252 matches
-
său, cinci zile pe săptămână, așteptând cu fiecare piesă pe care o modelează la strung venirea fericitei după-amieze de vineri, când primește salariul și poate să se bucure de plăcerile oferite de micul său oraș. Cele două expresii din titlu subîntind o structură bipartită a romanului. Prima secțiune, și cea mai consistentă, Sâmbătă seara, aduce în prim plan existența lui Arthur, împărțită între slujba de la fabrică și escapadele din serile de weekend, când își întreține renumele de consumator consecvent de băuturi
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
va așterne în sufletele noastre/ cea mai reală iluzie» - spuse norul șaptezeci ocolind o câmpie/ îmbâcsită cu îngrășăminte chimice și năpădită de alienate culturi cerealiere” (p. 282). Un răspuns riguros e greu de dat, mai cu seamă că poemele, nedatate, subîntind o perioadă de două decenii (din 1972 până în 1993). Aceste secvențe ar fi putut fi scrise, practic, oricând. Anticipând sau, dimpotrivă, potențând o mișcare literară aflată pe atunci în ecloziune. Acestea fiind doar amănunte de parcurs, e cazul să constatăm
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
simple seri de lectură. Ele aveau mai degrabă profilul unui „cartier” general în care nu poezia, ci sensul social sau mai bine zis randamentul public al poeziei era vizat. În al doilea rând, cu toate reverberațiile ei ulterioare, mișcarea aceasta subîntinde totuși un interval cert, de trei ani, între 1972 și octombrie 1975 (când anchetarea la Securitate a câtorva dintre membri și arestarea lui William Totok a condus la dizolvarea oficială a Grupului). Ce s-a întâmplat după acel moment nu
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
e valida ipoteza că evoluția metaforei unei forme simple (în cazul nostru "femeia în fața oglinzii") da seama de evoluția unui segment din istoria românului? Poți reconstitui istoria unui gen din istoria unui "topos"? Altfel spus, poate partea, în acest caz, subîntinde un intreg? Personal, cred că da. Întâi, pentru că nu mă simt un hiperteoretician literar, în stare să afirme contrarul. Apoi, pentru că am incercat eu însămi o asemenea demonstrație, urmărind evoluția unui cu totul al topos ("duelul amoros"), care nici măcar nu
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
site-ul de cultură LITERNET, eseistul mereu informat, în trend, care este Bogdan Ghiu. El pleacă de la o carte a etnologului francez Marc Augé intitulată Non-lieux. Introduction ŕ une anthropologie de la surmodernité; și nu omite să rezume teoria care o subîntinde. Ce este un non-loc, un ne-loc? Unul dintre acele "spații de anonimat" ce proliferează în societatea postmodernă: autostrăzi, pasaje, gări, aeroporturi, stații de metrou... Sau chiar mijloacele de transport: automobile, trenuri, avioane, metrouri... Nu mai puțin, marile lanțuri hoteliere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
douăzeci de ani? Mai putem vorbi de Postmodernism cînd poetica mișcării astăzi este atît de diferită de ceea ce defineam cu acest nume în anii '80? Douwe Fokkema: Problema definiției e mai puțin interesantă. Ceea ce consider important este conceptul care o subîntinde și modul în care sînt folosite posibilitățile poeticii postmoderniste. Pentru început ar trebui să facem o distincție între postmodernismul operelor literare, al criticii și teoriei, pe de-o parte, și uzul mai larg al cuvîntului postmodernism care e folosit pentru
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
evrei desconsiderîndu-le de fapt opțiunile pentru democrație, dar sub un aer aparent pro-semit, el ventilează ideea antisemită că evreii fac și desfac în politica mondială. Iar propunerea de troc, dacă-mi dați mie puterea va fi bine și pentru israelieni, subîntinde și o amenințare deloc neglijabilă dacă luăm în calcul faptul că pînă acum cîteva luni CVT era cunoscut și recunoscut ca antisemit. De altfel, în această pledoarie ad-hoc, Vadim Tudor se scapă, ca să zic așa, dovedind fără să vrea de unde
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
o cronologie prin care sunt așezate în paralel evenimentele politice și cele ale temei abordate. Pe bună dreptate, autorul remarcă abundența ca niciodată a traducerilor în limba franceză a bibliografiei necesare. Datorită acestor lucrări, el poate descoperi "firul roșu care subîntindea în taină esența iconografiei paleocreștine": acesta este conceptul de Slavă (care abia în reflectarea medievală a crucificării va fi, treptat, înlocuit de cel al mântuirii prin suferință). Mai departe, este necesară o cunoaștere exhaustivă a originilor imaginilor creștine studiate și
