371 matches
-
activitatea profesională, dar el rezervă sursa de bucurii care este meseria celor care au ales-o în mod liber și insistă asupra aversiunii naturale față de muncă pe care o au majoritatea oamenilor (1930/ 1995). Apropierea dintre activitatea profesională și activitatea sublimată este contrazisă de Pruschy și Stora (1975), care consideră că este mai degrabă vorba de socializare, adică de un stadiu inferior sublimării. Amintind de teoria lui Szondi asupra socializării pulsiunilor, autoarele afirmă că nu se produce un abandon al nevoilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un „delir colectiv, bazat pe o deformare himerică a realității”, dar, în plan personal, ea ferește multe ființe umane de o nevroză individuală. Freud admite că pastorul Pfister poate să practice cura psihanalitică menținând totodată la pacienții săi o religiozitate sublimată (1925/1984). În ciuda tuturor acestor disensiuni, putem încheia discuția cu un punct în privința căruia există o cvasiunanimitate: fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil pentru cele mai multe dintre mecanismele de apărare (să ne gândim în special la neplăcerile provocate de întoarcerea elementului refulat...). Ba mai mult, activitățile sublimate sunt însoțite de o satisfacție deosebită, pe care unii autori nu ezită să o apropie de plăcerile sexualității și ale iubirii împărtășite. Reașezare oportună a lucrurilor: o plăcere la care s-a renunțat revine - evident, diferită, dar, după cât se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie legat de Nietzsche că există o coincidență uimitoare între vederile lui și cele ale psihanalizei. Atunci când acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tensiunea spre idee și aspirația spre cer numesc - în însuși intervalul acestei calme treceri - noua realitate care se ivește, sufletul operei. Sufletul poetului este sufletul poemului, el se mută în acest loc-separat, al limpezimii din care totul poate începe. Materia sublimată, prefăcută în lucrare cugetată, nu mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei în lumina căreia cele ce încă nu sunt se văd ca și cum deja ar fi. Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) Cum se proiectează imaginea pe ecranul unui peisaj adumbrit, descompus până la invizibil, așa cum întâlnim în poemul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dependență, toți cei care au abordat acest subiect, dar și pelerinii înșiși o confirmă. Am devenit dependent de umanitatea caldă a pelerinajelor, de zgomotul și mirosurile sale, de plăcerea de a privi mulțimea - una dintre marile satisfacții, de un egoism sublimat, ale cercetătorului de teren. Prin călătoria spre locurile de pelerinaj mi-am cunoscut mai bine țara mea, România ; o Românie profundă, reală, fără fard și iluzii deșarte. O iubesc și mai mult după aceste experiențe, dar fără multă speranță pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe urechi, tipul de pensionar în formă, în mare căutare de un nou sens pentru existența sa postdecembristă, nu pierde ocazia de a spune, privind în sus către călăreți, „suntem bine păziți, cel puțin asta”, cu un ton ironic, ușor sublimat. La fel ca și la Iași, mai trec de-a lungul rândului echipe de la Crucea Roșie, marea majoritate par a fi compuse din studenți mediciniști din primul an de facultate, chiar și liceeni voluntari. și tot ca la Iași, idile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu tot. Era un fel de cenaclu personalizat. Chiar mi se pare abject să iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel puțin când a venit, odată, cu o fustă scurtă pe sub care, din chiloții destul de strâmtuți, îi țâșnea o mustață zbârlită ca la motan, trebuie să recunosc, mi-a fost destul de greu să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu se ating, dar e atâta electricitate între ei încât impulsurile sexuale, sublimate, transpar imperceptibil în gesturi și mișcări de o senzualitate tulburătoare și electrizantă. Poetul gesticulează și vorbește. Neîntrerupt. Dacă s-ar opri din vorbit n-ar mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre picioarele lui larg depărtate, gura i se strâmba, face o tumba(...)” Oglindă are patru simboluri : broască - țestoasă, dragon, pasăre Phoenix, tigru, însemne apotropaice subliniind
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sens. Nebunul, căruia polițiștii îi dau drumul, îl recunoaște pe Zibal, asistența, dar și autoritățile iau act de această privire într-un acord deplin care pune victima la dispoziția călăului. Focalizarea privirii și obstinația ei este o formă de violență sublimată, comunitatea în întregul ei ia act de prezența străinului și îl linșează simbolic. Tropii utilizați reclamă o altă formă de violență colectivă, vânătoarea, cu hăituirea animalului și încolțirea lui, dar și execuția publică cu forma ei de expunere radicală. Gestul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și Don Juan desprinse din piesa lui Tirso de Molina. Transferul simbolic de libidou revo- luționar de la mase la un public feminin cum sugerează invocarea lui Don Juan relevă o observație interesantă și anume că există un eros deturnat și sublimat în discursul politic și că energiile sunt captate prin discurs atât la nivelul maselor studențești cât și a publicului gazetei. „Coriolan îi strângea rândurile, o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
