6,823 matches
-
de netăgăduit într-o vreme când toată cultura și îndeletnicirea oamenilor sunt întoarse spre aici, spre pământ, spre gătirea și pregătirea lui mai bună, mai justă, mai omenească, chemarea la însingurare are, prin urmare, toți sorții să apară ca un strigăt de nebunie, sau, cel puțin, ca ceva foarte neactual. La acest deznădăjduitor impas să se reducă oare toată problematica însingurării? Există însă și o altă fașă a lucrurilor, care merită să fie tot atât de bine cunoscută. Viața sihaștrilor și a marilor
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
eu nu o să mai fiu acolo. "O să mai fii aici, când mă trezesc?" Nu-i nimic mai frumos decât o declarație în care s-au adunat ciorchine adjectivele și care nu mai contabilizează frecvența verbelor. "O sa mai fii aici...?" E strigătul tăcut al inimii către aceia pe care îi iubim, implorarea cu nădejdi oblojitoare, negarea plină de cumințenie a singurătății. Și a dorului. Din dimineața aceea în care ne vom trezi; dar ei vor fi deja la ei acasă; sau în
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483209738.html [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
arma la el? - I-am luat-o boierule! Gheorghe Roșianu a coborât scările și s-a apropiat de Pătru, care avea în mână felinarul și pe umăr două arme. Flinta și o carabină cu încărcător. Din interiorul camerei se auzeau strigăte în limba rusă. - Vom sta de pază amândoi. Dau telefon să chem jandarmii din Lădești, să-l ia pe prăpăditul ăsta de aici. Le predăm și arma. Mă duc să iau șuba pe mine, că este ger. Nu au apucat
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Prefata_la_romanul_un_ocean_al_florin_tene_1377624771.html [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
luat cheia de la ușă, aflată pe dinăuntru, închizându-i pe toți în conac. Între timp, la toate ferestrele s-a așezat câte un soldat cu arma îndreptată înspre interior, după ce au spart ferestrele cu patul armelor. Din interior se auzeau strigăte, înjurături și vaietele femeilor. Dintr-odată s-a lăsat tăcerea. După câteva clipe de liniște s-a auzit un cor de femei și bărbați spunând: «Tatăl nostru Care ești în ceruri,/ Sfințească-se numele Tău...» (...) Un rus s-a uitat pe
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Prefata_la_romanul_un_ocean_al_florin_tene_1377624771.html [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
frigul se zgribulește-n ferestre uitate pe mine am dezbrăcate priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă amintirea ta mă doare nopțile curg încet în mine și
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/December.html [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
PENTRU-AMÂNDOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne-a geruit tăcerea nemuririi Zăpezilor cernite pentru noi, Dar m-am obișnuit cu legea firii Că iernile ne nasc pierduți și goi. Și strigătul aleargă pe sub nea Se-mpiedică de cioturi de suspin; A fost întreg, dar vorba este grea Când am uitat la zori să mă închin. Că am uitat că mi-ești străin și mort Departe-n întuneric și pierdut, Destinul eu
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Voi_inflori_pentru_amandoi_violetta_petre_1361627772.html [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, si, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri înfloriți... Cu un tepus ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, cănd deodată auzi un strigăt ascuțit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător. Începând cu acea zi DRAGOSTEA
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_luna_a_dragostei_cornelia_curtean_1392370680.html [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
prin condeiul său destoinic, neprecupețindu-și cuvintele atunci când e vorba despre Dumnezeu. Poemele ei sunt „clipe de Lumină” care ne îmblânzesc ființa. Legătura tainică dintre trup și suflet este considerată de autoare drept o „Îmbinare divină”. Poemele Ioanei Stuparu sunt strigăte tainice către Dumnezeu și către sfinți, dar mai cu seamă către Maica turturor sfinților. Elena Trifan - neobosită lucrătoare în ogorul lui Dumnezeu prin vocația educațională, dar și prin convingerile proprii, este prezentă în Antologie cu un buchet sfințit de flori
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1404660974.html [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
-i umbră, nici vânt: de-s lupte, necazuri, război, fii ferice - căci Eu îți sunt pace, și Eu îți sunt scut, și Eu îți sunt totul. E viu Cel ce-ți zice. * In negura lumii șoptirea-i s-aude. Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspunzi? El așteaptă. Un glas. Salvator. LUCRURI IMPORTANTE Corinteni 15:55 Sigur, teroarea ta va-nvinge, pentru o clipa. Mă va-ngrozi și mă va împietri chiar
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
atintititi asupra spațiului dintre costum și sânii obraznici, încorsetați de costum precum doi porumbei sălbatici ... Am pus literele care lipseau în pătrațelele goale din careul respectiv. Nu am apucat să terminăm bine careul când dinspre mare s-a auzit un strigăt de ajutor ... La mică distanță de noi erau așezați cei patru despre care gândeam că sunt o famlie. Brusc tânărul licean s-a ridicat de pe cearceaf și s-a aruncat în văluiri înotând spre tânără care cerea ajutor.. A ajuns
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Destin_de_femeieoana_drama_dan_petrescu_1357808429.html [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
Mai dă-mi răgaz,te rog, să cred în nemurire, în muguri albi, în păsări argintii; aș vrea să pot să-ntârzii momentul despărțirii, aș vrea să pot să-mpiedic venirea altui timp. Acum când pleci mi-e inima un strigăt lung în noapte, iar sufletul mi se desface-n bucățele! Întind o mană să te simt cât mai e vreme, ca să te port cu mine până dincolo de moarte. Referință Bibliografica: Despărțire / Nina Dragu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309
DESPĂRȚIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1493315698.html [Corola-blog/BlogPost/362197_a_363526]
-
