639 matches
-
bulevard. Era printre puținii bulevardiști care aveau un seviciu serios. Petrică era un fel de instructor-maistru la un centru școlar industrial, dar seara se metamorfoză într-un gigolo de mare calitate. Un alt fante era Mr. Senti, un băiat simpatic, subțirel ca o ața, cu părul lung, veșnic în preajma unor turiști italieni. Își ducea veacul pe la Lido... Avea un costum caffe au lait cu umerii ridicați... așa cum purtau broscarii care invadaseră „piața bucureșteană” și ne furau fetele. Deseori era însoțit tovarășul
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
mai observat interesant? - Că Panait o place pe Maria și nici Mariei nu i-ar displace o aventură cu el. - Bine dar ea are optsprezece ani și el treizeci și trei, apoi el este înalt și atletic, ea o copilă bondoacă și subțirică de parcă mănâncă numai perje uscate, comentă Alma surprinsă de această veste. - Parcă contează când îți place de cineva! - Și la Maria ce ai observat dacă tot erai preocupată de acest subiect? - Că îl privea discret cu sfială și totuși cu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
tea, soft drinks...?” Cofi, i-am zis, și un pahar cu apă plată! Apoi am sosit micul dejun. O chiflișoară lunguiață tăiată în două și garnisită cu câteva rotițe de salam și o felie de cașcaval. Destul de gustoasă, dar cam subțirică! Hapciu, a exclamat finlandezul cel mare, după ce a devorat chifla din două mușcături. Ba culmea, a cerut stewardezei încă una! Și a primit! Micuțul samaritean, cu ochii înlăcrimați de atâta admirație față de Benone Sinulescu Look Like (BSLL), i-a oferit
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
scoată cât mai multe scântei. Între copiii rudarilor și fetele Fanei se stabiliră cu aceasta ocazie, strânse legături de prietenie. Aveau rudarii un fecior, numit Cosmin, cu vreo doi ani mai mare decât brunețica și simpatica Ana, o copilă bondoacă, subțirică, cu ochii săi verzi și cositele negre ca pana corbului. Copiii îi spuneau de fapt „Bibicu’” lui Cosmin. Nimeni nu știa de unde i-a apărut acest apelativ pe care micul rudar îl acceptase cu plăcere. Lui Cosmin îi plăcea tare
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
în urmă, este prof. Angela Olaru. Invitat special la acest festival, a fost poetul, editorul și omul de cultură Nicolae Băciuț. După festivitatea de premiere, am rămas vrăjita în fața unui chip mirific a unei mândrețe de copilă cu plete lungi, subțirica și puțin șatena, strălucindu-i ochii de bucurie dar și de stăpânirea de sine. M-a rugat să facem niște poze împreună după ce mentorul ei editorul și scriitorul Petre Rău, mi-a înmânat revista literară Boema. Așa începe prietenia mea
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
i le adresează aproape în șoaptă. Până vine chelnerița cu comanda, prefăcându-se că studiază meniul viu colorat tras în țiplă de pe masă, îi studiază cu atenție pe cei doi. Copilașul este copia în miniatură a mamei sale: înăltuț și subțirel, are fața ei alungită, încadrată de același păr lung, castaniu închis. Cu toate acestea, când îl privește, Alina îl vede pe Liviu. Alin are fruntea lui înaltă și ochii lui uluitori, umbriți de sprâncene dese, frumos desenate, în nuanțe de
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
groasă ca pe mână, coroana toată plină cu frunze la el la ușă, iar cotorul la vecinul de lângă.Cum intrarea pe scări este îngustă,aceasta era acum ocupată de copacul cu frunze.Cum mă vezi pe mine că sunt de subțirică,la 106 Kg, un metru înălțime și dolofană...să mă fi văzut cum trăgeam de el pe scări și mă chinuiam să-l scot afară din bloc!Nici în containerul de gunoi nu am putut să-l bag de pufoasă
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
toate tâmpeniile ce le scoți pe gură și peste toate, mi-e sete și mi-e foame, cine răspunde aici de organizare ? Se uitară pe rănd unul la altul și răspuns nu se născu. Nedumeriți, un pic mirați unul mai subțirel îmbrăcat ieși să vadă care era problema. Restul uitară pe loc de sete și de foame și se puseră din nou pe conversații aprinse. Cuvintele începură să zboare din nou, temele de dialog să împresoare și gesturile să înoade găndurile
