326 matches
-
politici keynesiene, planificare și politică tarifară, susținătorii tezelor dependenței nu fac apel la analiza datelor empirice și nici la logica modelelor de creștere economică, ci la sloganuri puse cu mărinimie la dispoziție de ideologii marxiști din țările socialiste. Nu întâmplător, structuraliștii sunt denumiți în literatura economică marxistă din anii '60 și '70, economiști ai burgheziei naționale din țările slab dezvoltate. Cât despre teoreticienii dependenței, cea mai bună caracterizare a atitudinii și ideilor lor ar putea să constituie ciudata „Petițiune” a lui
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
normative. Totuși, cel mai adesea scopurile literaturii de specialitate au fost progresul economic - creșterea output-ului național - și progresul social - creșterea standardului de viață. Dincolo de divergențele ideologice sau, mai bine spus, în afara alegațiilor politice (mai cu seamă ale neo-marxiștilor și structuraliștilor), nici o abordare economică a dezvoltării nu și-a propus altceva. La începutul anilor ’70, și-a făcut apariția o alternativă la paradigma economică a dezvoltării. Studii din varii domenii ale științelor sociale, tehnice și biologice (precum cele elaborate de Clubul
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
lui Titchener a atras mulți cercetători la Universitatea Cornell, care a devenit un centru științific puternic, unde experiențele sale au atins un nivel ridicat de perfecțiune. Ca rezultat al contribuțiilor sale s-au putut formula elementele de bază ale curentului structuralist pe care l-a inițiat. Aceste prime elemente se împart în trei categorii: senzațiile, ca procesele cele mai simple ce pot avea valori diferite de calitate, luminozitate etc. (a); percepțiile (b); reprezentările (c). Dincolo de aceste elemente structurale nu mai există
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
John Dewey Al doilea reprezentat de bază al gândirii funcționaliste născut pe tărâm american a fost John Dewey (1959-1952). Acesta a așezat la baza construcției sale teoria arcului reflex, ca reprezentând o perspectivă psihologică diferită de cea schițată după modelul structuralist a lui Wundt-Titchener. Psihologia americană avea nevoie de o asemenea extensie pentru a proba însemnătatea teoriei reflexului pentru fundamentarea manifestărilor psihice. În acord cu accepțiunea lui Dewey conștiința nu are aici nici o legătură cu manifestările de elemente reflexe ale organismului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Ar putea fi suspectat de simpatii nondirectiviste - dar Doll jr. nu a fost un antimodernist întârziat; dimpotrivă, a admirat, în tinerețe, marile realizări ale gândirii curriculare moderne. Înainte de a fi devenit postmodernist, Doll jr. a fost un fervent progresivist și structuralist. În 1980 publicase în Journal of Curriculum Theorizing apreciatul studiu „Play and Mastery: A Structuralist View”168, iar în 1983, în Theory into Practice a publicat „A Re-Visioning of Progressive Education”169. Dar în același an a descoperit opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întârziat; dimpotrivă, a admirat, în tinerețe, marile realizări ale gândirii curriculare moderne. Înainte de a fi devenit postmodernist, Doll jr. a fost un fervent progresivist și structuralist. În 1980 publicase în Journal of Curriculum Theorizing apreciatul studiu „Play and Mastery: A Structuralist View”168, iar în 1983, în Theory into Practice a publicat „A Re-Visioning of Progressive Education”169. Dar în același an a descoperit opera lui Piaget și a devenit un piagetian convins. Studiul din Journal of Curriculum Theorizing „Practicalizing Piaget
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
163. Ibidem, p. 149. 164. Ibidem, p. 51. 165. Ibidem, p. 186. 166. W.E. Doll, jr., A Post-Modern Perspective on Curriculum, Teachers College Press, New York, 1993. 167. Ibidem, p. 3. 168. W.E. Doll, jr., „Play and Mastery: A Structuralist View”, Journal of Curriculum Theorizing, 2 (1), 1980, pp. 209-226. 169. W.E. Doll, jr., „A Re-Visioning of Progressive Education”, Theory into Practice, 22 (3), 1983, pp. 167-173. 170. W.E. Doll, jr., „Practicalizing Piaget”, Journal of Curriculum Theorizing, 5