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
lui David Fincher. Și cu toate acestea, flacăra nebuniei luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este totală și
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
doar o sferă, o perlă de sidef cât o catedrală, rămase în mijloc, plutind pe abisul negru. Perla colapsă rapid, sporind poate enorm în densitate, ca să rămână până la urmă doar atât de spațioasă încît diametrul ei central să poată fi subîntins de un om cu brațele și picioarele desfăcute. Procese chimice stranii se declanșară în boaba lăptoasă, până când se schimbă într-o raclă de cristal orbitor, aruncând fulgere curcubeene... Fluturii de sub năpraznica boltă fâlfâiau tot mai încet din aripi, ca niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care apără toate libertățile, care nu interzice nici o opinie, care nu condamnă legal nici o orientare. Dar care are alte mecanisme capabile să controleze și să limiteze tendințele agresive față de un grup social sau altul. Un puzzle imens de opinii interconectate, subîntins de un sistem informatic (șosele, rețele telefonice și de sateliți, radio și televiziune, libere, presă imens diversificată) pe măsură. Mii de universități, ca un sistem ganglionar intelectual. Cultura, în aceste condiții (restaurantul Bugatti, cu o mașină Bugatti, roșie, de epocă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Valery nu greșea cu totul când afirma că toate poemele scrise 210 vreodată ar putea fi atribuite unui singur poet atemporal, nimeni altul decât spiritul creator. Nu merg chiar așa departe, dar mi se pare limpede că există ceva ce subîntinde (tautologic) toate scrierile ce ar putea fi subsumate culturii înalte, oriunde ar fi ele scrise și oricât de contaminate ar fi cu alte tipuri de cultură: spiritul european. Din acest punct de vedere Mărquez este european, Pynchon este european,. Kawabata
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unor interese și pasiuni, când se înfruntă în el însuși dispoziții opuse. În definitiv, gândirea nu este niciodată pură, inocentă. Alături de jocul unor pasiuni, intervine ceva mai greu sesizabil. Este vorba de acele credințe de fond, durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță întro direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
totuși acest lucru? O explicație, parțială, ar putea fi regăsită chiar la nivelul acelei metafizici pe care o constituie credințele și reprezentările noastre de uz comun, „de la sine înțelese“. Acceptate cu timpul, acestea intră în rolul unor „date prealabile“, ce subîntind percepția și cunoașterea unei epoci (Robin G. Collingwood). Sunt bine cunoscute astfel de credințe - cu privire la sine și celălalt, viață și moarte, lume sau natură. Unele dintre ele dovedesc o rezistență neobișnuită dea lungul timpului. Subîntind întrebările filozofice ale unei epoci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
rolul unor „date prealabile“, ce subîntind percepția și cunoașterea unei epoci (Robin G. Collingwood). Sunt bine cunoscute astfel de credințe - cu privire la sine și celălalt, viață și moarte, lume sau natură. Unele dintre ele dovedesc o rezistență neobișnuită dea lungul timpului. Subîntind întrebările filozofice ale unei epoci și felul în care oamenii sunt pregătiți să răspundă. Așa este, de exemplu, credința întro ordine naturală, înțeleasă diferit de la o epocă la alta.<ref id="80">Robin G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau a prăpastiei (Abgrund) ca ne-temei (Un-grund). În Sein und Zeit, Heidegger vorbește de "vina" noastră într-un sens extra-moral, unul care ține de constituția existenței noastre, adică unul existențial. Iar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea": sîntem "vinovați" pentru că sîntem "temei al nimicnicității". Dar ce înseamnă asta? Asta înseamnă că ne lipsește mai întîi temeiul lui "de unde?" (de unde venim). Lipsa de proveniență pe care e așezată viața noastră Heidegger o numește "aruncare". Aruncarea exprimă ne-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de discurs este folosită și pentru delimitarea ariei și notelor specifice ale noțiunii de manipulare. III.1. Manipulare și influență Determinarea sensului manipulării se va face atât prin fixarea notelor sale specifice, cât și prin delimitarea de celelalte concepte care subîntind câmpul influenței: persuasiunea și convingerea. Etimologic, conceptul de manipulare trimite la acțiunea de a mânui, de a manevra. Această accepțiune a parcurs în istoria sa mai multe înțelesuri 97. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, termenul era folosit
