340 matches
-
enhidrelor ("Enhydra", termen introdus de naturalistul scoțian John Fleming în anul 1822), însă tendința de a unifica această familie cu vidrele într-o familie unică - lutrele ("Lutrinae") - a durat până la sfârșitul secolului XX. În prezent "Enhydra" este totuși clasificată ca subfamilie a familiei "Lutrinae". O concluzie finală despre apartenența sistematică a vidrei de mare a fost formulată după descoperirile fosilelor "Potamotherium dubia", "Aonyx hessica" și "Enhydra reevei" din miocen și pliocen, recunoscute ca fiind asemănătoare ca formă. Unicitatea vidrelor de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
morse, foci, pisici de mare etc. Dintre mamiferele marine, un singur reprezentant al familiei delfinilor este mai mic decât vidra de mare - delfinul pestriț (sau cu cap rotund) ("Cephalorhynchus commersoni"). În familia mustelidelor, vidra de mare este clasificată în aceeași subfamilie "Lutrinae", deoarece se consideră că aceasta are un strămoș comun cu vidra obișnuită și cu cea fără gheare de est care, la fel ca vidra de mare, este clasată într-un gen aparte al subfamiliei "lutrinae". Acest strămoș, care viețuia
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare este clasificată în aceeași subfamilie "Lutrinae", deoarece se consideră că aceasta are un strămoș comun cu vidra obișnuită și cu cea fără gheare de est care, la fel ca vidra de mare, este clasată într-un gen aparte al subfamiliei "lutrinae". Acest strămoș, care viețuia în Eurasia, mult timp a fost considerat drept fosila "Potamotherium valletoni" din epoca miocenului, însă cercetătorii de azi consideră "Potamotherium valletoni" ca fiind doar un element de legătură și deplasează timpul caracteristic strămoșului lutrelor în
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de până la 3,5 kg pentru a le sparge carapacea. Ele lovesc în moluscă cu viteza de trei lovituri pe secundă până când carapacea cedează. Această particularitate le face unicele animale marine care folosesc instrumente, unicul reprezentant de acest fel al subfamiliei lutrinelor și în general unul dintre puținele animale non-primate care folosesc instrumente. Deși în natură astfel de abilități sunt demonstrate doar de vidra de mare californiană, în captivitate și alte subspecii pot fi ușor învățate să facă același lucru. De
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
ul (Ondatra zibethicus), denumit și ondatră, șobolan mirositor, șobolan moscat, șobolan de apă (deși e incorect, există o specie diferită numită astfel), șobolan bizam, șobolan de mosc este un mamifer rozător mic semiacvatic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în mlaștinile, lacurile puțin adânci și pâraiele din America de Nord și care au fost introduse și în Europa. A pătruns în fauna României pe două căi: una în anul 1938, evadând din crescătoriile de lângă Praga și coborând pe Dunăre
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
(cunoscută și ca fluturele Baronia) este o specie de fluture din familia Papilionidae, formând subfamilia monotipică Baroniinae, genul Baronia. Este endemică din câteva zone restrânse din Mexic, răspândirea sa fiind neuniformă și limitată. Genul este denumit după un anume "Mr Baron", care a colectat primul exemplar în regiunea Sierra Madre din Mexic. Exemplarele au fost
Baronia brevicornis () [Corola-website/Science/332828_a_334157]
-
Salvin. "Baronia" este diferită printre celelalte specii de papilionidae, având specii de "Acacia" (ca "Acacia cochliacanha") ca plantă larvară. "" are o oarecare importanță datorită relațiilor filogenetice incerte cu alte familii, cum ar fi Parnassiinae. În momentul de față, specia reprezintă subfamilia monotipică Baroniinae și este considerată cea mai primitivă specie de papilionid încă în viață, împărțind caracteristici comune cu taxonul dispărut Praepapilio. Lucrări ilustrate:
Baronia brevicornis () [Corola-website/Science/332828_a_334157]
-
Hylidae) sau brotăceii este o familie mare de broaște arboricole, înrudite apropiat cu bufonidele, care cuprinde vreo 904 de specii, grupate în 42-46 genuri, răspândite în America de Sud și Centrală, America de Nord, Australia, Noua-Guinee, Eurasia. În Europa trăiește numai genul "Hyla" din subfamilia "Hylinae". În România și Republica Moldova trăiește o singură specie - brotăcelul ("Hyla arborea"). le au o talie mică (20-120 mm). Pe ultima falangă a degetelor se află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie cu substratul, astfel brotăcelul ("Hyla arborea") pe vegetație are culoarea verde intens, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Familia Hylidae este împărțită în 3 subfamilii:
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri: Flora Republicii Moldova conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri: Familia Solanacee este este împărțită în 8 subfamilii: Browallioideae, Duckeodendroideae, Goetzeoideae, Nicotianoideae, Petunioideae, Schizanthoideae, Schwenckioideae și Solanoideae.
