376 matches
-
Dr. Bianu a arătat, ca exemplu, că Viena, oraș cu 2.000.000 locuitori, întreține o poliție cu 1,2 miliarde lei/an, în timp ce România a alocat pentru Poliția din toată țara suma de 700 milioane lei/an. Pentru exemplificare, subdirectorul general al D.G.P. a prezentat situația numerică a funcționarilor în ultimii șase ani, care a evidențiat scăderea numărului acestora. La data adoptării Legii Poliției, funcționarii din serviciile centrale și exterioare au însumat circa 13.400 de persoane, dintre care Direcția
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a actelor antistatale. A.4. Conducerea Direcției Generale a Poliției, a Direcției Poliției de Siguranță și a Corpului Detectivilor După avansarea lui Romulus P. Voinescu ca președinte al Consiliului Superior Administrativ, la conducerea D.P.S.G./D.G.P. a rămas N. Stan Emanoil, subdirector general, care a deținut funcția cu delegație de la Victor Cădere în perioada 1929-1931. Lui i-a succedat generalul Ion Stângaciu, care a demisionat în ianuarie 1934, în urma cererii lui Nicolae Titulescu adresată regelui, în calitate de posibil premier. După câteva luni, la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
instrucțiunile d-nei. Lupescu”. Lipsa de calități personale, de rezultate profesionale și, probabil, conștientizarea faptului că funcția deținută era una prea mare față de posibilitățile sale, l-au convins pe directorul general să demisioneze în octombrie 1935. În locul său a rămas, interimar, subdirectorul general, dr. Eugen Bianu, un vechi și capabil funcționar de poliție, un teoretician și îndrumător al activităților informative/contrainformative dar, în același timp, și un apropiat al regelui Carol al II-lea. Peste aproape un an, la jumătatea anului 1936
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de felicitare adresată de acesta lui Cernat, în care l-a lăudat și i-a cerut colaborarea profesională. Într-o asemenea atmosferă, schimbarea din funcție a fost iminentă, iar Constantin Cernat a lăsat locul, la mijlocul anului 1938, lui Eugen Bianu, subdirector general încă din 1930 și predecesor interimar în fruntea D.G.P. Un alt element de continuitate în D.G.P. a fost Eugen Cristescu, crescut la «școala» lui Ion Panaitescu și devenit un colaborator apropiat al lui Romulus P. Voinescu, alături de care a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
colaborator apropiat al lui Romulus P. Voinescu, alături de care a combătut acțiunile subversive și a elaborat metodologii de reprimare a mișcărilor extremiste. Din 1920 s-a angajat la Serviciul mișcărilor de personal din D.P.S.G., de la 1 octombrie 1921 a devenit subdirector, iar apoi director al Direcțiunii Siguranței Generale (1927), ulterior devenită Direcția Poliției de Siguranță din D.G.P. (confirmat definitiv în funcție prin Decizia Ministerială nr. 2711, publicată în Monitorul Oficial nr. 168/1 august 1929, p. 6064). A participat activ la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a generalului Antonescu a fost colonelul Petre Cameniță, care a demisionat după câteva zile, la presiunile legionare. Mișcarea l-a propulsat în fruntea D.G.P. pe avocatul Alexandru Ghica, căruia i s-a raliat un vechi polițist de siguranță Constantin Maimuca, subdirector general și șef al Direcției Poliției de Siguranță. Unul din primele ordine circulare al noii conduceri a fost cel cu nr. 67.343/23 septembrie 1940, adresat șefilor de unități polițienești din țară, în care le-a cerut să colaboreze
