262 matches
-
De aceea se răsti, ridicându-se pe vârfuri : - Umblați cu amenințări? Păi cine vă pune să vă împrumutați? Din ușa odăii celei mici, în cerdac ieși și Iordache, gros și mare, mirosind a argăseală. Se uită la oameni cu ochi subțiați și zise domol : - Oameni buni, nu-i potrivit să vă adresați lu’ don’ procoror. El face anchetă pentru Melinte, Dumnezeu să-l ierte, că l-ați mâncat fript. Duceți-vă acasă și spuneți celor care se știu cu datorie să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la cea mai mică ezitare sau slăbiciune din partea mea voi rata totul. Forma aceea subțire, alcătuită din lumini și umbre, din goluri și efervescențe, forma sufletului pe care o văzusem cu câteva zile în urmă, se putea rupe oricând, așa subțiată cum era de prea multele încercări și greșeli la care o supusesem. Am continuat să îmi împing limitele ființei spre locul acela din centrul lumii de unde venea vibrația, până când am simțit-o rezonând în centrul propriei mele ființe - în inimă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cărat în scara cea mai apropiată, unde ceilalți se strâmbau la el și se prefăceau că vor să-l înghită, până veneau mamele indignate și ne luau acasă. Când nu aveam chef de Vrăjitroaca și nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfârșește. întâmplător, Niki lipsea în acel moment și eu a trebuit s-o țin cu forța pentru ca părintele să-i poată da împărtășania : nu mai înghițea de mult nimic... ...momentul acela de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plină de spaimă: De ce stai îmbrăcat?! Dacă purtai un capot matlasat, ți-aș fi spus iar că ești fină și frumoasă, îi șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna curtenitor. Privirea Lilianei se zbuciumă din nou, mai violent, îndărătul ochelarilor. Apoi, ochii ei, subțiați, caută lung în ai bărbatului. Așa... adaugă Mihai, cuprinzînd într-o privire scurtă capotul înflorat, posibilitățile mele de expresie sînt modeste. Vezi că vecinul așteaptă la telefon... arată el spre salon, printr-un gest ușor ironic. Apoi coboară în urma femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Pot să vin să te iau? În douăzeci de minute aș fi acolo. Te-aștept lîngă stație. Te sărut! Te sărut! Mihai închide, surîzînd fericit. Cînd ridică ochii de pe telefon îl vede în față sa pe Liuță: palid, cu ochii subțiați. N-ai să te duci! Ba da! rîde Mihai, începînd să se pregătească de plecare. Ascultă! se ridică Liuță și încearcă să vină spre el, clătinîndu-se. Dacă pleci, nu mai calci vreodată pe-aici! Ba am să mă duc! hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un nucleu foarte luminos și Înflăcărat și sfârșea În negrul absolut - sau invers, după conceptul mistic sau cosmologic pe care voia să-l exprime. Erau acolo munți care emanau raze de lumină, descompuși Într-o pulbere de sfere În culori subțiate, se Întrevedeau ceruri concentrice cu schițe de Îngeri cu aripile transparente, ceva asemănător Paradisului lui Doré. Titlurile erau Beatrix, Mystica Rosa, Dante Gabriele 33, Adepții lui Amor, Atanor, Homunculus 666 - uite de unde vine pasiunea Lorenzei pentru homunculi, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
promisiunile lui... Reveni În brațele lui. El mai aprinse o țigară și stătură Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura - i se făcuse frig. El Îi frecă brațele, dar se ridicară curînd, băură ce mai rămăsese din ginul cu portocale, apoi Își aranjară hainele. El Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
clipa în care îmi vede chipul îngrijorat, merg după el în cameră, o întrebare jenantă îmi stă pe vârful limbii, mă mai iubești, îl văd îmbrăcând o pereche de pantaloni scurți pe deasupra chiloților, atârnă ca două steaguri pe coapsele lui subțiate, fluturând în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-ar duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deochi, Îl băgaseră În pușcărie pentru trădare de patrie, iar prietenii lui Brătianu, Duca n-au deschis gura ca să-l disculpe, doar ei Îl rugaseră să rămână În Bucureștiul ocupat de nemți, ca să-i apere pe români... Dar chiar așa: subțiat, stors, adus la nivelul Regatului: noi nu uitasem programul acela. Și ce dacă regățenii ziceau că a fost inspirat de bolșevici? De Lenin? Uite că, o dată-viața lui, Lenin făcuse ceva ne-rău... Și să-mi vină mie Sapșa-al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
