460 matches
-
arată exact cum suntem.“ ALEX. LEO ȘERBAN, forumul Observatorului cultural, august 2010 „Toate aceste delicii ale prozei lui Iris Murdoch sunt mijlocite de versiunea românească a Antoanetei Ralian. Parcurgem cele șase sute de pagini din Discipolul fără să ne crispeze nici o stridență. Exercițiul îndelungat de traducător și editor explică acuratețea lexicală și sin taxa impecabilă.“ MARIA ANA TUPAN, România literară, nr. 28, 1986 „Numele Antoanetei Ralian a devenit pentru cititori un reper neîndoielnic atât pentru valoarea în sine a respectivei opere literare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul lor de sticlă, dă un spectacol pentru mine. Totul îi „iese”: nici o notă falsă, nici o stridență. Farmecul, grația feminității ei incipiente iradiază și mai puternic. La „Eroilor”, când ușile se deschid, coboară - și abia mă stăpânesc să nu cobor și eu după ea, s-o ajung din urmă și... s-o binecuvântez, să-i spun cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contextuale, obligă cuvintele cele mai firești, bine cunoscute obștii vorbitorilor, să dea în vileag înțelesuri și nuanțe semantice inedite, specifice limbajului poetic eminescian". Și, în continuare:" În cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit de poet". Așa, bunăoară, în Cugetările sărmanului Dionis, scrie:"heinizând duios la lună". Verbul a heiniza derivă din numele poetului romantic german Heine, căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
următoarei întrebări, eșecurile ultimelor două decenii. 6. Care sunt eșecurile cele mai notabile înregistrate în ultimele două decenii? Principalele eșecuri pot fi identificate examinând felurite categorii de probe: statistici, stilul funcționării sistemului administrativ și economic, discutabilul spirit civic, crispări și stridențe în sfera intelectuală (există unele excepții), perpetuarea suspiciunii, iar lista se poate prelungi. Mai concret, aș putea numi eșuarea reformei și neputința (sau lipsa dorinței) de a elimina corupția. Rateurile pur economice se pot constata ușor și, fără să fiu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pasiune, dar o pasiune stăpânită, dirijată. Treizeci de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte de câteva lungi convorbiri cu el. Părul îi căzuse, vocea îi devenise voalată, iar stridența și energia de odinioară cedaseră unei amenități tolerante și placidității fumătorului de pipă. Dar Eliade rămăsese pentru mine cel dinainte, cel pe care până la amintita conferință nu-l văzusem niciodată, dar îl citisem mai întâi în colecția Vlăstarului, apoi în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu Bucuriile mele (1967), Gorun adânc (1972), Spadă și corolă (1977). Poezia lui se caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului. În 1987 publică un volum memorialistic, Aproape de ei, unde evocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
ale minerilor de pe vremuri, care între timp au evoluat incomparabil mai mult decât politicienii, o nespusă frică, negru-agresivă că nu vor mai fi „clasă conducătoare”. Text publicat în România Liberă, 22 februarie 2007 Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit Dreptatea are multe fațete: a) cea procedurală: este drept să fim tratați cu toții după aceleași legi și norme; b) cea retributivă: este drept ca fiecare să-și primească răsplata după faptele sale; c
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
clan și aria incompetenței Cu fața, sau cu spatele la promisiunile electorale? Clientul nostru, stăpânul nostru! Malpraxisul în consilierea politică PIN: trufandaua politicii românești Privilegiați de și din toate partidele, uniți-vă! Mineriadele castei politice Partea a V-a Armonia discriminării și „stridența corectitudinii politice” Despre dreptate, noroc și merit „Accesul interzis românilor și câinilor” Cetățeanul de rangul întâi De ce nu merg copiii romi la școaă? Ecologie în bătaia puștii Disprețul Lumea făgăduinței Dramele ascunse sub preș devin tragedii A cuceri/ A căpăta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca efect al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nu merge ! „Privareaș de expresie (personală) căreia cineastul român i-a căzut victimă atâtea decenii devine exprimarea unui fel de sentimentalism cultural ridicol - și, în orice caz, deconcentrant. Bunele intenții (corectitudine politică, Mesaj etc.) se îneacă-n retorică liricoidă și stridență estetică ; cât despre inventivitatea dramatică, atunci când nu vedem nunți și botezuri (și înmormântări, căci sunt cele mai tragice !), personajele se strâng ca la operetă (opereta sfâșietoare, specialitatea lui Laurențiu Damian), făcând zid viu în spatele dramei care se consumă în prim-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Occident, în primul rând! -, dar și al avansării! Cu condiția ca actorii și promotorii celor „două stiluri”, „antic”, tradițional, și modern sau chiar ultramodern, să manifeste o anume, cu adevărat „occidentală”, toleranță, înțelegere pentru „celălalt câmp”. Altfel, se ajunge la stridențe, fratricide și false în esență, lupte literare și de opinii, așa-zise „lupte între generații” care sunt, de fapt, radicale semne ale unei intoleranțe penibile, acut provinciale. 2 Nina Cassian și Ali Ștefănescu, care au citit manuscrisul Franciscăi în vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deprinderea „simfonicului“, să conviețuim păstrându-ne chipul, dar dialogând cu o melodie integratoare, acompaniindu-i pe ceilalți și lăsându-ne acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
