15,418 matches
-
Se vede că era obosit, nu glumă, dacă putea el să doarmă, cu toate zdruncinăturile tractorului și cu toată vorbăraia dinăuntru. Dintre cele două femei, un era cam de vârsta bărbaților, așa la vreo cincizeci de ani, dar era încă subțire la trup și avea fața netedă, ca toate femeile trăite la umbra brazilor, ce nu trebuiau să meargă pe arșiță la prășit, să le usuce soarele, ca pe cele de la șes. Își scosese sumanul și rămăsese cu o bundiță înflorată
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465905579.html [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
și a purității... » - referindu-se la Emil Brumaru - « Nimeni și nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă / Cînd lumina e albă și-n magazii toamna miroase a praf adormit / În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă / Așteptînd să se umple cu flori și să fiu fericit. » Dar să ne întoarcem la volumul de critică : « De la Nichita Stănescu pînă în prezent ». Iată fraza care face lumină în poezia (« o mitologie a cuvîntului ») unui genial poet
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_cititul_cartilor_poezia_lui_con_ioan_lila_1349273104.html [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri ... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii. Am citat acest superb sonet pentru că, din clipa asta , vreau să mă adresez cititorilor și nu scriitorilor de “literatură” pe bandă rulantă. Am pe un raft din cămară destule citate de inepții, dar nu vreau
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_cititul_cartilor_poezia_lui_con_ioan_lila_1349273104.html [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
OMUL și-a însușit talentul desenului. Și oamenii, fiind creativi, au inventat cu timpul și sculptura, și multe alte creații care s-au născut din arta desenului. Muzica începu și ea să cânte cum îi venea mai frumos, când mai subțire, când moderat sau mai gros, ținând pasul cu Instrumentul, care se apucase și el să facă instrumentele pe care le pomenise și multe altele, pe care le știa sau le inventa pe moment. Dansul, ca să nu fie nici el mai
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1464991541.html [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
în neștire hăuri stăteam la o masă cu sfinții sculptați în lacrimi până se întuneca asurzitor plânsul zideam singură o casă din fluturi cum aș fi cumpărat o legătură de stele te știam un zeu întreg erai o nemărginire așternută subțire atârnam inimă ieșită din cercevea până când ne creștea iar câte o pasăre pe umăr Referință Bibliografică: plecam piatră ne întorceam păsări / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
PLECAM PIATRĂ NE ÎNTORCEAM PĂSĂRI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/violeta_deminescu_1439899916.html [Corola-blog/BlogPost/372255_a_373584]
-
directă legătură cu inima, iar românii la mână sau la degetul care le plăcea cel mai mult. Inelele venețiene din secolul al XV lea erau foarte lațe și împodobite cu multe pietre prețioase. Cele folosite în țările anglo ? saxone erau subțiri și cu un singur ornament foarte discret. O altă teorie spune că românii au fost primii care au folosit inele de orice fel, nu doar pentru a lega oamenii de clasă lor socială, ci și de partenerii de căsătorie. La
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_luna_a_dragostei_cornelia_curtean_1392370680.html [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de Gabriela Mimi Boroianu îi confirmă convingator evoluția ascendentă, susținută de o mistuitoare pasiune și de eforturi de creație intense, exemplare. Referință Bibliografică: O inspirată
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
Femeia încuviință și receptorul fu înfipt cu zgomot în furcă. "Ce fată am și eu, stă toată ziua cu mintea aiurea... Doamne cu cine o fi semănând?!" se întrebă un pic iritată femeia. Înaltă, cu o figură fermă si buze subțiri, indica o fire hotărâtă și ușor ironică. Ochii verzi, pe care-i moștenise de la ea erau pătrunzători și reci. Când te priveau, simțeai cum o lamă tăioasă ți se înfige în inimă. Alma îi moștenise smaraldul ochilor, dar în ceea ce privește temperamentul
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