piatră, urmărind vinele mai slabe, pe care să le scobești, și nu ești stăpân pe ceea ce vrei să faci, ci ca într-o migală de camee capriciile limbii îți impun figurile desenului poeziei. Această limbă admirabilă trebuie mereu lucrată, mlădiată, subțiată, intelectualizată, cu orice risc (nu pentru ea risc, ci pentru scriitor). Nu au dreptate cei ce vor să o ție în loc, să o păstreze, cât ar fi de îmbălsămată, ca pe niște moaște neatinse. Eu până acum am fost cioban
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund de lemn pentru mămăligă, transmis de la o generație la alta (fiind subțiat și găurit la mijloc), piesă de muzeu în casa neuitatului moș Costache Buraga, dă seamă despre raportul natural (astăzi pierdut) al omului cu obiectul, raport așezat cândva pe o concepție animistă (respinsă de raționalismul modern, dar reactivată oarecum simbolic în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund de lemn pentru mămăligă, transmis de la o generație la alta (fiind subțiat și găurit la mijloc), piesă de muzeu în casa neuitatului moș Costache Buraga, dă seamă despre raportul natural (astăzi pierdut) al omului cu obiectul, raport așezat cândva pe o concepție animistă (respinsă de raționalismul modern, dar reactivată oarecum simbolic în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
multe de floarea-soarelui, câteva, însă de dovleac... “Fericiți cei...” Chipurile abandonatorilor se profilează aievea unor portrete dintr-o expoziție a realului dur, a faptului nud, bun și rău. Tineri, foarte tineri, complet necunoscuți în lumea, cam subțire și mult prea subțiată, a intelectualității din N., dar și oameni mai în vârstă. Ascult muzica lui Musorgski Modest Petrovici și le privesc palmele asprite de muncă, fețele arse de soare... Simple tablouri dintr-o expoziție... Unele din aceste chipuri nu-mi sunt deloc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât un somn îndelungat. S-a dat un pas înapoi, apoi încă unul, continuând s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i, de fapt, cu o mână lipită de buzunarul hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau trupurile Încă și mai Întunecate și mai subțiate, iar pentru prima dată arătau de parcă ar fi fost vinovați de o crimă. Zvonurile și confuzia epuizaseră pe toată lumea din Lunghua. În toată luna iulie, atacurile aeriene ale americanilor fuseseră aproape neîntrerupte. Valuri de avioane Mustang și Lightning zburau dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tu cu mine, ai făcut lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu, îți dai seama, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie luate din lădițele înșirate lângă zid, de o parte și de alta a intrării. Într-unul dintre saloane se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Îi lași mai departe... testamente! Astea sunt cele mai rele probleme În viață. Un chin Îngrozitor. Unchiul Sammler acum Înțelese pe de-a-ntregul cum stătea treaba. Nepotul său Gruner avea În cap un mare vas de sânge, defect din naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
experiența morții ori a nebuniei. Apoi mai cred că poetul trebuie să fie o bestie. O dihanie. Tăria lui să fie o namilă. Cu jumătățile de măsură nu merge. Cu focurile de artificii și lucrușoarele fade nu merge. Cu sângele subțiat nu merge. Cu sângele apos e zadarnic. Cu slăbănogeala automiloasă nu merge. Mai cred în incantații și în ritmurile interioare demente. Cred în sonoritatea scelerată și doar foarte vag solemnă, dacă e dusă până la capăt în chip mântuitor. La urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
femeia din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca de boală. Îi zâmbise ca-n alte anotimpuri, dar refu zase blând să guste din vinul adus de el. Seara, când creta galbenă se terminase pentru prima oară după mult timp, Ivan își stâlcise mintea cum să treacă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]