femeilor arestate”. Potențialul conflictogen și starea de excitație nervoasă a lui Lefter se descarcă în momentul când aceasta află că țigăncile au fost eliberate din arest. Furia își caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii efemerei Republici de la Ploiești. Asistăm în această introducere reverențioasă în text urmând o serie de artificii retorice la un reglaj al parametrilor, la o focalizare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a seducției a operei rezultă din starea de permanentă bună dispoziție a autorului, care este un jovial, pus mereu pe glumă, ba chiar de a face haz de necaz. Umorul lui Creangă este expresia optimismului funciar, a vitalității poporului nostru sublimat în personalitatea lui Creangă. El a propus, ca o soluție existențială și, pe alocuri, ca mijloc de îndreptare a unor năravuri etern omenești-. Amintiri din copilărie este capodopera cu caracter național și universal. G. Călinescu spune că „ I. Creangă este
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de cineva era primejdios pentru colectivitate, o căciuliță specială, din piele, cu ciucuri ce cădeau pe fața ei aproape până la piept, o ascundeau de privirile oamenilor chiar și după ce a revenit la starea normală”. Iată cum o altă formă artistică sublimată devine un vestigiu istoric al practicilor tradiționale originare, și această direcție interpretativă nu lămurește complet implicațiile imaginii literare în cauză. Geamul din sicriu trimite la obiceiul investigat de Ion H. Ciubotaru în întreaga Moldovă: „o importanță deosebită prezintă informațiile potrivit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mircea „În conceptul actual românesc de independență națională și în practica actuală a independenței de stat a României la care contribuția gândirii teoretice și a impresionantei activități a președintelui țării noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu, este hotărâtoare, literaturii ca expresie înalt sublimată și superlativ dinamică a conștiinței și experienței umane istorice a poporului nostru i s-a destinat un loc aparte, definit prin onoare și responsabilitate. Particulara atenție a președintelui țării pentru înflorirea scrisului românesc, pentru adâncirea și precizarea rostului său social
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
p. 311. 197 Ibidem. 2. Topoi esențiali [...] poezia a absorbit viața și a devenit ea însăși viață. (George Gană) Relația realitate-sublimare poetică a fost abordată anterior ca o structură cristalizată cu precădere în termeni dihotomici: realitatea obiectivă și noua realitate (sublimată) a operei eminesciene. Admițând că lumea este realul ordonat vieții singulare a unei conștiințe care percepe 1, pătrundem într-un firesc pe care George Gană l-a esențializat în mod semnificativ, afirmând că poezia a absorbit viața și a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iată de ce, ele merită întreaga atenție și o mai profundă sondare comparativ cu toate încercările de până acum. Dacă această categorie de teme ține mai degrabă de un spațiu geografic riguros definibil, o altă categorie, care va constitui analiza stărilor sublimate ale acestora (și conținutul ultimului capitol), fac trimitere la spațiul simbolic al Ipoteștilor, constituind un loc aparte în economia volumului. Este firesc să fie așa, întrucât nu se poate pretinde că există câte o lună, un cer înstelet și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată, libertatea absolută în care trăia copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale, în firea naturii poetul se simțea un mic dumnezeu, căci: O bucată de cer am numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un caz și în celălalt de localizări. Numai coroborate cu alte documente (scrisori, amintiri, fragmente de manuscris, portrete făcute de prieteni apropiați etc.) ele pot fi recompuse și identificate în realitatea copilăriei ipoteștene, ori, mai târziu, în cea a maturității. Sublimate artistic, trăsăturile acestora se pot releva pentru o clipă, devenind veridice. Dar și așa, ele apar ca într-o oglindă, uitată de mult într-un pod, peste care s-a așternut praful unui număr semnificativ de ani; trebuie să cunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea este metafora sublimată a visului poetic și, în esență, reprezintă locul pietrei din centrul cercurilor concentice ale apei. Dacă se face o comparație între starea dintâi a iubirii ipoteștene și cea a iubirii sublimate din insula lui Euthanasius, se va observa cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Euthanasius, se poate spune că în cea de-a doua accentul cade pe concentricitatea care înglobează erosul. Erosul, la rândul său, mijlocește refacerea unei unități, regăsirea unei stări de absolut către care ambele personaje tind de fapt318. În lumea sublimată a creației, comunicarea nu se mai produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe între ei. S-a vorbit de starea nudității adamice a celor două personaje întru comuniunea lor. Pe rând, fără a ști că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și-mi povestește, proba- bil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea În țară. Dar de fiecare dată o podidesc lacrimile pentru că i se face dor de viața ei „reală“. Aici, ca student, se duce o existență sublimată, redusă la esențial, anonimă, aproape ima- terială. Ești suspendat Între lumi, una din care ai plecat și alta În care n-ai pătruns Încă. Timpul Însuși pare nelimitat, seamănĂ cu imensitatea albă de afară, care acoperă poalele dealului pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]