298 matches
-
un gest al mâinii: deși era cât se poate de înspăimântată, nu era omul care să recurgă la mijlocitori. Pe un ton ferm, îi răspunse barbarului: — Eu sunt stăpână aici. Cu mine trebuie să vorbești. Dezorientat, barbarul schimbă o privire stupefiată cu consilierii săi. Se auziră venind dinspre ei câteva râsete. După o scurtă consfătuire, omul îi vorbi Hippolitei: — Dacă ieșiți de acolo, rămâneți toți în viață. Prăbușirea, cu un zgomot ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
om inteligent. Te rog, nu te juca cu nervii mei, predându-mi lecții de filozofie, ieftină...! Să vorbim de afaceri...! Pe scurt. Îți vând nevasta...!” Se făcu tăcere. O tăcere stranie, cu toate privirile Îndreptate asupra Doctorului! Tony Pavone, era stupefiat...! Evident, Doctorul cunoștea această ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea Încheieturilor cartilaginoase. Înălță privirea asupra Girondei, Încercând să mai câștige
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
planeta pământ nu va fi deviată de pe orbita din jurul soarelui fiind nevoită să rătăcească prin spațiul InterGalactic și, mulți ani mai târziu, astronauții cu navele lor spațiale din Galaxia noastră ori Andromeda vor avea curiozitatea să cerceteze această planetă și, stupefiați de un asemena cataclism,la unison vor rosti un Înfricoșetor comentariu: “Tare proști trebue să fi fost acești pământeni, motiv să comită o asemenea sinucidere la nivel planetar...!” Finalul povestirii corespunde Întru totul adevărului, mai puțin cuțitul, care totuși putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adversarului său tremurau necontrolat, așa că nu-și putea stăpâni zâmbetul. — Mie? A sosit să-mi ureze bun venit mie? continuă să mormăie Katsuie în sinea lui. — Mai întâi, aruncați o privire scrisorii, stăpâne, îi ceru Hanshichiro. Katsuie era atât de stupefiat, încât uitase complet de scrisoarea din mâna lui. Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un motiv anume. În timp ce ochii săi urmăreau cuvintele scrise, pe chip i se schimbau fel de fel de emoții. Epistola nu provenea câtuși de puțin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu făcusem asta niciodată până atunci. Maria Însă era atât de Încântată de imaginea mea, Încât aproape mă făcu și pe mine să cad În extazul propriei persoane. Din fericire, mam oprit fix la limită, renunțând să mă mai uit stupefiată În oglindă din cauza timpului care mă presa. Victor venea să mă ia. Când a ajuns, stresul deja mă adusese Întro stare de tremur permanent. Era prima oară când venea cu mașina, prima oară, oricât de ciudat ar fi părut, când
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ta și, până să răsară soarele mâine dimineață, o să fiu iar lângă Lucy a mea. — Nu trebuie decât să-mi spui, i-am răspuns, și te duc unde vrei tu. — Spun, unchiule Nat. Spun chiar acum. Minor era atât de stupefiat, încât nu știa ce să facă. Mă așteptam să se repeadă la ea, să facă totul pentru a ne împiedica să ieșim de-acolo, dar înfruntarea se declanșase atât de brusc și de violent, încât nu a rostit un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Unde te duci? —La mama. Iar Fiona mi-a spus foarte clar că dacă plec, nu mai sunt binevenit week-end-ul ăsta. Pentru prima dată de când se certaseră, puștiul a privit-o pe maică-sa vitregă direct în ochi. David era stupefiat și a izbucnit într-un hohot de râs nervos. Nu fii prostuț. Sigur că ești binevenit. Apoi bărbatul s-a întors către Fiona, expresia din ochi devenindu-i mânioasă. De ce ai spus așa ceva? Fiona a clătinat din cap într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poți să fi și mama copilului meu. James era atât de încântat de parcă tocmai ar fi anunțat o soluție viabilă pentru rezolvarea crizei păcii din Orientul Mijlociu. Julia s-a holbat la el cu gura deschisă. Era încă furioasă, dar și stupefiată de tot ce se întâmplase și de tot ceea ce fusese spus. În clipa aia, nu voia să dea nici un răspuns, pentru că nu mai avea încredere în judecata ei. Avea nevoie de timp ca să se gândească. Nu a vrut să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce să te mai gândești? Bărbatul părea sincer surprins. — Doar n-o să lași incidentul ăsta să ne distrugă căsnicia? Julia l-a privit atentă când bărbatul a rostit acele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să mă Întreb prin ce mijloc aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze misiunea. Omar e stupefiat. — Și când te gândești că Nizam al-Mulk mă Întrebase dacă erai ismailit și eu i-am răspuns că nu credeam! — N-ai mințit, nu știai. Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să strige: — Bravo Prințăsa noastră! Să trăiești, Prințăsa noastră! Sântăm aici cu tine, draga noastră! Toți și-au întors mirați capetele spre cei din șatră cărora nu le păsa sărind în sus, bătând din palme și făcând semne Prințesei. Fiind stupefiată de prezența lor, Prințesa a sărutat cu lacrimi în ochi câteva flori din cele adunate și le-a aruncat spre ei, una câte una în uimirea tuturor. Ei le-au prins cu ceva efort, dar cu deprinderea pe care o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sunt, foarte des, masca invidiei, motor esențial al nenumăratelor persecuții mici sau mari, meschine sau grandioase, care marchează viața societăților. Astfel, putem arăta, de asemenea, că dacă morala a fost o formă de socializare, nu este singura. Și că, rămânând stupefiați de ceea ce face ea, riscăm să fim incapabili să apreciem noile forme de socializare care apar sub ochii noștri. Da, să privim cu ochii larg deschiși pentru a relativiza Adevărul cu scopul de a înțelege adevărurile trăite. Pentru a vedea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care imaginea deține deci un loc important. Eticile particulare induse de un astfel de nonconformism țin împreună materialismul și spiritualismul. Și, ca și în alte perioade de efervescență culturală, acest lucru creează un fel de realism magic care îi lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare pe care o regăsim în fanatismele religioase, dar și în dezlănțuirea simțurilor în toate ocaziile festive dragi diverselor triburi postmoderne. În
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
comercial al luxului nu întârzie să ne uimească. Astfel, faptul de a prefera obiectele superflue celor considerate necesare. Dar și hedonismul ambient al distracțiilor, faimoasele "produse pentru îngrijirea corpului", dezvoltarea cosmeticii, a vestimentației, a turismului, toate lucruri frivole care îi stupefiază pe economiștii experimentați. Într-o perioadă de "criză" (încă un poncif atât de uzitat!), este uimitor să vezi cum totul devine o ocazie pentru "distracție". Și deci pentru risipă. În ma-ghernițele din Rio lipsesc cele necesare și se risipește acest
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun simț și e stupefiată de ce ai pus dumneata la cale... Unde-i numărul mașinii? A rămas în drum... în șanț. E praf! Mdaaaaaa? Și fără număr de unde știm noi că asta-i mașina accidentată și că între timp n-ai schimbat-o cu alta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să fi intervenit scandaloasa decizie a guvernului Ponta privind trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului. Ca de atâtea ori în istoria noastră, răul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pot suporta pușcăria! Legile dorm, iar viermele roade nestingherit la răbdarea noastră seculară și că trebuie să găsim în noi puterea de a ieși din această junglă mlăștinoasă a istoriei contemporane, consecință a comunismului distrugător! Ca fapt divers, am fost stupefiat de câtă corupție se află în țara noastră, mai ales după valurile succesive de arestare a foarte numeroși vameși și polițiști de la toate vămile externe și interne ale României, cu sume uriașe vehiculate vizibil în acea economie subterană ce prejudiciază
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răspundă. Porfiri încuviință. ă Mai întâi, hai să stingem lumina de acolo. Salitov încuviință la rândul lui și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și stinse lumina. ă Descuie ușa și apoi dă-te la o parte, veni comanda lui Salitov din întuneric. Ei așteptară în timp ce Tolkachenko se chinuia cu cheia. Voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis niciodată că lucrez ca avocat. E ca și cum aș fi spus că pământul e plat. În viața mea n-am văzut atâtea chipuri stupefiate la un loc. — Nu... lucrezi ca avocat ? spune Elldrige în cele din urmă. Păi și atunci unde lucrezi ? Sperasem că nu vom ajunge aici. Dar, pe de altă parte, de ce să nu știe ? — Lucrez ca menajeră. Zâmbesc. — Ca „menajeră” ? Elldridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: “parcă dracul mi-a luat mințile” se mira eroul, rămas
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
buni comis-voiajori care mi-au bătut până acum la ușă. Sunteți talentat. Ce vindeți? Promit că voi cumpăra orice, v-ați jucat rolul la perfecție. Fața musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De notat că oamenii din partea locului umblau În port național. Ei sunt și nu mai am timp să intru În ascunzătoare. Atunci, hai la pădure! Când am ieșit din casă, ei tocmai deschideau portița. Am trecut chiar pe sub nasurile lor; stupefiați, și-au dat seama că sunt persoana căutată, după ce am Început să fug. Tata a pornit pe vale, eu am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]