594 matches
-
mergem noi azi la ea?" "Nu ți-am spus că sărbătorim căsătoria noastră la ea?! Dragă, oi fi tu filozof, dar uituc n-ai dreptul să fii decât hăt, încolo, pe la bătrânețe, când o să-ți pui vată în urechi!" Rămăsei stupefiat. Dimpotrivă, îmi spusese că aranjăm noi asta mai târziu, după ce strângem ceva bani. "Nu, zisei, nu mi-ai spus niciodată că o să sărbătorim..." Dar ea mă întrerupse: "Ba ți-am spus, lasă, te-ai supărat ca văcarul, nu știu ce ți-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cultură. Pe ele scria negru pe roșu că în ziua cutare prof, univ. Ion Micu (ajunsese între timp profesor) va conferenția despre (cu litere uriașe): Unele aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui Ion Amăicălițului. Am rămas stupefiat, nu-mi venea să-mi cred ochilor. Multe seri ne distraserăm noi pe seama acestui troglodit care scria versuri neaoșiste elogiind, amenințîndu-ne parcă, un soi de țărani primitivi care purtau cu mândrie tundre sure pe umeri și cât erau ei de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dus și el să se uite, Petrini, zice, fi-tău așa și pe dincolo, fugi de-aici, zic, l-ai confundat tu, du-te, zice, să-l vezi, dacă nu mă crezi..." "Și te-ai dus!" " Da", făcu tatăl meu stupefiat. "Cu meditațiile e același lucru, zisei, află familia că am fost pușcăriaș și n-am chef să risc să mi se spună cine știe ce grosolănie acoperită..." "Da, așa e", zise el și începu să înjure, dar fără adresă, așa, impersonal, doar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în ce constă crima lui I.C. Pe un climat de adeziune a maselor la un ideal social revoluționar, el introduce amenințarea, care face (plasat între aceste două realități, adeziune și represiune) imposibilă gândirea ta liberă și opoziția față de abuzuri." Rămăsei stupefiat pomenindu-mă că îi dădeam dreptate, deși simțeam în forul meu interior că nu avea. "Exces de presupoziții, spusei în cele din urmă și amintindu-mi de discuția lui cu Matilda adăugai: ostrețe! Nu pot să presupun că adeziunea maselor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie. Atunci m-a întrerupt chiar poeta și la fel de indignată și aprinsă la față ca acum, m-a întrebat că pe ce drum vreau s-o împing... Adică, în subînțeles, că o împing pe drumul dușmanului de clasă. Am rămas stupefiat ca și acum când o aud zicând aici că secretarul Uniunii e plin de toate păcatele. O întreb, când a fost sinceră, atunci sau acum? Și atunci și acum, a sărit poetesa bine inspirată de acea parte a ființei ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar se opri, ca și când n-ar fi acumulat, din spusele mele, destul dispreț... Ei, spune-mi și mie două idei!" "Ce fel de idei?' Păi zici că ai predat filozofia și n-ai uitat nimic!" "Da!" "Ei, două idei filozofice!" Stupefiat, nu-i răspunsei îndată. De ce tocmai două și nu una? Și cum să-i spun acestui demon meschin de care depindea rămânerea mea în uzină două idei filozofice? "Cuget, deci exist!" îi răspunsei. "Asta ce e?" mârâi el distrat și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nepoți, nu e mai puțin otrăvită pentru cel care e, dintre ei, mai bătrân. " Să nu faci iconomie!", zise bunica semeață. Bunicul se uită la mine. Eu la el. Apoi amândoi la ea. "Adică cum?" zise el cu o condescendență stupefiată. "Așa, în viață!" " În viață, ce, fă?", reluă el ca și când ar fi fost scos din pepeni, dar vorbea totuși cu grijă, cum vorbim cu cei arierați mintal, să nu pățim ceva. "Așa, să nu faci iconomie!" "Adică?!" insistă el răbdător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pedeapsa la un an. Pe urmă, după ce a ieșit, același avocat a reușit să redeschidă procesul, sau cam așa ceva, și i s-a șters complet din dosar orice condamnare. Anul trecut a luat Premiul de Stat..." Se uita la mine stupefiată și se vedea cum patetismul o părăsește și i se anunță pe chip râsul, până ce izbucni, întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Premiul de Stat..." Se uita la mine stupefiată și se vedea cum patetismul o părăsește și i se anunță pe chip râsul, până ce izbucni, întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu o coloratură bogată, e tot ce pot spune. Era o surpriză, ca și surâsul, ceva profund atașant, de o tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce ți se pare caraghios