s-au dezbrăcat la bustul gol să facă puțină plajă sub soarele plăcut de aprilie. Adia un vânt călduț de primăvară. Fetele, cu hanoracele legate în jurul șoldurilor, în bluzițe tip maieu lăsând sânii lor pietroși să zburde liberi sub pânza subțire la orice mișcare și în pantaloni scurți, se zbenguiau pe alee gălăgioase ca două vrăbiuțe gureșe. - Cine ne prindee... strigau ele vesele rupând-o la fugă. Tinerii după masa servită la Căprioara nu prea aveau chef de alergat după fete
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
cât un vierme de mătase rozând frunzele cărnoase, cât o floare de salcâm răspândind spre cer parfum, cât un ou sub o găină, în plămada Ta divină! Doamne, lasă-mă să fiu și devreme și târziu, și prelung dar și subțire, deșirat din a Ta fire într-un ghem să mă adun și mai rău dar și mai bun, apoi iar să fiu țesut și-n prezent dar și-n trecut! Să m-adaug țesăturii îmbrăcând coapsa naturii, nod în nod
GĂLBENUŞ SUB COJI DE NORI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1458550366.html [Corola-blog/BlogPost/384680_a_386009]
-
își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca un voal de mireasă. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire, cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-un tablou renascentist. Undeva, acolo sus, cineva mă iubește. Am trecut în revistă rapid o mulțime de
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Acasa > Strofe > Timp > GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iarna cu potcoave argintii de gheață Plânge după colțuri cant de despărțire, Șuieră-n tăișuri vântul alb subțire Soarele-și ascunde razele în ceață. Lacrimi plumburii varsă un nor sarcastic Păsări să-nfioare din grăbite triluri, Care joacă farse iernii-n vodeviluri Cu orchestra prinsă-n peisajul rustic. Fluturii îndrăzneți ce sfidează timpul Caută flori întredeschise-n pripă, Le
GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ganduri_de_primavara_.html [Corola-blog/BlogPost/351410_a_352739]
-
acareturile castelului, n-am mai putut veni deloc din cauza bădărăniilor acelor elevi adunați de pe toate drumurile. Dacă și în oraș se legau de noi, îți dai seama de ce tratament puteam avea parte aici!... Angela tăcuse brusc înfiorată. Prin rochia ei subțire de mătase răcoarea serii o pătrunsese curând. Valentin își dezbrăcase haina și i-o pusese pe umeri. În semn de recunoștință poate, ea se lipise de pieptul său. Lui Valentin inima pornise să-i bată năvalnic. Oare ce s-ar
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486114301.html [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
așa, în neștire. să nu știe nimeni, ce fac ochii mei cu ei să hrănesc-stol de porumbei? și la colț de lume...boabe pigulesc- universu-n mine, să nu-l rătăcesc. spală-mă de gânduri, spală-mă de dor, lacrima-i subțire, fină...pe-un fuior firele de gând, tot le rătăcesc... c-așa mi-a venit,iarăși, chiocotesc; Referință Bibliografică: 5 ROTAȚII / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
5 ROTAȚII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1425936676.html [Corola-blog/BlogPost/353486_a_354815]
-
prețioase primite prin telefon, apasă ambreiajul și mașina țâșnește pe carosabil. Zâmbetul încrezător răsări din nou pe buzele lucioase gata de un adevărat periplu verbal. Mașina rulează lin, aproape fără zgomot, liniștitor. La primul semafor, Sandy își scoase o țigară subțire, lungă, o aprinse și pufăi un norișor diafan prin geamul coborât, atrâgând ca un magnet privirile șoferilor de pe banda alăturată. Conștientă de efectul gesturilor ei, își lărgește zâmbetul, arătându-și toți dinții, dar mai ales pe acela în care strălucește
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434690451.html [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
montat artistic, un diamant micuț. Când culoarea semaforului se schimbă, Sandy dă un bobârnac țigării, care descrie un arc de cerc perfect înainte de a ateriza pe șosea. Mașina cea nouă, nu vrea să pornească de pe loc, cu toate insistențele degetelor subțiri și extrem de îngrijite ale șoferiței, care se agită în jurul butoanelor răspândite pe întreg bordul. Înainte de a intra într-o panică și mai mare, mă întind și apăs butonul avariilor, pentru a stopa corul claxoanelor pornit ca la comandă. Prietena mea
