324 matches
-
crezut că ne înțelegem, dar nu ne-am înțeles deloc"). Acceptînd două direcții de interpretare: * structuralismul pur et dur al sistemelor închise, riguros structurate și * modelul comunicativ al proceselor deschise, Eco nu uită să ne reamintească un fapt ocultat de structuraliști, dar redescoperit de poststructuraliști: prezența autorului și a lectorului ("cum să nu recunoaștem că o operă de artă ne cere mai mult o chestionare hermeneutică decît o definire structurală?" U. Eco, 1972: 33). De fapt, deturnarea de la imanență pentru o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comunicare ........................................... 24 1.4. Semiotică generală/vs/ semiotici regionale .............................. 31 1.5. Semiologie sau semiotică .......................................................... 33 1.6. Domeniile semioticii .................................................................. 35 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ .......................................... 39 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? ......................................... 39 2.2. Noțiunea de structură și demersul structuralist ........................ 41 2.3. Structuralismul european și structuralismul american ............ 45 2.4. Antropologia structurală. Claude Lévi-Strauss ......................... 47 2.5. Structuralism și psihanaliză ...................................................... 53 2.6. Structuralism și semiotică .......................................................... 55 3. FERDINAND DE SAUSSURE ȘI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 59 3.1
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
capricii de moment, ci opțiuni impuse de structuri ale discursului și anticipate de întreaga strategie textuală, ca elemente indispensabile ale construcției operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare este temelia teoriilor novatoare cu privire la parodie aparținându-le structuraliștilor 51 și post-structuraliștilor. Pentru început grupați în "noua critică", și ea parodiind tradiția prin titluri precum Noua critică sau noua impostură a lui Raymond Picard, 1965, ori Pentru ce noua critică, din 1966, a lui Serge Doubrovsky, aceștia își propuneau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii. Din rândurile lor se detașează, prin importanța acordată subiectului și prin stilul extrem de personal, Gérard Genette, "acest structuralist ortodox, un inginer al textului" (după expresia aceluiași Matei Călinescu), autorul tomului Palimpsestes. La littérature au second degré, care se ocupă în întregime de problematica "literaturii de gradul al doilea", adică de operele literare derivate, prin diverse tipuri de transformare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Linguistica XXXV/1-2, pp. 11-40, Berlin, Mouton de Gruyter Van Dijk, Teun (2000), Ideology A Multidisciplinary Approach, London, Thousand Oaks, New Delphi, Sage Publications Van Leeuwen, Theo (2005), Introducing Social Semiotics, London, New York, Routledge Van Wolde, Ellen (1996), "Relating European Structuralist Semiotics to American Peircean Semeiotic", în Vincent M. Colapietro & Thomas M. Olshewsky (editori), Peirce's Doctrine of Signs Theory, Applications, and Connections, pp. 339-349, Berlin, New York, Mouton de Gruyten Vlăsceanu, Mihaela (1999), Organizațiile și cultură organizării, București, Editura "Trei" Vlăsceanu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
idee trebuie să aibă o idee despre întreaga realitate și are sens în sine. De aceea filosofii alcătuiesc sisteme rotunde, cuprinzătoare, cunoașterea trebuind să vizeze totul, și mai mult decît atît. A nu se înțelege din aceasta că sunt vreun structuralist, precum Trubețkoi în fonetică, sau Mendeleev în chimie, nu, sunt holist, chiar dacă și aceștia se bazează tot pe o interdependență între elemente unite și ierarhizate. Mîine-poimîine ne putem trezi cu un tabel care să conțină principalele idei filosofice și care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2000 a făcut ordine în sistem, după ce fusesem la un pas de a intra în incapacitate de plată și a pus bazele unui început de creștere economică ce avea să continue pînă în 2008. Domnul Guvernator, deși se declară un structuralist, a dus o politică de esență monetaristă, criticată de unii, avînd ca principal obiectiv sănătatea monedei, atît cea internă, exprimată prin rata inflației, cît și cea externă, exprimată prin cursul de schimb. Și a reușit. Dar moneda și sfera monetară
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști (!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână de cercetători care au găsit ceva... Lucrare evident învechită, dar utilă pentru indicațiile și pistele pe care le oferă. * ** Alături de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În conformitate cu conceptul de derivare sau de „descendență” utilizat În mod curent În cadrul disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice”? Fără Îndoială că da. Un structuralist poate identifica, Într-adevăr, părți din ceea ce numim „obiecte ideale”, adică sisteme de idei care există În dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice”? Fără Îndoială că da. Un structuralist poate identifica, Într-adevăr, părți din ceea ce numim „obiecte ideale”, adică sisteme de idei care există În dimensiunea lor „logică” (pentru explicații, vezi Introducerea la lucrarea de față). Pentru a se putea identifica sisteme Întregi trebuie să fie satisfăcut criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Există În teoria lui Goethe o anumită recunoaștere generală a omologiilor, Însă modul În care se petrece transformarea rămîne În esență neexplicat. Întrecându-l pe Goethe, lingvistul Ferdinand de Saussure (1857-1913) a constituit principala sursă de la care s-au alimentat structuraliștii, referindu-se necontenit la distincția operată de el Între „sincronia” și „diacronia” unei limbi și la accentul pus de el, În consecință, pe studiul sincronic al limbii 12. Cu nuanțări introduse mai Întâi de prințul Nicolas S. Troubetskoy (Principles of