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1942 generalul Nicolae Pălăngeanu a trecut prefect al Poliției Capitalei și a deținut funcția până la 17 martie 1944, când a cedat-o colonelului Mircea Elefterescu. Alături de aceștia au continuat să activeze funcționarii specializați în domeniu, printre care: Georman Raliu, delegat subdirector general (1941), Ionel Stănescu, subdirector general (1942), Eugen Negulescu, directorul Poliției de Siguranță (din 1941), urmat în funcție de colonel Alexandru Bădescu (1943-1944), Virgil Bădulescu, subdirector al Poliției de Siguranță (1941), chestor Emil Iagolnița, șeful Serviciul Poliției de Siguranță din P.P.C. (1941
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
trecut prefect al Poliției Capitalei și a deținut funcția până la 17 martie 1944, când a cedat-o colonelului Mircea Elefterescu. Alături de aceștia au continuat să activeze funcționarii specializați în domeniu, printre care: Georman Raliu, delegat subdirector general (1941), Ionel Stănescu, subdirector general (1942), Eugen Negulescu, directorul Poliției de Siguranță (din 1941), urmat în funcție de colonel Alexandru Bădescu (1943-1944), Virgil Bădulescu, subdirector al Poliției de Siguranță (1941), chestor Emil Iagolnița, șeful Serviciul Poliției de Siguranță din P.P.C. (1941), urmat de locotenent-colonel Ștefan Manolescu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Elefterescu. Alături de aceștia au continuat să activeze funcționarii specializați în domeniu, printre care: Georman Raliu, delegat subdirector general (1941), Ionel Stănescu, subdirector general (1942), Eugen Negulescu, directorul Poliției de Siguranță (din 1941), urmat în funcție de colonel Alexandru Bădescu (1943-1944), Virgil Bădulescu, subdirector al Poliției de Siguranță (1941), chestor Emil Iagolnița, șeful Serviciul Poliției de Siguranță din P.P.C. (1941), urmat de locotenent-colonel Ștefan Manolescu (din 1942). A.2. Corpul Detectivilor Corpul Detectivilor a fost una din structurile ostracizate în timpul statului național-legionar din cauza efortului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de locotenent-colonel Ștefan Manolescu (din 1942). A.2. Corpul Detectivilor Corpul Detectivilor a fost una din structurile ostracizate în timpul statului național-legionar din cauza efortului informativ depus, cu bune rezultate, împotriva Gărzii de Fier. Șeful Corpului Detectivilor, Niki Ștefănescu, avansat apoi ca subdirector în Direcția Poliției de Siguranță, a fost unui din cei asasinați la închisoarea Jilava (26/27 noiembrie 1940), alături de alți polițiști, detectivi și agenți din D.G.P. Organizarea a rămas la nivelul celor patru grupe existente, fiecare cu trei echipe (informații
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
-a avea misiunea de pază și protecție a demnitarilor. Printr-un ordin de serviciu (28 februarie 1941), subinspectorul Paul Avramovici a primit coordonarea Grupelor I-a și a II-a, ale căror sarcini trebuiau rezolvate în colaborare cu D.P.S. , iar subdirectorul Nicolae Ștefănescu a primit în atribuții misiunile contrainformative specifice ale Corpului Detectivilor. În toamna anului 1941 s-au petrecut alte schimbări, astfel că Grupa I-a și-a dezvoltat portofoliul informativ cu mișcările politice de dreapta și de stânga, cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și va colabora la îndeplinirea sarcinilor cu Compania de Jandarmi Pază (căpitan Georgescu) și Batalionul de Gardă (locotenent-colonel Popescu). Cu aceeași dată au intrat în vigoare Instrucțiunile pentru organizarea și funcționarea detașamentului de pază personală a Conducătorului Statului, semnate de subdirectorul general al Poliției, Ion Stănescu, coordonatorul acestui serviciu. Pe aceeași linie, un document emis de P.P.C., la 21 noiembrie 1942, s-a referit la măsurile de siguranță și protocol „atunci când M.S. regele, M.S. Regina Mamă, Dl. Mareșal Conducător al Statului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Siguranță, iar acestea cuprindeau, în total, 40 de servicii, 85 de birouri și 365 agenturi informative. Directorul general al Poliției avea în coordonare 11 inspectori regionali (la București, Cluj, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Târgu-Mureș, Sibiu și Timișoara) și doi subdirectori generali. Unul a coordonat Direcția Poliției Administrative și a Personalului, care avea în subordine: Serviciul Personalului și al Controlului (șapte birouri), Serviciul Poliției Administrative și al Poliției de Frontieră (două birouri), Registratura Generală, Intendența, Cabinetul medical, Serviciul Contabilitate. Celălalt subdirector