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a fost a tipului de la orășenesc?" "Cu atât mai puțin! Asta era mai mic decât el!'' Atunci a fost ideea lui Ghiță N. sau Costică S.?" "Nu, zisei, în nici un caz." " Atunci a cui? Te pomenești, exclamă ea cu adevărat stupefiată, că ideea a venit din aer!" " Da, desigur, bineînțeles, îi răspunsei, tu nu știi că ideile plutesc în aer? Ar fi prea comod să urcăm sus, pe ierarhie, și să i le atribuim lui ics, mics, drics... De-acolo nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
între ureche și umăr. Noel dădea semne de nerăbdare, se frământa. Pierzându-și răbdarea, se întinde peste casă și îi smulge tinerei vânzătoare telefonul, îl închide rapid și se mai întinde o dată și i-l bagă în buzunar. Vânzătoarea rămâne stupefiată, după care începe să țipe la el. Plin de el (văzându-se deja un legiuitor) îi spuse: Eu sunt aici să plătesc, nu să-ți ascult convorbirile tale la telefon. Nu-mi place că îți bați joc de timpul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
seducție fatală a informului, a informelor și ipostazelor depravate (când își ridică ochii din hăuri, ceea ce se mai întâmplă, căci și Aurel Pântea mai dă câte o raita prin realul de cotidian, excitându-și astfel sarcasmul), ca și condiția total stupefiata a poetului în fața lor impun o poetica de reporter din - și de - abisuri. Poemele lui exprimă un fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt, niște reportaje terorizate." (pag. 12) Poet bun fiind, lui Aurel Pântea
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
sub formă de “cadou portughez”, marele scriitor să-și petreacă o bună parte din an sub cer albastru, fie ca, prin urmare, miracolul să continue! “Miracolul Havel” s-a desfășurat sub ochii noștri, la început neîncrezători, în cele din urmă stupefiați. Cehoslovacia: singura țară est-europeană unde, o dată căzut comunismul, în fruntea statului au fost aleși cei mai celebri anti-comuniști, personalitățile eroice și fără pată, Václav Havel și Alexander Dubcek. Un simplu gest simbolic - eram tentați să credem atunci. Ce eroare! Aflat
SCRISORI PORTUGHEZE - Miracolul Havel by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14343_a_15668]
-
creadă că democrația presupune dialog. Am văzut și am luat act de atitudinea extrem de respingătoare a domnului Crin Antonescu față de solicitarea președintelui României ca opoziția să își reia locul în Parlamentul României, acolo unde este adevăratul ei loc. Am rămas stupefiat că un om care se dorește a fi viitorul președinte al României poate să respingă cu atât de multă îndârjire și răutate orice invitație la dialog între putere și opoziție, între instituțiile statului și că neagă rolul democratic a două
Oltean despre Antonescu: Dorinţa de a ajunge preşedinte i-a luat minţile () [Corola-journal/Journalistic/45812_a_47137]
-
mai probabil peste o săptămână. La finalul ședinței Biroului permanent al Senatului, senatorul Ilie Sârbu, liderul grupului parlamentar PSD, a declarat că Senatul se va reuni în ședință extraordinară, luni 25 august, iar Camera Deputaților, marți, 26 august. Senator PP-DD, stupefiat Ioan Iovescu, senator PP-DD de Timiș a declarat, după ce a constatat că sala de plen e goală, că i se pare nefirească decizia Biroului Permanent, manifestându-și nemulțumirea pentru timpul pe care l-a pierdut pentru a veni în București
Reducerea CAS, amânată de absenteismul senatorilor. Ioan Ghișe uimit: "E ca în bancul ăla cu…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21879_a_23204]
-
de plen e goală, că i se pare nefirească decizia Biroului Permanent, manifestându-și nemulțumirea pentru timpul pe care l-a pierdut pentru a veni în București. "Am venit din Timiș, cu gândul să vin la plen și am auzit, stupefiat, că Biroul Permanent a decis să nu mai fie plen. Auzisem eu zvonuri că PSD-ul nu și-ar fi convocat senatorii, dar asta este altă problemă. Noi, senatorii, avem site-ul Senatului și, dacă vedem că este plen, nu