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
și pe cel mai abitir adversar. Din nou zarvă se așternu în jurul mesei întinse. Degetele flamânde începură să prindă prin a lor transpirație fața de masă ce numai era albă decât pe alocuri. După un răstimp de câteva minute lungi, subțirelul reveni alb la față, împleticindu-se în pașii ce parcă nu-i dorea a face, vorbele secară în a sa gură ce se chinuia vizibil să scoată un sunet deadreptul primordial. Mulțimea brusc tăcu și privirile se agățară de subțirelul
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
subțirelul reveni alb la față, împleticindu-se în pașii ce parcă nu-i dorea a face, vorbele secară în a sa gură ce se chinuia vizibil să scoată un sunet deadreptul primordial. Mulțimea brusc tăcu și privirile se agățară de subțirelul ce deveni centrul atenției. O liniște greu de înțeles se lăsă peste capetele ce-și alungeau gâturile să vadă mai bine. Subțirelul luă aer în pieptul pregătit să expire prin corzile vocale ce tremurau ... - Numai este nimeni, în afara noastră, cu toții
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
ce se chinuia vizibil să scoată un sunet deadreptul primordial. Mulțimea brusc tăcu și privirile se agățară de subțirelul ce deveni centrul atenției. O liniște greu de înțeles se lăsă peste capetele ce-și alungeau gâturile să vadă mai bine. Subțirelul luă aer în pieptul pregătit să expire prin corzile vocale ce tremurau ... - Numai este nimeni, în afara noastră, cu toții au murit ... suntem singurii în viață ... - Și pe noi cine o sa ne servească ? Referință Bibliografică: Ospățul / Borchin Ovidiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
de la naștere, era o zeiță. De aceea a tras-o... ața, acolo! Kalimera, Mădălina! Eu, scriitorul (!) Când te trage ața ... Era pe atunci o fată tinerică. Să fi terminat oare liceul? Asta nu mai știu. Dar nu are relevanță acum. Subțirică și frumușică, rupea inimile băieților din cartier. O brunețică cu părul lung și lins. Fiind ultima din cei șapte copii la părinți, era o alintată. Dar nu prea mult, întrucât rămăsese orfană de tată de micuță. Nici nu l-a
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
aceea există cu adevărat, doar că e atât de îngustă și de întunecoasă, că nimeni n-ar cuteza să se strecoare prin ea. Regina consideră totuși că bietul Tragodas nu mințise, după ce constată repede cât era de slab și de subțirel cerșetorul din fața ei. Așa că, se hotărî să pună temei pe tot ce spusese el. După ce se frământă un pic cuprinsă de gânduri, regina Ariadna se decise și-i zise lui Tragodas: - Văd că, deși ești sărac, ești un om cinstit
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > NEDUMERIRE Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 945 din 02 august 2013 Toate Articolele Autorului La spital, o domnișoară Subțirică și ușoară, Fi'nd în sala de-așteptare, M-a luat la consultare, Găsind pulsul ridicat După cum a constatat Și colesterolul mare Ce-l aveam io în dotare, Astfel, cu bunăvoință, Pentru a mea suferință, Mi-a prescris un tratament
NEDUMERIRE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364210_a_365539]
-
ele. Dacă Emanuela era mărunțică, puțin peste un metru șaizeci, cu un piept bine dezvoltat, picioarele scurte și cam groase pentru înălțimea ei, părul șaten și ochii negri umbriți de niște gene mari, arcuite, Brigitté era înaltă ca o baschetbalistă, subțirică, suplețea fiindu-i atuul care o scotea în evidență și mai ales părul ușor ondulat de culoarea spicului de grâu bine copt, gata de secerat. Avea ochii albaștri, genele lungi, un mers felină și niște sâni micuți ca două mingi
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
țigară din pachetul de Camel, nu atât de emoția ineditului, cât mai ales din curiozitate, să afle ce-au mai făcut amândoi în timpul meditației, știind că și Brigitté îl plăcea pe profesor. Era mai avantajată decât ea, fiind mai înaltă, subțirică și cu pletele ca de aur. Știa că-i preferata băieților din liceu, fapt ce-o făcea să se simtă superioară celorlalte prietene sau colege. Sebastian imediat aprinse bricheta și, apropiindu-și mâna de a fetei, îi dădu foc la