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
subdirectori generali. Unul a coordonat Direcția Poliției Administrative și a Personalului, care avea în subordine: Serviciul Personalului și al Controlului (șapte birouri), Serviciul Poliției Administrative și al Poliției de Frontieră (două birouri), Registratura Generală, Intendența, Cabinetul medical, Serviciul Contabilitate. Celălalt subdirector general, pentru Siguranță, a coordonat două direcții: 1. Direcția Poliției Judiciare: a) Serviciul Poliției Judiciare, cu Biroul de urmăriri, Biroul de colaborare și urmărire pe teren și Biroul cazierului central; b) Serviciul Poliției Tehnice, cu Laboratorul central și Școala de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
al Kremlinului - Boris Grünberg (devenit Alexandru Nicolski), arestat în perioada 1941-1944, angajat, la 1 mai 1945, în Corpul Detectivilor direct comisar-șef, iar de la 1 septembrie 1946 șeful acestei structuri. După șase luni a fost avansat inspector general și numit subdirector la D.P.S. (17 aprilie 1947) până la înființarea Direcției Generale a Securității Poporului (1 septembrie 1948), când a devenit subdirector general, deci adjunctul lui „Pantiușa”. Printre cei care au ales să-i sprijine pe comuniști s-au numărat generalul Constantin Popescu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
direct comisar-șef, iar de la 1 septembrie 1946 șeful acestei structuri. După șase luni a fost avansat inspector general și numit subdirector la D.P.S. (17 aprilie 1947) până la înființarea Direcției Generale a Securității Poporului (1 septembrie 1948), când a devenit subdirector general, deci adjunctul lui „Pantiușa”. Printre cei care au ales să-i sprijine pe comuniști s-au numărat generalul Constantin Popescu, locotenent-colonel Traian Borcescu (șef al Secției Contrainformații din S.S.I. între 1941-1944), Nicolae D. Stănescu (șeful Grupei Politice din Secția
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
la orele de program în internat. La Buzău, starea de claustrare crease dorința de evadare; „fuga din internat” o făceau mai ales noaptea în special cei din ultimii ani. Paznicul de noapte, un ardelean conștiincios, aducea la cunoștința directorului sau subdirectorului asemenea infracțiuni. Dacă era recunoscut un singur evadat, în fața amenințării de eliminare a elevilor clasei respective din trei în trei sau a eliminării definitive a celui identificat, era descoperit tot grupul „evadaților”. Aceștia erau citați ca exemplu negativ pe internat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
S-a făcut liniște și toți și-au reluat locurile la mese. Bucuria se citea pe fața copiilor. Pedagogul care era în sala de mese (aveam trei pe internat) n-a avut timp să intervină. Dar a raportat directorului și subdirectorului cele întâmplate. A două zi, directorul a chemat în cancelarie cei mai buni 4-5 elevi din fiecare clasă. A aflat în amănunt cum s-a născut incidentul, apoi cu întrebări meșteșugite încerca să afle felul cum gândim noi, notând răspunsurile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scria: Director. După ce-a ieșit, am fost luați în primire de patru gardieni conduși de cel căruia ceilalți i se adresau cu: „Să trăiți, dom’ Prim!”