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică, mai multe specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii. Pești predominant mari (până la 1-2 m lungime totală). Corpul extrem de alungit, puternic comprimat și rubanat (în formă de panglică), efilat în partea posterioară. Capul este lung, botul ascuțit. Gura mare, neprotractilă, falca inferioară proeminentă. De
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
obiectul unui pescuit local comercial cu paragatele și traulul. Carnea lor este foarte gustoasă, dar puțin abundentă. Sunt comercializați mai ales în stare proaspătă, sărați sau congelați. Au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. Familie trihiuride cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii :
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
Hamsterii () sunt o subfamilie de animale rozătoare care face parte din familia "Cricetidae", suprafamilia Muroidea. Această grupă de animale cuprinde cca. 25 de specii, clasificate în 6 sau 7 genuri, care trăiesc în areale cu climă uscată, aridă. În Europa Centrală hârciogul este semnalat
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
languages in Europe", o migrație masivă a avut loc în urmă cu aproximativ 4500 ani, locuitorii din stepa Ponto-Caspică deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii: Tabelul de mai jos cuprinde o listă extinsă de limbi indo-europene, organizată pe subfamilii, grupe și subgrupe. Limbile dispărute sunt însemnate cu căte un asterisc (*). Acest tabel reflectă numai una dintre divizările posibile, adesea relațiile de înrudire nefiind suficient de
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
ani, locuitorii din stepa Ponto-Caspică deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii: Tabelul de mai jos cuprinde o listă extinsă de limbi indo-europene, organizată pe subfamilii, grupe și subgrupe. Limbile dispărute sunt însemnate cu căte un asterisc (*). Acest tabel reflectă numai una dintre divizările posibile, adesea relațiile de înrudire nefiind suficient de precis cunoscute.
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
cu aripi membranoase). Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legătura dintre torace și abdomen se face printr-o porțiune îngustă numită pețiol). Grupul: Aculeata (insecte cu ac). Suprafamilia: Apoidea (insecte care-și hrănesc progenitura cu polen și nectar floral). Familia: Apidae. Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi și care prezintă la a III-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen). Tribul: Apini. Genul: Apis (albine care trăiesc în familii permanente și monogine - au o singură femelă cu organele reproducătoare dezvoltate
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
Capra-neagră ("Rupicapra rupicapra") este un animal care face parte din familia Bovidae, subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa și Asia Mică. Capra-neagra are o înălțime între 110 și 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 7 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
mai înainte, publicând-o în opera sa "Flore générale des environs de Paris, selon la méthode naturelle". În sfârșit, în 1949, micologul german Rolf Singer (1906-1994) a împărțit în lucrarea sa bazală privind ordinul "Agaricales", familia "Agaricaceae" în patru încrengături (subfamilii) care se disting în mare parte din cauza culorii sporilor: "Leucocoprinus", "Agaricaceae", "Lepiotaceae" și "Cystodermateae". De asemenea vechile familii "Tulostomataceae", "Battarreaceae", "Lycoperdaceae" și "Mycenastraceae" au fost încadrate, pe baza de studii moleculare filogenetice, în familia "Agaricaceae" până în 1986. Speciile familiei "Agaricaceae
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
Cruciulița de munte ("Senecio carpaticus") este o plantă din familia Asteraceae, subfamilia Asteroideae. Tulpina este scundă și frunzoasă, de culoare roșiatică. Tulpina are 50-200 mm și în partea superioară are un singur capitul, cu diametrul de aprox. 30mm, în mijloc cu flori tubuloase, galbene, pe margini cu flori galben-aurii sau portocalii ce
Cruciuliță de munte () [Corola-website/Science/323375_a_324704]
-
le (Cyprininae) este o subfamilie de pești din familia ciprinidelor. Cuprinde carpii, mrenele etc. Subfamilia este foarte diversă în Africa și în estul, sud-estul și sudul Asiei unde unele specii pot crește până la aproximativ 2 m: la cealaltă extremă, unele specii abia ajung la 20
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
le (Cyprininae) este o subfamilie de pești din familia ciprinidelor. Cuprinde carpii, mrenele etc. Subfamilia este foarte diversă în Africa și în estul, sud-estul și sudul Asiei unde unele specii pot crește până la aproximativ 2 m: la cealaltă extremă, unele specii abia ajung la 20 mm lungime standard. Există doar 38 de specii de ciprinine
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
Deși toate cele 6 specii au o morfologie asemănătoare și aceeași nișă ecologică ca vulturii Lumii Vechi, s-au repartizat în familii diferite, întrucât au evoluat din strămoși separați unii de alții. Gradul de rudenie între familia condorilor americani și subfamilia vulturilor Lumii Vechi rămâne un motiv de dezbateri științifice. Par să rezolve această problemă descoperirile recente ale unor ornitologi, care, bazându-se pe experimente făcute la nivelul moleculelor, au lansat ipoteza că cele mai apropiate rude ale condorilor sunt reprezentanții
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
în Groenlanda, unde a fost limba oficială până în 2009. Limba norvegiană este vorbită în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite. Tabelul de mai jos arată succesiunea etapelor istorice semnificative a fiecărei limbi (orizontal) împreună cu grupările lor aproximative în subfamilii (vertical). Se presupune că toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate. Toate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are o răspândire restrânsa în sud-estul Europei, în sudul Spaniei și în Olanda. Pentru iernat
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]