577 matches
-
dezordine încă și astăzi. GABRIEL Ce ne facem, dragă Horia? HORIA Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea. GABRIEL Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit. HORIA Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar... stai... stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare. GABRIEL O rezolvare? De-abia aștept! HORIA Ce-ai zice, dragul meu, dacă... GABRIEL Dacă...? HORIA Dacă nu
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
ieșit din sală și s-a întors după câteva minute aducând cu el o viară zicând: -Tinere, ai posibilitatea să cânți o vioară de patrimoniu. Este vioara Stradivarius cu care cânt eu deobicei. Hai sa-ți vedem calitățile! Am rămas stupefiat...eram și plin se emoție, gândind că voi ține în mână o astfel de vioară și poate nu sunt suficient de pregătit pentru a mă prezenta mulțumitor, încât pot să fiu chiar penibil. M-am urcat pe șcenă și mi-
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
nu-i place privirea colonelului care-l săgetează) ... Am spus ceva greșit? - Mă-nveți ce să fac, nu? (pe un ton categoric) Dodoloanță!... - La ordin, să trăiți! - Fă-ți ba-ga-je-le... (mică pauză) Execu-ta...rea! - A!... (la auzul comenzii, Dodoloanță rămâne stupefiat, își dă ochii peste cap, se chircește simulând o durere atroce în abdomen, își strâmbă gura, răsuflarea i se taie, întregul corp îi este cuprins de convulsii și, cu un ultim efort, întinde mâinile spre colonel implorând milă) ...Aoleu!... mor
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
au îndreptat spre fundul încăperii unde au recitat sonor și identic vorbele Mulțumim, domnule! Apoi s-au întors la fel de ordonat, au ieșit din local și, doi câte doi, și-au luat drumul spre... casă. Am privit spre locul mulțumirilor, rămânând stupefiat: o figură stăpânită de lumina iradiată de ochi albaștri... Mărinimosul domn care îi fericise cu dejunul pe copiii aceia nu era altul decât boschetarul de la intrarea parcului meu. Referință Bibliografică: Mulțumim, domnule! / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară rău de tot și se îngroziră la gândul ce va urma. Împăratul rămase stupefiat. Nu se poate! Cel mai viteaz, cel mai fioros războinic, care băgase spaima în toți dușmanii lui? Redus la o movilă de carne sângerândă și plină de vânătăi? Imposibil! - Măria Ta... iertare... m-a învins... tâlharul! suspina Uragan de Foc
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
că spuse: - Să-i facem pe plac! Aduceți prințesa să-și ia rămas bun de la iubitul său, care vrea să plece! - Mă duc eu, Majestate! spuse grăbit căpitanul Zefir care plecă spre Turnul Vânturilor Turbate. Când ajunse în turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui Mărțișor să spuneți la toți că voi veni și bucuroși să mă primească. Soare-Împărat rămase stupefiat: - De ce transformi florile-n flăcăi? Ce vrei să faci cu ei? - Îi trimit soli în țara Iernii să vestească sosirea mea, pentru că vreau să mă pregătesc și, mai târziu, voi pleca. Soare-Împărat era înciudat că iar îi încurcă planurile. Se
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
doctorițe mai în vârstă ,sătulă de atâția ani de chiote și vai. Dar tu consideri că soacra ta e cea mai importantă. - Mă scuzați ,dar moare mama-soacră ! - Așteaptă domnule afară , nu vezi c-acum consult o altă „ mortăcină ” ? Am ieșit stupefiat și chinuit de gândul că dacă n-ar fi atâtea „mortăcini ” , doctorița asta ar sta acum pe tușă. Dar asta n-a fost tot ! - Cred că nu le costă nimic să vină cu o vorbă bună ,ca să-ți aline suferința
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici sălășluiește vreun moș Martin Carpatin uitat de Dumnezeu? Vai de pielicica mea! Fuga înapoi până nu se trezește domnia sa! Dar înainte să pună în practică planul de refugiu, aruncă instinctiv încă o
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