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
efect discursiv pentru lumea intelectuală de azi. Profesorul francez rămâne un reper (moral și epistemic!) pentru orice intelectual, indiferent de afinitatea sa ideologică. Folosirea conceptului "structură" în mai multe paragrafe din cărțile sale i-a adus reputația (falsă!) de filosof structuralist. Într-un e-mail, Hayden White argumenta că dacă Cuvintele și lucrurile (1966) și Arheologia cunoașterii (1969) nu sunt structuraliste în nucleul lor narativ, atunci care sunt structuraliste? Oricum, între Foucault, Barthes și Derrida nu prea există legături de sens. Ideea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault dacă tot ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu înseamnă că este absurdă sau incoerentă. Michel Foucault, 1976 Concepția istoricului francez coincide cu modul său de a cerceta și a scrie, unde
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui Foucault. Criticile acelui White la adresa lui Foucault sunt dure: "distrugător al istoriei"233, "critic absurd"234, "structuralist iresponsabil" pentru că "subminează autoritatea științei" prin evidențierea "naturii arbitrare a sistemelor clasificatoare și a metodologiilor științei"235. Evident ca acel Hayden din anii '70, fascinat de tipologii și de lingvistică, nu se mai regăsește integral (tematic și discursiv) în Hayden
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1) "an attack on the modern scientific world view"241; (2) "radical anti-ierarhic" și "radical anti-esențialist"242; (3) "the Structuralist rejects all thought of a single, universally valid methodology
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe aspecte confuze legate de acest curent intelectual: (1) "an attack on the modern scientific world view"241; (2) "radical anti-ierarhic" și "radical anti-esențialist"242; (3) "the Structuralist rejects all thought of a single, universally valid methodology, takes refuge in methodological eclecticism and utilizes what-ever comes to hand in his efforts to determine the meaning of a given set of cultural practices"243. (4) "a bricoleur, a handy
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rather than a strategist, an artisan rather than an engeneer, claiming no knowledge concerning the way things really work superior to that of the most humble member of society which he is studying"244. Structuralismul intrigant al lui White despre structuraliștii europeni e o imagine cu sens negativ. Cum bine știm, hermeneuții pot construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului american, "vârfurile de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu sens negativ. Cum bine știm, hermeneuții pot construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului american, "vârfurile de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude Lévi-Strauss și, bineînțeles, Michel Foucault. Stilistica lui Hayden White în raport cu structuraliștii continentali s-a schimbat de la o perioadă la alta spre un acord de concepție cu aceștia. Formalismul lui Bahtin, criticismul lui Barthes, Derrida și Foucault sunt importante pentru devenirea culturală și filosofică a lui Hayden White. Hayden mărturisea că "the
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
continuitatea dintre natură și cultură.151" (s. a.) Una dintre definițiile cele mai sintetice și cu accente ironice la adresa structuralismului o oferă, probabil, deja amintitul Gilbert Durand: "Trebuie poate mai întâi să definim ce este un arhetip, obiect de resentimente la structuraliștii noștri fonetizanți. El este tocmai o forță fizică, o sursă majoră a simbolului, căruia îi putem asigura pregnanța, universalitatea și permanența. Așa cum prea bine a zis Jung, este un <<subiect viu>>,un motiv psihic care nu se lasă niciodată indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o modificare la nivelul limbajului: "Ce rol a jucat deconstructivismul în toate acestea? Dacă e să-i dăm crezare lui Hillis Miller, unul central. Pentru deconstructivist, literatura înseamnă, înainte de orice, limbaj, ce însemnase de fapt și pentru Noua Critică ori structuraliștii europeni. Pornind de la remarca lui Paul de Man cuvintele au o energeia uriașă care le permite să făptuiască așa-numita materialitate a istoriei deconstructivismul nu caută să descopere literaturitatea unui text, ci literaturitatea limbajului, prin literaturitate înțelegîndu-se structură, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
teorie a vitalității limbajului și a capacității sale modelatoare, ne propunem să identificăm ce a preluat acest curent, din modernism, și, implicit, ce a transmis postmodernismului. Teoria propusă de Hillis Miller, cum că deconstructivismul preia studiul central al limbajului, de la structuraliștii europeni, menținută, ulterior, și de poststructuraliși, este susținută de o explicație argumentată a acestuia, despre care, la noi, va discuta și Mircea V. Ciobanu, în articolul Avatarurile exercițiului hermeneutic, publicat în revista "Sud Est Cultural Revista de Artă, Cultură și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]