2,032 matches
-
la data deschiderii, cît și după aceea, în intervalul de vizitare. Și acest fapt nu se datorează doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
structuri ale ființei interioare, le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers și degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al ,,puterii de creație a poporului", localizarea acesteia în oricare altă parte, însă în nici un caz în spațiul profesionist, cu alte cuvinte contrapunerea talentului frust, vopsit strident etnic și ideologic, muncii de creație calificate și sistematice, clamarea unicității, a programului genetic irepetabil și transformarea tuturor acestora în succese politice majore, iată un element de continuitate greu de contestat. Acestui oportunism demagogic și ridicol i se mai adaugă
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
străinilor în trecere. Bronxul e al negrilor, ca și Harlemul, cu intruși cu piele roșie. în Queens sînt cel puțin patru sau cinci zone, ca și în Brooklin, unde nivelul veniturilor stabilește granițe destul de precise, împiedicînd în felul acesta amestecurile stridente. în sud-est, cartierul olandezilor, cu docuri devenite restaurante, pe East River, se învecinează cu Wall Streetul. Dar nu se combină. La umbra pădurii de zgîrie-nori ai principalelor bănci mondiale nu se vede picior de urmaș al navigatorilor de odinioară care
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște că întîlnirea cu școala de poezie
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
forme, datorită lipsei reperelor. Mai multe imagini și mai multe aspecte ale unei singure imagini, iar vocile din off, de pe lumea cealaltă, susținute de linii melodice jalnice, păreau alcătuite din sunete separate în mii de componente care de care mai stridente." Nu o singură lume fără repere, în care personajele insomniace rătăcesc fără să poată alunga singurătatea, ne întîmpină în romanul lui Florin Șlapac, ci o construcție complicată de lumi suprapuse, oglindite sau ascunse unele în altele între care există pasaje
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
aibă forță în revolta lui. De aceea nu se observă modificări de stări, schimbări clare de ritm, de registru, de ton, deși vrea să răstoarne o lume. Doar în relația cu Ala apare vulnerabil sensibil, tandru. Antoaneta Zaharia - Ala - este stridentă în rostire, nu marchează confuzia sau excesele pe care le are nu un bețiv, ci, mai degrabă, un drogoman. Ala comite o eroare capitală, mințind. Realizează prea tîrziu, cînd vălul greu al drogului i se spulberă din creier. Nici Radu
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
viață, le compun neîncetat. Copiii Nabonide au ajuns fiecare la maturitate cu o ideologie personală bine individualizată dar care totuși nu este construită fără fisură. Contribuția 'celui care scrie' la părerile personajelor sale este nu de puține ori neașteptat de stridentă; cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată de societate pînă în jurul vîrstei de 20 de ani
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
și spală evident, iar în plus își face foarte bine meseria de medic, se ocupă exemplar de copii și mai are timp să-și croiască și cîte un palton între două zîmbete binevoitoare. Iar Fiica (același F mare) se fardează strident și pune o fustă de două palme numai pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații. Gena nu moare, toate femeile patriei o poartă. Telenovelele
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
au rotat răspunderile guvernamentale în domeniu, refuzul de a proceda la reforma structurală a sistemului și a procedurilor lui, este egalat doar de secretismul briocratic al triadei rotative, de aversiunea față de critica independentă și spiritul critic. Iar expresia cea mai stridentă a ermetismului de tip mafiot este actuala conducere de la CNC, singularizată în întregul angrenaj instituțional din România postdecembristă: în tot cursul anului 2001, n-a organizat nici măcar o conferință de presă inaugurală ori asupra hotărîrilor de finanțare sau a proiectelor
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
se plînse Kingsley cu un nechezat posomorît la maximum. Nici măcar n-a stat să vadă Vînătorii de fantome pîn' la capăt. S-a sculat la jumatea filmului și s-a cărat. Terry pufni indignat. - Avalanșa aia de aiureli juvenile și stridente... - Zici că ți-a plăcut? îl întrebă Logan pe Kingsley. - L-am văzut de șapte ori. Mare, ce mai. Mare pîn' la Dumnezeu. Niște efecte de cazi pe spate. - Mi se pare că domnul vrea să-ți ia comanda, spuse
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
imaginarea pasiunii lui Hugues Viane pentru soția moartă (�trebuia ca pe suprafața limpede a oglinzilor să umbli ușor cu buretele și cu cîrpa pentru a nu tulbura și pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
a vulgarității. Ansamblul de dizarmonii perfide conturează muzica bizară, hipnotică a acestei povești învăluitoare, în care pasiunea pentru o femeie uneori vie, uneori moartă, uneori aceeași, uneori exasperant alta e construită cu o senzitivitate extraordinară, care scuză anticipările uneori prea stridente pentru gustul cititorului de azi. Georges Rodenbach - Bruges, a doua moarte. Traducere de Fănuș Neagu și Florica Dulceanu. Editura Cartea Românească, București, 2000 Ea în pielea lui Sensibil la farmecul lucrurilor moarte este și Schliemann, tînărul viitor arheolog din Auditorii