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434690451.html [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
bac, cu prețuri diferite pentru adulți și copii. După o călătorie de vreo oră, timp suficient pentru familiarizarea atât cu arhitectura clădirilor cât mai ales cu relieful norvegian, cu munții stâncoși însă nu prea înalți, împăduriți cu pomi tineri și subțiri, am ajuns la Kristiansund, un oraș viu colorat, așezat pe stâncile a patru insule cu legături între ele prin poduri. Prima impresie a fost favorabilă. Încă mai exista zăpadă prin oraș și eram deja pe 12 aprilie, iar munții erau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418110191.html [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
mea biografie poate fi privită că o corabie plutind pe o mare. Numiți marea această poezie, apoi imaginați-vă toate furtunile și toate pânzele care poartă această corabie până se rup și furtunile, dar și pânzele... Numai susurul blând și subțire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la un liman liniștit. Am debutat publicistic cu două grupaje de poezie publicate în anul 1984 de revista Astra, de la Brașov. Tot în acel an, luăm și primele mele două premii la concursuri
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA by http://confluente.ro/Cand_experienta_vietii_ia_forma_de_poezie_interviu_cu_poetul_crestin_ionatan_pirosca_iunie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate, visele susțin / zăpezile trecute precum snopii. Mă leg de-un gând, dar funii sunt subțiri, / mi-e teamă, eu sau el c-o să se sfarme / înveșnicind tăcerea din priviri / pe alb steril de pe trăgaci de arme. / Ce simt sub mâini, spre unde mă îndrept / mi-e teamă de răspuns la întrebare / atât mai scriu, că
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
gătisem ca pe-o regină, cea mai bogată regină din lume! Se sculă și se privi și ea în oglinda apei, veni la mine bucuroasă, râzând; închise iară ochii și-mi șopti: -Sărută-mă! O sărutai, o cuprinsei pe după mijlocelul ei subțire și o dusei în brațe pe iarbă. Ne uitarăm clipe întregi unul la altul electrizați de puterea dumnezeiască a dragostei. Toată ziua am stat cu ea în pădure și mi-a povestit viața ei. -De unde le ai? - mă întrebă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
pulverizate ale ființei noastre, care își caută coerența tinzând la refacerea totalității (Al. Condeescu); - „centri pulsatili din a căror variată și fină întrepătrundere de efecte se compune obiectul liric (o fenomenologie a iubirii), se proiectează pe o pânză atât de subțire, încât obiectul se aplatizează, până într-acolo că poate deveni evanescent.” (Dan C. Badea); - „cuante de energie re-semnificantă” care „traduc ritmul respirației interioare”, „nodurile unei ordini ascunse, într-o continuă și discretă reașezare, care scapă controlului nostru” (Florin Caragiu); Acum
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_eugenia_taralunga_lucian_gruia_1331195129.html [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
că dreptul acesta a înviat precum a spus chiar el, fiindcă nu am găsit nici cea mai mică urmă de evadare sau de forțare, în afară de piatra care a fost răsturnată din locul ei. Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că ceea ce îi spusese îi provocase acestuia suferință și furie. Arhiereul se stăpâni totuși. Răzbunarea era
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_6_.html [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
Femeia e-n toate și toate-s în una, Poartă deschisă spre (ne)fericire, Punctul sacrosanct pentru pomenire, Pentru intrarea-n paradis, arvuna, Unic antidot pentru pustiire, Setoasa de iubire-ntotdeauna, Uneori furtună, dar și fortuna, Un felinar în ceață subțire. E al magneticei fascinații semn, Pe scena vieții, prima solista, Poate chiar și într-un cadru nesolemn Să-nsuflețească și-o inima de lemn, Motiv că lumea să nu fie tristă Și dovada că Dumnezeu există. Referință Bibliografica: SONETUL ETERNEI
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1424174960.html [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1476506410.html [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]