206 matches
-
viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă în curajul de a aborda și a revalorifica tendința spre pervertire, motivația subconștientă, în combativitatea spirituală și sublimă. Datorită acestui fapt, spiritul uman ar trebui să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ultimul Jeu d'Amour, moartea, "cuvântul acesta atât de perfect", apare frecvent antropomorfizată: o întâlnim în ipostază de femeie cu ascendență baudelairiană, "Moartea-aceea cu râs frumos", și chiar ca un fel de Lolită, emanând în egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de piperment// Se dă în vânt fântâna țâșnitoare/ cu jeturi de sifon sub presiune
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea unui vers -/ cuvântul, unică poveste") sau prin eros. Se explică, astfel, atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intenționează, acum, ca prin intermediul de micro-fabule, Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a copilăriei comuniste și adolescenței postdecembriste. O lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic într-un spectacol cvasioniric mustind de sensuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceștia ne-au dat impresia că ar fi niște nebuni, de asemenea și noi, cei care în această lume greșim și întemnițăm întregul nostru vis în această falsă onoare, suntem mai vrednici de plâns în ochii acelora care au gustat suavitatea bunurilor veșnice» (pp. 121-122). Predica a II-a (1229-1240) (Tema, luată din Ieremia, este aleasă cu grijă ca o reprezentare a vieții fraților cărora le vorbește) Nu vom bea vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Dumnezeu timp de trei zile. Atunci, clerici, însoțiți de o mare mulțime, au venit și cu mare venerație l-au condus înapoi în oraș pe omul lui Dumnezeu. Francisc înduplecă astfel inimile lor ostile și împietrite, înmuindu-le prin suavitatea predicilor sale imploratoare. 9. Faima numelui său s-a răspândit astfel prin toate regiunile Italiei și mulți nobili, urmând exemplul lui, i-au acceptat învățătura, părăsind lumea cu viciile și ademenirile ei. 2291 10. De aceea, acest Ordin al Fraților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timpurilor. Acest Antonio del Pollaiuolo, ca să vă țin toată lecția, a și dominat, pe la 1460. Ajutat de fratele său, Piero, căruia unii îi și atribuie lucrări din atelierul Pollaiuolo. Dar Cosimo a încurajat asprimea stilului, sub influența nordicilor. Eleganța liniei, suavitatea tonurilor. Reminiscențe de gravor... se aude o voce. — Iată, doamna Hariga pleacă. A fost vocea mea, să recunoaștem : eu am auzit sau am vrut sau am crezut că aud numele lui Cosimo : eu pândeam clipa când partenera mea ar tresări
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bineînțeles. Vera se rezemase într-un cot. Mișcare neprevăzută, bruscând imaginea. Capul, străin trupului. Nas frânt, obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă sub părul roșu, sârmos. Același chip, în urmă cu zece ani : proaspăt, gingaș, de o stranie suavitate. — Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul său detaliile spectacolului inedit al culorilor. Fiecare vibrație coloristică fascinând prin ceea ce este. Luate în detaliu, nuanțele de bază se manifestă prin ALBASTRU pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a rațiunii: să guști îndelung regretul copilăriei pierdute sau a stării de gemă în care, prozaic ignorînd vîltoarea, ești nimic și univers totodată. Pînă la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Cel mai sever și mai atent ”critic literar” este micul cititor. El nu poate fi în nici un fel amăgit. Marian Malciu reușește să-și atragă de partea sa acest sever cititor, prin povestirile emoționante din această carte, să-i redea suavitatea, emoția și mai ales candoarea de care mereu are nevoie micul cititor, cel cu sufletul mare cât un univers, cât un tărâm al marilor iluzii și aspirații. Marian Malciu e un « », așa cum reiese din chiar titlul cărții, iar din această
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
or fi dedat și ei pomiculturii, dar ceva mai târziu istoricește, și care or fi preluat vocabula golden, ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș Gheorghe 1912 2008 Pictor ,,Am pornit de la ideea de a scoate din uitare evenimente istorice din comună și din județ, la unele am participat, pentru zugrăvirea altora
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