puternicul său spirit atotstăpânitor -, Dumnezeu sigur a existat întotdeauna cu bucurie și cu nădejde la cele mai de sus cote ale trăirii ei interioare. Fiindcă, deși „viața este ticăloșită de niște sălbatici care au pus stăpânire pe ea” (Maxim Gorki), strigătul puternic al conștiinței de sine a Omului și a Actorului se mai poate auzi încă și azi cu tărie, dacă facem referire la glasul artistului stăpân pe crezul lui profesional și uman, deopotrivă, un izvod miraculos de la care se poate
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
perceput odată cu sugerea laptelui matern că hoția, minciuna, înșelătoria sunt fapte reprobabile de care trebuie să te ferești chiar dacă sunt practicate de prieteni, este el însuși un om certat cu dreptatea. Prezumția de nevinovăție nu se aplică celui urmărit de strigătul public. Este adevărat că dese ori hoțul este primul care strigă „m-a furat”. Dar adevărul iese la lumină ca uleiul din apă. Mai face și justiția greșeli deoarece este împărțită tot de oameni. Dar cu ajutorul ei suntem feriți de
SIMPLU, MEDITEZ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/emil_wagner_1486479328.html [Corola-blog/BlogPost/354156_a_355485]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aceste rânduri sunt un strigăt! Scriu din dragoste pentru oamenii acestor locuri minunate! Da, pe cartea mea de identitate scrie: județul Vaslui! Nu este un stigmat, o spun cu mândrie! Vă rog să nu mă învinuiți de oportunism, de minor/ fals patriotism local, să nu
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1444897690.html [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
doi metri, trecem de restaurantul Vraja Mării și coborâm, după un obicei al nostru, scările din extremitatea nordică a complexului Delfinul, restaurant cu douăsprezece camere hoteliere deasupra, acolo pe plajă. Ziua, chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/la-mare/ [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
scriitoarei într-o viziune abstractă, aproape de cubism liric. La fel ca în pânzele lui Picasso, varietatea și redarea tridimensională a stărilor lirice, a poveștii sale lirice, se desfășoară relevând mai mult realitatea interioară a poetei. “știu vă tulbur nopțile cu strigătul meu uneori fur drumuri străine le urc pe umeri niciunul nu are parfumul lui simt liniștea ca o săgeată într-o lojă de circ”- dar parcă nu era el Astfel, metafora Ginei Zaharia transformă stilistica versului într-un fluid subînțeles
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1475737309.html [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
gata să înceapă, Pe Golgota e jale, căci lumea e mâhnită. E vie amintirea alegerii greșite, Când Iscarioteanul, Pe Isus L-a trădat, Când fu ales Baraba, tâlharul, spre iertare Și Domnul, de mulțimea întreagă condamnat. Răsună încă valea de strigătele lumii, Noroadele scandează:"Să fie răstignit!" O sumbră balansare, un corp lipsit de viață, Un ștreang în care Iuda sfârșitul a găsit. Treizeci de-arginți, atâta să valoreze viața, Acelui ce din slavă, S-a dat înspre jertfire? E prea
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1428663205.html [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
pe un drum fără de întoarcere”. Citeai pe chipurile lor cum se perindau rând pe rând tot felul de resentimente: mânie, ură, descurajare, dorința de a fi iubit, servit, și pentru că deseori se simțeau lăsați deoparte atrageau atenția prin agresivitate sau strigăte stridente. Trecând din cameră în cameră, am auzit parcă vocea celor condamnați să trăiască într-o lume paralelă, numai a lor, dar care are atâtea conexiuni cu lumea noastră. Ca într-un cor mut, vocile lor s-au unit și
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ligia_gabriela_janik_o_inim_ligia_gabriela_janik_1371112026.html [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
și psihic, vei vedea o persoană cu chipul blând, de pe care radiază pacea lui Dumnezeu. Dacă fiecare persoană, consilier, terapeut, psiholog, creștin, ar pătrunde în sufletul lor prin raza iubirii divine ar vedea cu uimire că sub amprenta demenței există strigătul lor plin de durere. O durere imensă, o durere sufleteasca plină de disperare. Este mesajul care îl vezi în fiecare pacient, chiar dacă acesta nu poate vorbi: „Iubiți-ne, respectați-ne și tratați-ne ca pe niște ființe umane create de
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ligia_gabriela_janik_o_inim_ligia_gabriela_janik_1371112026.html [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
pornit să ne sfâșie. Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie, Inclusă în Uniune, România-i o stafie! Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare. Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme Frați români, a sosit vremea să
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391691697.html [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
strâng râurile uscate la piept și strig: never more, apoi îmi întind aripile și o iau spre apus ca o pasăre absurdă privesc spațiile pe unde capetele oamenilor se rotesc la infinit, mă gândesc că aș putea fi orice, gând, strigăt, arătare, spirit de care trupul ar putea să-mi atârne spânzurat ca o brezoaie. văd o lume care cade în nesfârșit, amestecată cu ape, cu soare, cu ploi, cu primejdii, pe poteci de aur și de tină, într-o lumină
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Metamorfoze_autumnale_ion_ionescu_bucovu_1348831038.html [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_petroniu_tanase_.html [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
prin poienile de sub pădure, nu smuls de ștevie pentru purcei, sau tocat salată la rățuște, ori măcar dojenile bunicii. Totul aici se rezuma la statul în casă și privitul pe fereastră, urmărind lumea ce trecea într-un continuu dute-vino. Doar strigătul copiilor - vânzători ambulanți de ziare, o mai amuza auzindu-i țipând cât îi țineau plămânii, alergând pe trotuare cu maldărul de ziare sub braț: -"Ia Scânteia, ia Scânteia, ia Flacăra, ia ziarul neamule că-l dau altuia." Când va începe
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478344950.html [Corola-blog/BlogPost/343121_a_344450]