204 matches
-
lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în urechile sarcasmului juvenil, copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind că văzutele atârnă de cele nevăzute, că inefabilul, diafanul, suavitatea și imponderabilul determină volumele, substanța și greutatea, că, vorba Chinezului, „forma vasului de pinde de golul din el“ și că, deci, ascuțimea simțurilor rotunjește armonia gândirii și cumințenia făpturii. Pe urmă - le-am mai spus frumoșilor mei (acneici) adolescenți cărora
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
las: mai pun o dată CD-ul. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 24 mai 2012 EPILOG Șir de plecări Ce bine ar fi fost dacă, odată citind titlul de mai sus, regia v-ar fi insinuat auditiv Șir de cocori, mândra suavitate a lui Dan Andrei Aldea, cel care ne a dăruit neuitatul „om bun, deschide-ne poarta / dă ne o coajă și nu ne goni / și-n schimb îți vom alina tristețea / cu vesele cântece și ghi dușii“! Era fundalul sonor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
analiza minuțioasă a textului, formând un tip subtil de exegeți ai actului critic. Într-o compoziție evaluată cu nota 10, profesorul poate remarca: sensibilitatea colorată de inteligență a elevului; splendida transpunere a sentimentelor în cuvânt; expresia de mare delicatețe și suavitate; adâncimea și vigoarea ideilor; rara densitate de idei; caracterul laborios al planului de idei; spontaneitatea observației; nota de puternică originalitate; sinceritatea desăvârșită; lirismul suav cu toată măreția lui de dantelării stilistice; virtuțile melodice ale frazei; stilul elegant și ornamentat; cristalizarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clar că miasmaticu-i Satan. — Strict maniheistic vorbind, așa și este, confirmă Vasile Elisav. Dar și parfumul cel mai fin... — „Ești o floare, ești un crin,/ Ești parfumul cel mai fin!“, nu se putu abține Nora. — ...parfumul cel mai fin, ziceam, suavitatea însăși, angelica mireasmă pot să te ducă în ispită. Nu știu dacă Sfântul Antonie chinovitul își înfunda nările cu cârpe, dar, potrivit, Sfântului Bernard, odoriferația ca atare pare a fi pecaminoasă, ca una care stânjenește gândul, „impedit cogitationem“. Ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
strălucitor și multă-multă lumină în jur și în sufletul meu, stau și admir frumusețea colțului de rai în care mă aflu, rai făcut cu mâinile mele. Admir și savurez mirosul puternic al ultimelor zambile la care se adaugă o altă suavitate a parfumului floral al cireșilor, vișinilor, merilor, perilor și prunilor la care se va adăuga curând și cel al viței de vie, iar spre sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai neîntrecutul parfum al miilor de lăcrămioare ce apar de sub
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
or fi dedat și ei pomiculturii, dar ceva mai târziu istoricește, și care or fi preluat vocabula golden, ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise Enro cu suavitate. Prezintă-te. Fă cunoștință cu ofițerii statului major. - Înțeleg, zise Gosseyn. Efectiv înțelegea. Moștenitorul Ashargin arătat militarilor. Enro se aștepta la o opoziție din partea ofițerilor de rang înalt; n-avea decât să arunce o privire la prințul Ashargin pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se pe flancuri, cum trebuie să fi fost, alunecând cu o altă suavitate șopotitoare pe trupul unduit al zeiței, cel al amphitritei În ceasul unic al nașterii sale, ca s-o transforme În cea care Înconjoară mările, căci aceasta este semnificația numelui pe care i l-au dat. Moartea se Întreabă unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai sunt tânără, dar iubesc zorile pentru promisiunile lor tivite nesigur de nehotărâri capricioase. vă vorbesc dintr-un sunet muzical, de mult de tot nu mai sunt tânără, dar iubesc orice cântec pentru nostalgia ce-o naște în mine cu suavitate. vă vorbesc dintr-o literă sluțită, de mult de tot nu mai sunt tânără, dar iubesc orice punct din care crește, asemeni unei flori, scrierea îmbobocită. vă vorbesc dintr-un sine străvechi, de mult de tot nu mai sunt tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fără să vreau. Să nu fi fost oare așa de mare diferența între cele