obosească ochiul. Ciudat e că, până la urmă, obstinația stilistică se traduce în ceva insolit și aproape voios, în orice caz, de o decorativitate exultantă. O cercetare mai atentă te obligă să iei seama la darul de constructor al motivului, la suavitățile impresiei și nu în ultimul rând, la talentul de colorist.” (Tudor Octavian) Opriș Gheorghe 1912 - 2008 Pictor ,,Am pornit de la ideea de a scoate din uitare evenimente istorice din comună și din județ, la unele am participat, pentru zugrăvirea altora
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
și, am închis ochii strâns, strâns pâna la durere.. De undeva de sus, din Naos, mi s-a părut că începu să se răspândească, pe o mulțime de voci, ca un zvon ceresc, abia auzit... o corală antică, de o suavitate dumnezeească... „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți oameni și vă plecați...” Efectul asupra mea a fost de-a dreptul fantastic.. Pereții, micuței capele, parcă dispăruseră, încăperea prelungindu-se și lățindu-se... dincolo de spațiul real.. și, totul părea că plutește într-un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar o discuție în termeni generali despre universul poetic? Greu de zis, în condițiile în care Tonegaru nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin publicarea de articole polemice. Luna e iarăși motiv obsedant marcând decăderea, între candoare, suavitate și sugestie a prăbușirii, a degradării: "și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare, ci un refuz al clișeizării literaturii. Poeții acestei epoci concep
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
clar că miasmaticu-i Satan. — Strict maniheistic vorbind, așa și este, confirmă Vasile Elisav. Dar și parfumul cel mai fin... — „Ești o floare, ești un crin,/ Ești parfumul cel mai fin!“, nu se putu abține Nora. — ...parfumul cel mai fin, ziceam, suavitatea însăși, angelica mireasmă pot să te ducă în ispită. Nu știu dacă Sfântul Antonie chinovitul își înfunda nările cu cârpe, dar, potrivit, Sfântului Bernard, odoriferația ca atare pare a fi pecaminoasă, ca una care stânjenește gândul, „impedit cogitationem“. Ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
esenței - "sus" însemnând culmea din adâncul intim al sufletului 8 -, la fel cum din plante nu deslușim decât aroma, iar din albine zumzetul suav. Reducția e aici inclusiv o întoarcere a manifestării în amonte, până pe culmea defenomenalizării absolute. Aroma și suavitatea zumzetului nu ascund plantele, respectiv albinele, în nemanifestare; în curgere inversă manifestarea atinge nu doar esența pe care o arată ca esență nemanifestată în aparență; ceea ce se arată e chiar imaginea unei esențe neîntrupate în sensibil, care apare - ființează - înaintea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului". Nici Poetul național nu scapă de pana optimistului, autor al Operei lui Eminescu, acesta "privește femeia, ca și poporul, în suavitatea ei terestră, tipul predilect fiind "văduvioara tinerică"". Pentru Divinul critic, încercările de îmbogățire a limbajului filosofic autohton întreprins de Lucian Blaga sînt un "joc de cuvinte ce și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Nichita Stănescu, cu care a trăit ani buni - și „fierbinți” - împreună în „cuibul lor”, un apartament în cartierul Drumul Taberei, „obținut” și „înzestrat” de Nichita. (Căsătorit în acea vreme cu Doina Ciurea, care, se pare, ignora cu o suavitate ce atingea țărmurile schizofreniei „escapadele” enorme ale soțului ei!Ă După ani însă, cu Gabriela, Nichita căzuse încă o dată în mrejele unei alte „zeițe feminine”, și, în golul lăsat de poet, și-a făcut apariția René, un bărbat tânăr, frumos
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii Bisericii i-au adăugat subtilități și complicații. Ornamentația a sedus creierele sofisticate, dar și sufletele simple. Acoperind Europa cea plină de păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o cu un flux unduitor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și altfel de poezie decât numai de circumstanță, poezie adevărată, în linia discret elegiacă a unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa a fost asociată. Eugen Si mion i-a apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu por țelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi.“ Să adăugăm înnegurările, notele dra matice infiltrate acestei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
treizeci de ani, care ne intimida pe mine, pe prietenii mei poeți și [pe] toată lumea de pe plajă doar numai prin prezența ei prestigioasă, tulburătoare, cum și prin tăcerile ei suverane, rar Întrerupte de glasul ei ca de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]