. Avea funcția de șef al Corpului de gardă; era totodată un fel de subdirector. El ne-a introdus în biroul directorului; storurile erau trase pe jumătate și lumina era înșelătoare. Am dat bună ziua. Dar nu răspundea nimeni. Primul a aprins lumina electrică. În spatele biroului masiv, înfundat în fotoliu, era directorul închisorii: un cap mare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ofițeri și subofițeri sovietici au bătut la poarta închisorii, cerând agitați să li se predea deținuții politici antisovietici, legionari, fasciști. Erau înarmați și însoțiți de două tanchete pe care erau instalate mitraliere. Dezertorii sovietici începuseră jafurile prin oraș. Directorul și subdirectorul (contabil, și el un om foarte cumsecade) împreună cu primul gardian au anunțat telefonic o unitate românească ce asigura liniștea și paza orașului. Militarii români le-au spus că sunt numai deținuți de drept comun care vor fi eliberați pentru a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
destinație. La Fabrica Stoica, astăzi Uzina Mecanică Aiud, situată lângă închisoare, naționalizată forțat și anticipat de către penitenciar, unde lucrau doar deținuți de drept comun, a fost angajat un maistru tânăr, pe nume Luchian. Cu ajutorul lui l-am corupt și pe subdirectorul Mareș, care a iscălit aprobarea de a scoate Chivotul. L-am expediat întâi la București cu un camarad care se elibera. Dumnezeu rânduise toate. La București a fost fotografiat și apoi văzut de sculptorul Ion Jalea - fost coleg cu Anghel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
împotriva lui Dumnezeu”, le-a zis Gamaliil membrilor sinedriului care voiau să-i osândească pe Sfinții Apostoli. Aceste cuvinte pot fi spuse și actualilor prigonitori ai mărturisitorilor lui Hristos organizați ca „expresie politică a ortodoxiei românești”, cum conchide Nae Ionescu. Subdirectorul Mareș și banda lui Subdirectorul, un tânăr muncitor miner, pe nume Mareș Ion, era mărunțel și îndesat, cu un orizont sufletesc limitat, de aceea și fusese ușor recrutat de comuniști. Fusese pregătit să devină o unealtă de asuprire împotriva deținuților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zis Gamaliil membrilor sinedriului care voiau să-i osândească pe Sfinții Apostoli. Aceste cuvinte pot fi spuse și actualilor prigonitori ai mărturisitorilor lui Hristos organizați ca „expresie politică a ortodoxiei românești”, cum conchide Nae Ionescu. Subdirectorul Mareș și banda lui Subdirectorul, un tânăr muncitor miner, pe nume Mareș Ion, era mărunțel și îndesat, cu un orizont sufletesc limitat, de aceea și fusese ușor recrutat de comuniști. Fusese pregătit să devină o unealtă de asuprire împotriva deținuților politici din Aiud. Guțan, directorul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cu privire la această întâmplare a circulat zvonul că cel pus deoparte aș fi fost eu. Nu este adevărat! Am povestit acest caz ca să dezmint; nu eu m-am învrednicit de această atenție divină. Eu mai aveam de ispășit păcate. Doctorul Uță, subdirectorul Mareș, tifosul exantematic și... un „șantaj sfânt” Primele victime au fost între cei de drept comun. Apoi au urmat și ai noștri. Doctorul Uță a alarmat administrația. Scopul stăpânilor era de a ne extermina, dar a vrut Dumnezeu să ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
șantaj sfânt” Primele victime au fost între cei de drept comun. Apoi au urmat și ai noștri. Doctorul Uță a alarmat administrația. Scopul stăpânilor era de a ne extermina, dar a vrut Dumnezeu să ne salveze altfel. S-a îmbolnăvit subdirectorul Mareș. Doctorul Uță, în care avea mare încredere, i-a confirmat boala. Mareș s-a alarmat, căci înainte murise avocatul Măntăluță, un bărbat voinic, de o bunătate excepțională. Un simptom biologic al evoluției bolii este ridicarea temperaturii peste 40 de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]