două tuburi, între blonda diafană de pe cel galben și punkerița de pe cel roșu? Purtate de o singură persoană, parfumurile fuzionau într-un amestec înșelător și o suavitate sugerată de un întreg arsenal ideologic al clișeului, al kitschului ce prindea rădăcini și în mintea mea slabă de copil-fată. Anca, ale cărei deodorante folosite le adunam cu religiozitatea colecționarului de relicve, nu era mai mult decât o imagine umblătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Cel mai sever și mai atent ”critic literar” este micul cititor. El nu poate fi în nici un fel amăgit. Marian Malciu reușește să-și atragă de partea sa acest sever cititor, prin povestirile emoționante din această carte, să-i redea suavitatea, emoția și mai ales candoarea de care mereu are nevoie micul cititor, cel cu sufletul mare cât un univers, cât un tărâm al marilor iluzii și aspirații. Marian Malciu e un « », așa cum reiese din chiar titlul cărții, iar din această
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână pentru a afla mai multe. Se opri la ușă. - Ce trebuie să-i spun amiralului? Zâmbetul celuilalt se lărgi. - Numai cine ești, zise Enro cu suavitate. Prezintă-te. Fă cunoștință cu ofițerii statului major. - Înțeleg, zise Gosseyn. Efectiv înțelegea. Moștenitorul Ashargin arătat militarilor. Enro se aștepta la o opoziție din partea ofițerilor de rang înalt; n-avea decât să arunce o privire la prințul Ashargin pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gwen, dar nu mă aflu la originea acestei scurgeri de informații, chiar dacă trebuie să recunosc că mă covîrșește de plăcere, și doar pentru că m-a amuzat n-am să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu suavitate, În timp ce alegea cu mare grijă o crosă de lemn. - Ticălosule! SÎnt sigură că Yves e cel care ți-a strecurat istoria asta, replică ea pe un ton acru, iar tu te-ai folosit de ea ca să mă distrugi la viitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că mă aude. Am Împins-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva, de printre blocurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua în care nu fac nimic? Și nesfârșitele ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În care fusese harponier pe baleniere urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timpurilor. Acest Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția, a și dominat, pe la 1460. Ajutat de fratele său, Piero, căruia unii îi și atribuie lucrări din atelierul Pollaiuolo. Dar Cosimo a încurajat asprimea stilului, sub influența nordicilor. Eleganța liniei, suavitatea tonurilor. Reminiscențe de gravor... se aude o voce. — Iată, doamna Hariga pleacă. A fost vocea mea, să recunoaștem : eu am auzit sau am vrut sau am crezut că aud numele lui Cosimo : eu pândeam clipa când partenera mea ar tresări
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă sub părul roșu, sârmos. Același chip, în urmă cu zece ani : proaspăt, gingaș, de o stranie suavitate. — Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde într-o femeie. / prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O lume paralelă (1989), lirismul poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu sporește, revelându-se în grația, suavitatea, sacrul chiar ascunse printre înfățișările firii. Mame arhaice au rămas în copilăria spre care privește din piscul vârstei, la amiază, când caută vestigii ale unei realități dispărute, iar poemul Cerând iertare părinților aduce ecouri din Cântarea Cântărilor: Atâta cât luna
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trupul ei un stigmat, o floare de păcat, care să-i aducă aminte mereu de iubirea pe care o simte pentru Vâlsan. GAROAFE Mereu Manuela a căutat o comparație cu Divinitatea cu Fecioara, cu Christ), probabil spre a-și reliefa suavitatea trăirii fără păcat, iubirea absolută, neîntinată, dar oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
legene, și faldurile, înfiorîndu-se, adumbreau și luminau mereu alte peșteri submarine, în timp ce el vorbea ca în vis, cu o voce - i-au spus mai târziu - din altă lume, căci nu semăna cu nici o voce omenească, și, deși de o incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul mării
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]