespunde, în plan afectiv, intențiilor autorului, și este, până la urmă, o prelungire, o proiecție a sa în spațiul alterității. Artificiul, poza, bufoneria, așezate de Ștefania Mincu sub semnul "afectării", ca trăsătură esențială a discursului liric arghezian, ar deveni stratageme estetice de persuadare în discusul publicistic. Oricum ar fi privit, un potențial lector al publicisticii argheziene s-ar afla în postura celui care pășește pe nisipuri mișcătoare, pentru că traiectoria discursului este adeseori imprevizibilă, fictivul invadează spațiul referențial și invers, iar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caz indiferente, dar în orice caz fatale celui care imploră. În ambele cazuri, un personaj în exil, dezrădăcinat, pradă rătăcirii, va căuta, într-un spațiu ostil, să răstoarne, fără succes relația hospes/hostis recurgând ca un actor priceput la numeroase stratageme, minciuni și seducții. Nu este ușor să devii oaspete într-o țară nouă. "Lumea nouă" este un cuvânt magic care deschide porțile visului și pe cele ale unui imaginar al reînceputului, ale unui spațiu minunat al unei vieți noi într-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
găsiți „forța” 123 Ce înseamnă încuviințările clienților 124 De ce telefoanele nesolicitate îi lasă pe oameni indiferenți 126 Vindeți așa cum vă dați întâlniri 126 De ce Goldman Sachs nu poate da telefoane nesolicitate 127 Aduceți-vă aminte de Eddie Haskell 128 O stratagemă pentru a vă îmbunătăți prezentarea 128 „L.A. Confidential” și regula contactului 129 Lincoln nu a avut planșe la Gettysburg 130 Cum să vă măriți șansele 132 Nu există planșe impresionante 133 Țineți minte: este un ajutor vizual 133 Împachetarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]