802 matches
-
puse în circulație o serie de sensuri ale culturii, care, prin însuși izvorul lor, sunt egale cu dezorientarea, și s-a lăsat impresia falsă că între religie și cultură ar exista un hiatus sau ar fi vorba de două domenii streine unul de altul. Mărturisim că numeroasele păreri emise în ce privește originea și semnificația culturii, esența și finalitatea artei, nu ne interesează decât în măsura în care ne dau prilejuri, negative sau pozitive, de afirmare a explicației creștine. Sunt două feluri obișnuite de a construi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spre sfârșitul veacului XIX începe să se agite și la noi un conflict între religie și cultură. El exista în Apus, și cum de la noi nimic nu-l provoca, trebuia agitat prin mimetismul intelectual. Oameni de știință formați la universitățile streine, îmbrățișând cu entuziasm necontrolat unele doctrine astăzi demodate, și publiciști care îi secondau în presă cu un semidoctism agresiv, se grăbeau să acuze Biserica națională de „reacționarism” și „obscurantism” față de progresul social și de luminile științei. Prin reacționarism se înfiera
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
feudalismul catolic, iar prin obscurantism Inchiziția romană. Mimetismul intelectual nu găsea în istoria ortodoxă nici violente opoziții ecleziastice față de reformele sociale, nici ruguri aprinse pentru frigerea savanților și a filosofilor. Totuși, fantoma conflictului trebuia agitată pentru a pregăti o generație streină de Hristos și dușmănoasă față de Biserică. Nu e idee ostilă vânturată de gândirea autonomă occidentală care să nu fi fost și să nu fie reprodusă de condeiele de la noi, forțând astfel un proces de descreștinare a păturii cărturărești și o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru judecata critică cu pretenții de a le tălmăci și călăuzi. Valoarea unui îndrumător nu mai stă în capacitatea de a reliefa clementul propriu al operei judecate, ci în zelul de a găsi și mai ales de a născoci influențe streine, înfățișând-o ca o imitație a modelelor de peste hotare și raportând totul la măsuri de cultură și de artă ce n-au nimic a face cu sufletul românesc. Osândit prin natura lui la sterilitate, mimetismul e o soluție de continuitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asimilarea, prin modelarea lăuntrică a mulțimii sub puterea de seducție a artei, a științei și a filosofiei. Evident, nu numai geniile naționale pot oferi substanța nobilă de asimilat. Ea poate fi împrumutată, cum este, și de aiurea. Dar orice operă streină poartă în ea, pe lângă sensul simbolic de valoare generală, un imponderabil specific, care e al locului de unde vine și al neamului care o trimite. De fapt tocmai acest element specific al afinității de rasă înlesnește sau stânjenește comunicarea valorii înalte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care o trimite. De fapt tocmai acest element specific al afinității de rasă înlesnește sau stânjenește comunicarea valorii înalte a operei. Efectul asimilării e mult mai adânc în comunitatea de rasă decât în afară de ea. Oricât ne-ar seduce o operă streină, între noi și ea rămâne un strat oarecum nefamiliar, care e tocmai elementul de care vorbim. Presupunând un proces de asimilare culturală hrănit numai din substanță împrumutată, în mijlocul unui neam care ar dispune de un desăvârșit aparat de difuzare, neamul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ortodoxie și Clasicism din cartea Ortodoxie și Etnocralie. Aici vom căuta să aducem câteva elemente în plus. Din elucidarea poziției ortodoxe față de antichitate, se va lămuri și atitudinea actuală față de cultura modernă care. În unele privințe, e tot așa de streină de creștinism ca și cea veche. Nu e nevoie să pregetăm în constatarea că există unele influențe antice asupra artei și literaturii creștine, că există împrumuturi din gândirea păgână în cea creștină, că știința păgână a fost folosită în bună