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
dacă eram întrebat ceva în tren, răspundeam că nu înțeleg ce mi se spune, pentru a evita o discuție mai “academică”. Dimineața în jurul orei opt, Suzana mă aștepta în gară cu flori.Era aceeași fată, înaltă ca și mine, blondă, subțirică și deosebit de frumoasă. Ne-am sărutat cu bucurie și m-a condus cu un taxi spre cartierul unde locuia familia ei, arătându-mi pe drum orașul și descriind sumar locurile pe unde treceam. Mi-a povestit că familia ei era
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
unguroaică și ea, care nu știa să vorbească limba slovacă, așa cum se întâmplă și pe la noi cu ungurii din Secuime care nu știu vorbi aproape deloc românește. Alături de mama ei era și fratele mai mic, un tânăr frumușel, înalt și subțirel, despre care am aflat că este în clasa a X-a. Suzana îmi povestise că era șefa unui raion de încălțăminte dintr-un mare magazin universal, aflat în centrul orașului. Pentru mine, era prima mea ieșire dincolo de fruntariile țării și
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
și onești și ea avea încredere în oamenii aceștia. Anca lucra aici numai în anumite ocazii,ca în seara aceasta și nu i-ar fi plăcut să lucreze permanent la local, fiind o muncă prea extenuantă. Era o fată frumoasă, subțirică, înaltă cu părul scurt,de culoarea mierii, ochii verzi luminoși sclipind de istețime și deseori visători, umbriți de genele lungi negre ce contrastau cu pielea fină, catifelată și ușor bronzată a obrazului. A doua zi fiind duminică era liberă și
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Este așa de drăguță că nu-mi vine să cred... Brunetă cu ochi albaștri, cum îmi plac mie să fie bărbații... Scuzați-mă! își reveni Mariana, pierdută cu gândul la bărbații preferați. Este înăltuță, cam așa cum sunteți dumneavoastră, suplă, chiar subțirică, dar cu părul brunet, ușor ondulat..., tot ca al dumneavoastră lăsat... - Hm....! I-ai făcut portretul în oglindă? - De ce spuneți asta, doamna doctor? - Păi..., ai văzut-o toată numai comparând-o cu mine, dragă? o întrerupse Laura, destul de iritată. Lasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
în caldul întuneric cu iz înțepător și, tremurând ca varga, dibui în cotlonul știut mielul proaspăt născut, lipit de oaia-mumă. Ceva ca o vrajă neștiută amorțise suflarea de-aici, nimeni și nimic nefiind supărat de micul fur. Doar un behăit subțirel îl încredință că și-aflase tovarășul de drum. Apucă în brațe mieluțul, îl puse la fereală sub cojocelul său și ieși la viforoasa lărgime. Copil și miel, amândoi fură prinși de vârtejul ninsorii și purtați din ogradă spre uliță, împinși
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
nimic adâncul firii! Era stăpânit acum de un singur gând: să-l apere pe miel, să-l ocrotească de colții lupilor pe care-i presimțea flămânzi dincolo de umbra copacilor și care-nchideau un cerc din ce în ce mai strâns în jurul său. Un behăit subțirel îi turnă în sânge o picătură de curaj. Mielul dădu semn că se trezește. Cu un glas pe care nici el nu și-l auzise vreodată, strigase în miezul pădurii și al haitei ce sta să-i răpună pe amândoi
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
dinspre Arcul de Triumf. Ajunși la „banca lui”, ne așezarăm, iar el începu să-mi povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci răsună dinspre stânga mea o voce subțirică: -Ei, zău așa! Mă uimiți! Luai seama precipitat în jurul meu, dar nu era nimeni. Ședeam în continuare singur pe bancă. Îmi revenii, gândind cum ajunge omul să împletească, de la o vârstă, părerea cu... Dar nu-mi terminai autopersiflarea când, din
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia un șirag de pietricele roșii, iar sub el se lăsa un lănțug de argint cu zale jucăușe de forme curioase. Purta o bluză-nflorată de stambă, câmp alb pătat de nuanțele curcubeului, răscroită rotund, lăsând loc mișcării gâtului
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]