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
ambiguă și implicată emoțional uneia clare și reci. De asemenea, ori de câte ori ne-a permis spațiul, am încercat o punere în abis a temei tratate prin apelul ferm la exemple cunoscute din spațiul apusean. Mai mult, veți observa că două stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, și el, menit a oglindi esența gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum voi arăta, contradictorie a unui nou exemplar uman, homo ethicus. Astfel, dacă rațiunea primului era informată de conținuturile divin-metafizice ale realului, subîntinse de relația ierarhizată theos-anthropos, rațiunea ultimului funcționează preponderent în dimensiunea socială, subîntinsă de raportul non-ierarhizat anthropos-anthropos. Pe scurt, s-ar putea spune că nu teologia, în relația ei apropiată cu metafizica, ci sociologia, în raportul ei strâns cu etica, este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
autoritatea impusă de axiologia complexă și, după cum voi arăta, contradictorie a unui nou exemplar uman, homo ethicus. Astfel, dacă rațiunea primului era informată de conținuturile divin-metafizice ale realului, subîntinse de relația ierarhizată theos-anthropos, rațiunea ultimului funcționează preponderent în dimensiunea socială, subîntinsă de raportul non-ierarhizat anthropos-anthropos. Pe scurt, s-ar putea spune că nu teologia, în relația ei apropiată cu metafizica, ci sociologia, în raportul ei strâns cu etica, este domeniul intelectual privilegiat, în interiorul căruia se transferă și se recontextualizează dezbaterile religioase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
galante ale lui prințului Niou (nepot al lui Genji) și ale generalului Kaoru (socotit de mulți drept fiu al lui Genji; în realitate, tatăl său fiind un alt personaj, Kashiwagi). Eleganța expunerii și rafinamentul retorico-stilistic (demonstrat de numeroase perioade narative subîntinse de semantică oblică, ideea de sugerare, nu aceea de afirmație lipsită de echivoc, numărându-se, în opinia reputatului Donald Keene, printre calitățile de bază ale artei nipone) desăvârșesc profilul uneia dintre primele reușite romanești ale lumii literare moderne. În contrapunct
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lectorul să înțeleagă mai bine întortocheatul mod de gândire japonez, permanent în căutare de măști, de paravane și de retorică oblică. Această veritabilă forma mentis își pune amprenta pe absolut orice felie de viață în arhipelag, iar dimensiunea vieții intime, subîntinsă de complicatele raporturi dintre bărbați și femei, nu putea să fie o excepție de la regula enunțată. Dacă un lucru este dezarmant de simplu în restul lumii, puteți fi siguri că, în spațiul nipon, el va deveni extraordinar de complex. Să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe culinare sau de divertisment. Pentru orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fluieraș de aramă, ca și din frunză... pe teme populare, de baladă haiducească. Dar, convertindu-se genitorii mei la neoprotestantism, luându-mă cu ei la Adunările Domnului, începeau să mă fascineze predicile penticostale și interpretarea orală & liberă, a pasagiilor evanghelice, subîntinse de un nou tip de retorică: una ce învăța să depistez cvadruplul înțeles (literal, figurat, moral & anagogic) al textelor sacralizate. Mă tenta oratoria naivă, simplă a cuvântătorilor rurali contaminați de duhul reformist. Poezia cultă aveam s-o cunosc la școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
libertate și lucrează pentru mai multe firme. Organizațiile cu o astfel de cultură sunt organizații care își asumă riscul, oferă feedback imediat, au o atitudine proactivă la influențele mediului extern. Agențiile de publicitate, băncile de investiții sau firmele de brokeraj subîntind o cultură de acest tip. Cultura de club este caracterizată prin securitate și stabilitate, evocând o viziune paternalistă despre organizație. Valorile atașate, pe lângă cele enunțate mai sus, sunt fidelitatea față de organizație, împărtășirea și asumarea misiunii, scopului și obiectivelor organizaționale. Sunt
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]