dorise ca Lara să fie amestecată. - Hai spune domnule actor profesionist,de unde se filmează ? De pe altă planetă sau de pe pământul ăsta,unde oamenii își bat joc de alți oameni ? - Cine este și ce spune că nu înțeleg ! intervine Lara profund stupefiată. În ce limbă vorbește ? - Probabil e vreo cerșetoare româncă ,astea nu știu decât să ceară ! îi dă în engleză,o explicație pe cât de nerușinată,pe atât de cutremurătoare. - Atunci dă-i te rog, bani și spune-i să ne lase
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
duse din nou la preot și îi spuse, veselă, că a făcut ceea ce sfinția sa îi ceruse. Dar preotul adăugă: -Femeie, acuma mergi de culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate într-un sertar. Referință Bibliografică: Bârfitoarea / Florin
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
loc și, după cum am bănuit, ar putea fi ceva foarte interesant de văzut”, susține astronomul amator. Sursa citată arată că a fost uimit de detaliul capului mare de pe structura menționată anterior. “Când am privit atent spre dreapta, am rămas complet stupefiat, am văzut capul unui sfinx. Am întunecat imaginea pentru a vedea dacă acest lucru ar ajuta și același detaliul mi-a sărit în ochi”, arată White. evz.ro
DESCOPERIRE de ULTIMĂ ORĂ pe planeta MARTE: „Are cel puţin 30 de metri LUNGIME” [Corola-blog/BlogPost/92422_a_93714]
-
evidențiez este lipsa de reacție a unui serviciu public foarte important. Serviciul public numit Televiziunea Română. TVR nu a transmis nimic vineri noapte. N-a avut imagini, ci doar informații pe crawl. Jalnic! Televiziune publică fără imagini, doar cu text. Aflu, stupefiat, că nu există o procedură de intrare în breaking news. Vă puteți închipui așa ceva? Într-o instituție supraaglomerata, cu atât de mulți oameni, cu atât de multe resurse, o institutie blocată de multă vreme în proiect, sufocata de proceduri care
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
părintele Băluță. - Hai, nu mai faceți pe niznaii! A râs “domnul” Dode. Copiii s-au ținut de cuvânt, au prins fluturii, vi i-au adus și noi, oamenii mari, nu ne ținem de cuvânt, ai? - Ce cuvânt, măi Dode? Bâiguiau stupefiați cei de față. -Nu mai țineți minte cum ne-am înțeles? Fluturele... banul...Banii mi-i dați mie și copiilor. Băieții i-au numărat. Uite, fiecare a trecut numărul fluturilor uciși pe bilețele. Vreți să-i numărăm? Sunt peste zece mii
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cu bolindeții! Ne-a mâncat în fund pe amândoi. Înțeleg copiii...de...sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde de mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă, Ioane ! Să ți-l spun ! A
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Acum pricepea, era totul limpede. — Îl cunoști? Întrebă Veniero pe un ton ironic. Credeam că doar Angiolieri este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo? Întrebă Dante, care continua să se simtă dezorientat. Pentru Paradis trebuie să mergem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze uluirea. Vezi de ce Îți tot repetam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar putea gândi să se lanseze în acel atac nebun. — După cât se pare, ție nu-ți trece niciodată nimic prin cap. Dumnezeule sfinte! Nu știu de ce naiba nu ți-l zburăm chiar aici... Îmi pare rău. — Îți pare rău...? repetă stupefiat cel rănit la picior. Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea? Bănuiesc că știi ce trebuie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întâmple și ce n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru a abate de la acel loc și de la acele persoane atenția mai mult decât neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc și urcând în cameră... Castelul nu era reședința unui mort. Era o locuință goală, sau golită pur și simplu, golită de viață de multă vreme. Că procurorul locuise acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]