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Education, Teachers College Press, New York. Denton, D. (ed.) (1974), Existentialism and Phenomenology in Education, Teachers College Press, New York. Derrida, J. (1972), „Discussion: Structure, Sign, and Play in the Discourse of the Human Sciences”, în R. Macksey, E. Donato (eds.), The Structuralist Controversy, Johns Hopkins University Press, Baltimore, pp. 247-272. Derrida, J. (1967/1976), Of Grammatology, Johns Hopkins University Press, Baltimore. Derrida, J. (1981), Positions, University of Chicago Press, Chicago. Dewey, J. (1897), „My Pedagogic Creed”, The School Journal, 54 (3), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în jurul revistei Annales), se distinge o știință politică uneori percepută ca istorie politică, istorie a instituțiilor, nu tocmai înclinată spre cercetarea empirică, oarecum provincială, uneori filosofantă, într-o poziție periferică pe scena mondială și fără influența pe care istoricii și structuraliștii francezi au știut să și-o exercite în alte domenii. Există totuși, excepții semnificative, care se regăsesc analizate într-un tratat important [Grawitz și Leca 1985]. În Marea Britanie și Scandinavia Dat fiind faptul că filozofia analitică și reflecția asupra limbajului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unor astfel de eforturi, chiar dac) ar fi s) ne exprim)m în termeni practici. Și, chiar dac) informația util) ar fi descoperit), sarcina mai dificil) a descifr)rii semnificației ei teoretice ar persistă. ,,Iluzia inductivist)”, așa cum o denumește antropologul structuralist Lévi-Strauss, este credința conform c)reia adev)rul este cucerit - si explicația dobândit) - prin acumularea din ce in ce mai multor date și prin examinarea din ce in ce mai multor cazuri. Totuși, chiar dac) acumul)m din ce in ce mai multe date și identific)m din ce in ce mai multe asocieri, tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
paradis pierdut. Jeppe Sinding Jensen susține că indiferent dacă nu mai găsim astăzi mituri în forma lor narativă, le reîntâlnim ca metafore, imagini sau scheme în nenumărate forme ale gândirii umane. Am convingerea că aceste părți de mituri, pe care structuraliștii le numeau mytheme, le găsim în stilul de viață, identitatea, imaginea etnică și lumea virtuală. Întâlnim mituri peste tot, de la cele mai intime idei despre cine suntem noi, până la reprezentările sociale și politice"279. Chiar dacă aceste mytheme nu au o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pe nevoia continuă de autentificare a „realului”, ceea ce face ca la un moment dat „realul” să își fie suficient sieși, nu mai este necesar să fie introdus în alte structuri, singura sa „funcțiune” fiind simpla sa existență. Sau, în limbajul structuralist barthesian, „dezintegrarea semnului este marea afacere a modernității” (Barthes, 1968 : 84- 89). Urmând acest raționament, pelerinajul a ajuns deci să fie prezentat drept „pelerinaj” doar pentru că el există și s-a înrădăcinat în conștiința colectivă ; dincolo de aceasta, mass-media este incapabilă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de limbaj a devenit ea însăși un joc. Pe lîngă modă, automobil, hrană etc., limba n-are de-a face decît cu ea însăși, fiindcă există un precodaj necesar al cîmpului obiectiv în corpus lingvistic ca o condiție a tratamentului structuralist. Există moda scrisă, hrana scrisă etc. de care se vorbește totdeauna, astfel încît la sfîrșit regăsim ceea ce s-a introdus la început (grilele de dependență internă, sistemele de opoziții pertinente etc.). De aici rezultă efecte garantate și neînsemnate. Halucinația formalistă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bântuiți de spiritul de turmă, alții nu putem pune geană pe geană dacă nu ne delimităm permanent de restul „turmei”. Ne ucide scârba față de numitorul comun și ne sinucidem pe altarul diferențelor specifice. Predomină excesele belicoase. Cândva, dacă nu erai structuralist, nu erai nimic. Puțin conta că, în afara unei cărți-reper despre structuralism - datorată lui Virgil Nemoianu - și doxei câtorva puțini alți erudiți, majoritatea preopinenților ciripea cam după ureche. Damblaua noului roman - dacă nu scriai în linia Robbe-Grillet, Rebreanu să fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lirice deplasându-se, corelativ, de la odă la satiră și, mai departe, la elegie, pe când palierul stilistic evoluează de la comparație la metaforă și la limbajul gnomic. Cum arată Ioana Em. Petrescu, în forma ei definitivă interpretarea urma să aibă un caracter structuralist, să identifice formele logice (biografia intelectuală), universul poetic și formele afective. Studiul despre poezia lui Eminescu e precedat de istoricul exegezei, în cursul Eminescu în critica literară (1946-1947) fixându-se reperele: Titu Maiorescu, G. Ibrăileanu, Tudor Vianu, G. Călinescu, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