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndeosebi în literatura și filosofia grecoromană. găsim o sumă de idei morale și metafizice, care se apropie sensibil de doctrina creștină. Care este explicația teologică a unor astfel de coincidențe, distanțate cu veacuri și venind dintr-o lume atât de streină totuși spiritului creștin ? Scriitorii bisericești ne dau două explicații. Una e presupunerea că filosofii Eladei, care s-au ridicat până la ideca monoteistă, au fost influențați de doctrina Vechiului Testament. Ea e formulată mai ales de Justin Martirul, de Clement Alexandrinul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ipoteza e mult mai verosimilă după traducerea Septuagintei, 282 înainte de Hristos, dată de la care grecii puteau citi în limba lor Vechiul Testament. Platon și Aristotel însă erau morți înainte de această dată. În orice caz, faptul că filosofia greacă e cu totui streină de ideea atât de însemnată a creației lumii, așa cum e redată de Geneză, reduce mult din seducția acestei ipoteze, care rămâne în picioare, incontestabil de la Septuaginta încoace. A doua explicație este incomparabil mai largă și mai adâncă și e de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face un psiholog cu sufletul opac, care vorbește totuși grav și apodictic despre subtilele fapte spirituale. Și totuși e parcă un făcut că tocmai aceștia țin mai mult să-și exprime opiniile științifice în domenii ce le rămân cu totul streine. Inspirația artistică fie că o studiază medicii, psihologii sau esteticienii are aceeași soartă. Oameni care n-au nimic comun cu ea o abordează pornind de la negația ei apriorică. Mărturiile artiștilor, ce le slujesc ca material de cercetat, sunt mărturiile elitei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere, el aduce mărturia teoreticianului mistic Joseph de Guibert, care observă: „Caracterul supranatural al vieții noastre lăuntrice nu modifică în mod necesar configurația psihologică a acestei vieți; chiar acolo unde o modifică nu introduce în mod violent elemente cu totul streine, ci o face ajutând, completând, transformând, ridicând ceea ce constituie activitatea noastră psihică, naturală„. Același lucru îl spune mai explicit Joseph Marechal, după care ființa misticului își păstrează psiho fizionomia individuală chiar în cele mai înalte stări supranaturale ale contemplației. „Nici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fascinată în mod brusc. Ritmul vechi se întrerupe și altul nou se ivește. O stare afectivă adesea violentă, un entuziasm, o beție, o năvală de idei și de imagini, ce se impun conștiinței. Delacroix o mai caracterizează ca o „acțiune streină”, ce parcă vine din afară. Dar la întrebarea pe care și-o pune. este inspirația natură ori supranatură? pregetă să răspundă clar, fiindcă într-adevăr răspunsul nu e ușor. În orice caz, chiar din definiția lui se lămurește un caracter
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este inspirația natură ori supranatură? pregetă să răspundă clar, fiindcă într-adevăr răspunsul nu e ușor. În orice caz, chiar din definiția lui se lămurește un caracter de dualitate a inspirației, din moment ce subiectul ei o trăiește ca pe o „acțiune streină”, ca pe ceva ce nu-l identificăm imediat ca al nostru și care vine cîteodată contra noastră. Sentimentul acestei dualități însă apare mult mai limpede din mărturisirile artiștilor și el e de-aproape înrudit cu al misticilor, numai că la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dincolo de individ, adică din profunzimile inconștientului colectiv, ea „își aduce forma proprie”, pe care o impune artisului, care, având conștiința că nu-i aparține lui și că se găsește mai prejos de ea, o execută ca după o poruncă misterioasă, streină de ființa lui. Artistul lucrează la operă sub „imperativul inconștientului”, cuprins ca de o „furie divină”, ce nu are însă nimic de a face cu diferitele forme ale maladiilor psihice. Doctorul Jung combate cu hotărâre metoda freudistă, care nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către misionarii calificați ai Domnului Iisus Hristos. Sunt multe cauze pentru care lumea noastră intelectuală și artistică a rămas streină ca nici o altă țară de Biblie. Una e ruptura spiritului modern, de import, de tradiția noastră cultural ortodoxă, dar alta e nefamiliarizarea teologilor cu sfintele comori ale splendorilor biblice, pe care să le poată comunica mai departe. De la Eliade Rădulescu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face o profundă greșeală când atribuie geniului o renunțare la lume de