împrejmuit de ziduri de beton foarte înalte și era știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de flori - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deslușit, cu cât acorzi o mai mare atenție prezentului. Frapant ca niște atacuri, obiectele de azi îmi readuc, târându-le după sine, poveștile mele de odinioară. În ele există latent o forță ce transgresează limitele temporale și-și manifestă cu stridență detaliile, mai înainte de a și le retrage îndărăt în obiecte. Cu cât cercetez mai atent prezentul, cu atât mai insistent el devine o paradigmă a trecutului. Doar fără prezent mintea mi-ar fi golită de trecut. În Germania, și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește ca un virtuoz și nu rareori cu strălucire. SCRIERI: Vitrinele toamnei, Câmpulung
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
cumpăra. Erau mitraliate câmpul și șoselele, orașul nu mai vorbesc. Multe căruțe și vitele erau rechiziționate pentru război. Pâine să cumperi stăteai zeci de ore la coadă, apoi s-au introdus cartelele. Deci o viață total zbuciumată. Așa, stresat, în stridența alarmelor și zbârnâitul avioanelor și bubuitul exploziilor, de tremura pământul, a crescut fiul meu, și atâția alții, afectându-ne sănătatea. La țară, bineînțeles, nu era mai bine, că și acolo cădeau bombele și zburau avioanele. Un caz foarte dureros este
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
încă. Se încearcă experimente, se oferă o mulțime de soluții, se alocă investiții uriașe, se realizează schimbări fără precedent. În plan ideal se susține o armonizare a noului cu vechiul, o preluare selectivă, fericită a tradiției, o îmbogățire, fără nedorite stridențe, cu elementele moderne ale civilizației. În toate comunele, viața orașului.“ („Prezent și viitor în satul românesc“, România literară, 2 martie 1989) PERȘA Emil „Să visăm în barca zilelor de vară pe Canalul Albastru între Dunăre și Mare sub soarele dimineții
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată, transpusă într-o narațiune expurgată de stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
Zlatna al umanistului Martin Opitz, poem care reprezintă „una din cele mai frumoase icoane ale sufletului românesc” (Adolf Armbruster). În primele cărți ale lui G. predomină versificările unor teme „obligatorii” în epocă, tratate însă în compuneri armonioase, fără ridicolul sau stridențele care marcau, de regulă, ilustrarea unei tematici impuse. Cultivând tradiția coșbuciană, autorul recurge uneori la tonul baladesc, popular, fiind influențat totodată și de maniera energică, maiakovskiană, a momentului postbelic. Volumul de maturitate Rădăcină și cer, în care subiectele conjunctural-agitatorice sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu stridențe ca de ferăstraie pe acoperiș. Presupun că boala mea o fi servit vreunui scop biologic, dar pe mine nu mă interesa. În zilele acelea eram surd În orice teorie - pur și simplu refuzam să mă gândesc la felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci Adina Dabija 94 puternicul său caracter, Îmbinat cu cel mai desăvârșit anonimat. Era o seară rece de februarie și În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, În care erau Înscrise mai multe nume de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
puse vasul jos, amestecând ceaiul cu telul. Mișcările lui aveau o grație aproape feminină. Trupul și mâinile, Înăsprite de armură, nu erau deloc țepene. În Încăperea aceea mobilată cu nimic mai mult decât cu un ceainic și un castron simplu, stridența armurii bătrânului general părea complet nelalocul ei. „Am Întâlnit un om cumsecade,“ Își spuse Hideyoshi, sorbind mai mult din caracterul celuilalt decât ceaiul. Dar cum avea s-o scoată pe Oichi din castel? Deznădejdea lui Nobunaga era și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca și absenței unei autoironii rezonabile, i se datorează într-o măsură prețiozitatea stilistică, accentele de superbie juvenilă, verbozitatea filosofică, inseminarea cu sens cvasitranscendent a unor episoade comune, mobilizarea subiectului narator sub mistica unui „destin”, a unei „viziuni”. Astfel de stridențe își găsesc în planul cărții, în special în ce privește termenii din urmă, o legitimare cel puțin surprinzătoare. E vorba, bunăoară, de revelația pascaliană pe care P. ar fi avut-o la data de 13 ianuarie 1984: „Deodată m-am împotmolit, de parcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
violență, altfel ar fi trebuit de mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu pot alcătui un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]