se așeza în grila conceptuală a lui Talcott Parsons, Max Weber, Herbert Simon, prea puțin în cea a lui Marx. Am ieșit din facultate cu o foarte subțire cunoaștere a marxismului originar, dar cu una ceva mai consistente a celui structuralist. Zona „hard” a pregătirii noastre a fost cea logico-epistemologică. Ea a fost mai puțin cenzurată și în anii următori, astfel încât le-a permis celor care i s-au integrat o evoluție în domeniu. Alta a fost soarta celor ca mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
s-au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
precum toate animalele, Voi nu muriți precum toate animalele Și nu este nimic după. Nu este Nimicul după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
studiu al managementului clasei, reliefate și în studiile anterior menționate, dar sub altă denumire, sunt, în proporții diferite, atât paradigma normativă, cât și paradigma interpretativă. Prima dintre acestea, paradigma normativă, introduce realitatea în datele teoriei promovând analize de tip funcționalist, structuralist și sistemic. Ea se soldează, de obicei, cu formularea unor ipoteze generale, ce verifică teoriile la nivelul ansamblului social, ocupându-se numai în ipostaze izolate de indivizii componenți ai unor grupuri. O aserțiune implicită de la care pornește paradigma normativă este
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Modest Proposals for Future Usagers of the Term Ansgar Nünning nuanțează această relație de continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Finlanda, Suedia și alte țări, capacitatea euristică a modelului rokkanian se impune. Prin abordarea sa macro analitică și socio istorică, Rokkan își evidențiază opera clivajele drept hartă conceptuală a Europei Occidentale în cadrul școlii comparative a lui Mark Lichbach considerată drept structuralist approach. Acesta va regăsi autori precum Barrington Moore sau Theda Skocpol, dar și Shmuel Noah Eisenstadt sau Charles Tilly sau Joan Linz și, desigur, Lipset, cu care va coopera direct. Folosirea paradigmei AGIL de către Talcott Parsons apare drept un aspect
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
societății în care trăiesc”( M.T.S., Consiliul Europei, Comitetul pentru dezvoltarea sportului,1996, p.9.) În literatura de specialitate, mai multe curente sociologice argumentează conceptul de socializare ca funcție centrală a educației: interacționismul simbolic, funcționalismul sistemic, fenomenologia, modelul dramaturgic, etnometodologia, constructivismul structuralist (pentru mai multe detalii a se vedea Stănciulescu, E., 1996). Există mai multe criterii de clasificare a socializării. Astfel, în funcție de stadiile ciclului de viață și de obiectivele diverselor grupuri și instituții sunt identificate două categorii: socializare primară (de bază) - proces
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
teoriile mai vechi care le identificau cu o secvență de sunete ori grafeme (azi imposibil de crezut, de altfel), cu suma interpretărilor realizate în istorie (relativizare) sau cu "trăirile" cititorului (teorie psihologică seducătoare, audiată și în România), apoi pe urmele structuraliștilor indicați la începutul acestor considerații, se pronunță astfel: Credem că ar fi mai nimerit ca toate elementele indiferente din punct de vedere estetic să fie numite "material", iar modul în care aceste elemente capătă eficacitate estetică să primească numele de
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
idee trebuie să aibă o idee despre întreaga realitate și are sens în sine. De aceea filosofii alcătuiesc sisteme rotunde, cuprinzătoare, cunoașterea trebuind să vizeze totul, și mai mult decît atît. A nu se înțelege din aceasta că sunt vreun structuralist, precum Trubețkoi în fonetică, sau Mendeleev în chimie, nu, sunt holist, chiar dacă și aceștia se bazează tot pe o interdependență între elemente unite și ierarhizate. Mîine-poimîine ne putem trezi cu un tabel care să conțină principalele idei filosofice și care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
observat tendința considerării lui ca întemeietor în materie de teorie literară și estetică. Pledoaria contemporanului său Paul Valéry la Collège de France pentru o poetică la nivelul epocii coincidea cu efortul profesorului român, preocupat de norme și repere de aspect structuralist. L-au pasionat nexurile morfologice, funcțiile expresive ale limbajului, structurile profunde - motive, toate acestea, de cercetare combinatorie. Vorbind de organizarea structurală a semnelor, de reguli generale, de un estetism „integral”, el explora teritorii în care retoricieni, poeticieni și semioticieni de după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]