ordin moral și, prin aceasta, îl compară cu monahul. Geniul renunță la lume prin structura lui vizionară, iar nu printr-un act de voință. Un călător în țară streină, care nu cunoaște graiul locului, se simte izolat, dar această izolare cine ar putea s-o numească act de renunțare? Geniul e străin de lume prin natura viziunii lui, adică într-un chip firesc, ce nu reprezintă nici o strădanie de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun zâmbet straniu și enigmatic, „ce nu se potrivea deloc situației”, adaugă Dostoievski. E același zâmbet din altă lume, pe care l-am întâlnit în tabloul lui Leonardo da Vinci. Ca să înțelegem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în aceste creații supraviețuind peste mii de ani nu e numai simpla fabulație a unor întâmplări omenești, ci vraja care le transfigurează împletind vremelnicia lor în canavaua de aur a ideii divine. Limitat în istoria de demult și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul frumuseții ca o nacelă atârnată de o aeronavă. Despuiat de prestigiul olimpic, care îl scaldă încă în azur, elementul istoric sau legendar al acestor fabulații n-ar mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere al concepției romantice despre rolul poporului în istorie. 9 În studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească în cazul istoriografiei noastre, cu cât românii, datorită știutelor împrejurări, nu au fost un popor expansionist
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Brăila, Bazargic, Mangalia), Ștefan Roll (Viața romanțată a Coastei de Argint), Bogdan Amaru (Viața romanțată a Iașilor, Cafeneaua cu genii și tutun), Ieronim Șerbu (Prin regatul cerșetorilor, Crucea de piatră), mai târziu George Acsinteanu (Între românii secuizați, Maramureș) și Mircea Streinul (Cernăuți, Prin ținutul huțulilor). Valență dublă posedă și viața romanțată, cultivată cu frenezie: F. Aderca se ocupă de „oamenii excepționali” Stalin, Hitler, Kemal Atatürk, Henry Ford, W. R. Hearst, Andrew Carnegie, ca și de Cleopatra, Richard Wagner, Paul Cézanne, Isadora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
ș.a. Notabilă e, în 1943 și 1944, prezența lui G. Călinescu, și sub pseudonimul Aristarc, cu articole și „cronici ale mizantropului”. De un spațiu mai generos va dispune literatura propriu-zisă. Se publică nuvele de E. Lovinescu, V. I. Popa, Mircea Streinul, Liviu Bratoloveanu, Eusebiu Camilar (câștigător al concursului instituit de revistă în 1942), Monica Lovinescu (care debutează aici în 1942, sub pseudonimul Ioana Tăutu), Ioana Petrescu, Ioana Postelnicu ș.a. Versuri dau Constantin Salcia, Magda Isanos, Ioanichie Olteanu, Geo Dumitrescu, Al. Jebeleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
pentru spațiul cultural bucovinean, căruia i se consacră chiar o rubrică, „Pagini bucovinene”, devenită „Chenar bucovinean”, apoi „Figuri bucovinene”. Numeroase pagini critice și memorialistice sunt dedicate grupării din jurul revistei „Iconar”, din care V. Posteucă a făcut parte, precum și lui Mircea Streinul. Alături de poezie și proză, revista include în sumarele sale o „Cronică literară” și o „Cronică a edițiilor”, „Pagini americano-române”, breviarul cultural „Iconar”, semnat de V. Posteucă și John Halmaghi (pentru ultima serie), o rubrică de „Însemnări și cărți”, un „Carnet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
Donescu, directorul revistei „Vremea”. Literatura e foarte bine reprezentată, cu excepția anului 1944. Între colaboratorii anului 1941 sunt de amintit Victor Buescu, Pompiliu Constantinescu, Ion Frunzetti, E. Lovinescu, Pericle Martinescu, Vasile Netea, Constantin Noica, Perpessicius, Dan Petrașincu, Victor Ion Popa, Mircea Streinul, Tudor Vianu. În 1942 se publică poezii de Otilia Cazimir, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Ion Barbu (Aprilie), Tudor Arghezi, Octavian Goga, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Marcel Romanescu, Ion Pillat, Ion Minulescu, Al. A. Philippide. Sunt descrise ținuturile Basarabiei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290652_a_291981]
-
prin polifonia sentimentelor și arta sugestiei muzicale. A tradus din poeți pe care i-a simțit apropiați: Vergiliu, Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]