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul din personajele principale ale montării. Prezența celor doi spiriduși-comentatori, îngeri negri și viciați trimite la teatrul popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist cu
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
inevitabil, că această jumătate reprezintă documente de partid, texte de propagandă, obscure broșuri menite să popularizeze imaginea unei prospere Românii socialiste. Hotărît, cultura română nu e bine reprezentată în străinătate. Să nu ne mire, prin urmare, grav distorsionatele imagini, uneori strident unilaterale, pe care le produc occidentalii înșiși. Fundația Culturală Română, care după știința mea are în program îngrijirea unei arhive culturale adresate publicului de peste hotare, are o grea sarcină de care e încă departe de a se fi achitat. Cartea
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
că acolo unde "jurământul de ascultare" e mai puternic decât bunul simț și decât rațiunea, mai devreme sau mai târziu putregaiul va corupe totul. Mai știam, de asemenea, că în numele credinței se petrec multe abuzuri și se cultivă un medievalism strident. Am văzut, în primăvara anului trecut, la Schitul Darvari, o scenă care, pentru mine, concentrează moravurile întru totul lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
rafinare, specific secolului pe care îl încheiem - și îndeosebi ultimelor decenii. Este de asemeni legitimată și o voluptate a adecvării erudiției la afectul întemeietor. Pentru consumatorul de literatură străină, deficitul de psihologie al discursului autohton rămâne însă, în continuare, foarte strident. Ideală îmi pare - în acest context - atitudinea acelui intelectual român care, neavând totuși vreun interes major în această direcție, la traducerea unei alte lucrări fundamentale a psihanalizei (care s-a întâmplat să fie un dicționar) a citit-o pasionat pagină
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un prozator profund, interesant mai ales în spațiul arhitectural al epicului, condus cu inteligență și imaginație. Liviu
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
ține de scaun și murmură în barbă, la Hamlet, aproape de final: "Vai de mine, să știi că moare și regina!". Foaierele au farmecul lor, înainte, în pauza spectacolului și după. Comentariile extrem de pertinente și observațiile fine se amestecă cu voci stridente care strigă can-can-uri "citite" prin reviste "savante", intrînd cu bocancii în intimitatea artiștilor care tocmai își dau duhul pe scenă. Nu mai există mister și respect în societatea de consum. Totuși, mă bucur enorm văzînd oameni la teatru sau cumpărînd
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
unele pleonasme la nivelul costumului (care de la început alungă misterul din jurul personajului, îi aplică o etichetă înainte de-a fi descoperit). Deși am fost invadați brutal și neargumentat teatral de nud pe scenă, aici imaginea sirenei nu a avut nimic strident. Jocul actorilor mi s-a părut convențional, nu implicat, ci mai degrabă exterior, îngroșat pe alocuri sau prea schematic. Încă nu s-au detașat de școala de actorie pe care au absolvit-o, iar atitudinea pe scenă are cîteodată un
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica impune și semnalizează ca un girofar, îți atrage atenția într-un mod ostentativ și strident de genul "Alo! Moment important! Nu care cumva să-l pierdeți!". Pe când coloana sonoră a lui Serra (colaborator vechi de-al lui Besson, a compus muzica și pentru Al cincilea element) e mult mai discretă și mai relevantă fără să
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
acest caz, lucrurile au fost ceva mai complicate. Răsvan Popescu și Lucian Pintilie au scris împreună scenariul filmului. După turnarea peliculei, Răsvan Popescu a transformat scenariul într-un roman de o factură cu totul specială, în care se regăseau cu stridentă vizibilitate și cîteva dintre motivele cinematografice specifice brand-ului Lucian Pintilie (îmi amintesc, am mai scris-o, scena cu grupul de petrecăreți care intră într-un compartiment de navetiști - scenă care apare și în alt film al lui Pintilie, Balanța
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
uriașe trebuie depuse pentru a întemeia și a ține în viață o revistă de cultură, mai cu seamă în orașe lipsite de tradiție, ce nu sunt deloc prietenoase cu adevărații creatori și unde edilii se dau în vânt după carnavaluri stridente și kitschoase. Scriind despre aniversare, Angelo Mitchievici amintește un episod neplăcut: „În încercarea, aș îndrăzni să spun, dramatică, de a oferi un sprijin financiar într-o situație de criză pentru revistele de cultură, domnul Nicolae Manolescu, președintele USR, ascultă stupefiat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2791_a_4116]
-
în sprijin. Textul cuvîntării din 1974 ne apare astăzi ca o capodoperă a ironiei involuntare, care străpunge simultan două victime. Una este beneficiarul omagiului. Cealaltă - autorul lui. „Lasă-l să se facă de rîs.“ În vreme ce fanfarele cultului ceaușist răsunau din ce în ce mai strident, în sînul nucleului conducător apăreau timid primii germeni ai îndoielii și primele vagi năzuințe alternative. Omul care îl propusese pe Ceaușescu pentru ocuparea funcției supreme deschide, tot el, seria tatonărilor subversive : „am luat contact - declară I. Gh. Maurer - cu o
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]