Reducerea CAS, amânată de absenteismul senatorilor. Ioan Ghișe uimit: "E ca în bancul ăla cu…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21879_a_23204]
-
mai atent, evită coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia însoțită de un semn al unui pumn amenințător ieșit prin geamul deschis, dar în loc să-i reproșeze, îi mulțumi în gând că scăpaseră amândoi teferi. Ajuns acasă, rămase stupefiat. Chiar lângă cuierul de la intrare, era o valiză, pardesiul Doinei pus peste ea și un pachet de cărți, care erau desigur cărțile de școală ale Biatricei. Nimic nu era mișcat de la locul său, dar valiza și cărțile fetei arătau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care acest copil plin de istețime întreținuse un dialog destul de elevat pentru vârsta lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de puțin, pe ciudatul străin. Primul, În seara dinaintea atacului asupra palatului. I se păruse puțin timid, În ciuda aerului distant. Era limpede că nu știa nici să se joace, nici să-i vorbească unei fete. Iar a doua oară, rămăsese stupefiată. Abia după câteva săptămâni, reușise să desfacă pe mici fracțiuni de secundă ce se Întâmplase În hanul În care tatăl ei fusese ucis. Și descoperise două lucruri. Primul, că acel copil pe care ea Îl Întrebase puțin ironic dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu mai apucă să adauge nimic. Valea Oituzului fu acoperită de galopul fulgerător al Celor o mie, lansați pe trei rânduri, cu centrul condus de Oană, flancul stâng de Petru Ilaș și flancul drept de Bogdan Gâlcă. Ofițerii maghiari priviră stupefiați valul mantiilor albe, purtând semnul scutului și al spadei, revărsându-se peste oștenii transilvăneni cu forța uriașă a unui fluviu dezlănțuit, caii răsturnați, călăreții uciși cu precizie de săbiile Apărătorilor, sutele de oșteni ai Transilvaniei atârnând inerți În șei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe acesta cu Lamparia, "ultimul supraviețuitor al unui neam vechi de câteva zeci de mii de generații care descoperise cheia desăvârșirii vieții..." Revenit peste cinci zile în Varvara, el trage mai întâi la prietenul său Luca Pădureanu, dar aici află, stupefiat, că acesta, varvarian din moși-strămoși, nu știe de existența Muntelui Alb, ci doar de Poiana Lupilor, și că nu locuiește prin împrejurimi nici un pădurar bătrân. Varvarienii rămân însă cu convingerea că el lipsise fiind în relații amoroase cu tânăra profesoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
funcția de director al școlii, dar la "confirmare", când trebuia să se ia decizia finală, la întrebarea ce l-a "determinat să ceară intrarea în partid" a dat un răspuns la care "cei din comisie au rămas de-a dreptul stupefiați". Singurul care, probabil, a înțeles ceva, a fost tovarășul Vasiliu, "cel cu ochiul de pirat"; el pusese întrebarea și a râs în hohote când a auzit răspunsul lui Teo: "Neputându-mă ascunde după clișee bombastice, am răspuns că nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintr-o cameră din dreapta iese colonelu’-procuror care fusăsă În procesu’ nostru. Și să uită peste noi și spune: „Dumneata ești Veleanu, domnule?”. „Eu.” „Ia vino-ncoa!” Și mă bagă În camera aia, Închide ușa cu cheia... A rămas toți stupefiați afară... Pe mine m-a luat transpirația din vârfu’ capului pân la unghiile de la picioare. Și-atuncea mi-a spus: „Nea Velene, să dai În judecată statu’ român să-ți dea banii pe timpu’ cât ai fost Închis. Că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
întoarce în țară. Aveam nouăsprezece ani. „Să nu te îndrăgostești niciodată. Dragostea aduce nefericire. Dacă simți nevoia să iubești, atunci e mai bine să ți se întâmple când ești mai bătrână, când o să ai peste treizeci de ani.“ Am rămas stupefiată. Îmi era imposibil la vremea aceea să-mi imaginez viața de după treizeci de ani. Artistul rupse, brusc, tăcerea. Era puțin înciudat. — Se zvonește că vă vindeți casa. E adevărat? Am râs. — Scuzați-mă, însă tocmai mi-am amintit de Livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]