195 matches
-
dincolo de firmament (stereoma), și În Arhontele Hebdomadei, care este dumnezeul din Tora180. Amîndoi au fii care le sînt superiori, În același fel În care sufletul este superior trupului 181. Marele Arhonte domnește peste cerurile planetare, iar Dumnezeul evreilor peste zona sublunară 182. Nici unul dintre ei nu este rău. Se vor lăsa, fără greutate, convinși de fiii lor cu privire la existența Pleromei, după care se vor căi sincer amîndoi, deplîngîndu-și ignoranța de pînă atunci 183. R.M. Grant vede aici o evoluție tîrzie a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limita absurdului - sau, cel puțin, o ignora -, afirmînd că Logosul și-a luat trupul omenesc cu el În ceruri.) Că era imposibil unui trup făcut din materie să urce la ceruri și, cu atît mai mult, să treacă de sfera sublunară constituia una dintre tezele ferme ale științei aristotelice și stoice. Gnosticii n-au cutezat s-o contrazică, iar creștinii, cînd au făcut-o, s-ar părea că n-au avut prea mult de cîștigat de pe urma atitudinii lor. Dată fiind imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se numește Jazz) iau sfârșit prin afirmarea supremației cugetului și purității; nu-i mai puțin adevărat că Hyperion și profesorul Blaise (ispitit în anii nebunatici de un lumesc ritmat de muzică de jazz) n-au rămas insensibili la chemările vieții sublunare, că aripile acestuia din urmă au străbătut vipiile trăirii în deplinul înțeles al termenului ori e cazul primului au stat la primejdioasa (critică, spun matematicienii) distanță de ele."131 Argumentele lui Nicolae Manolescu din volumul al doilea al eseului Arca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opune, cum este și firesc, intruziunii eroului salvator, al căutătorului de Graal, al războinicului, al temerarului care În orișice scenariu mitic vrea să-și Însușească sau să salveze din regatul maurilor prințesa Înlănțuită. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. O metafizică sublunară ochiul „ Ware nicht das Auge sonnenhaft, Die Sonne konnte es nie erblicken; Lag nicht in uns des Gottes eigene Kraft, Wie konnt uns Gottliches entzucken ?” Si traducerea: „de n-ar fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe toată durata poemului, constituindu-se Într-un veritabil personaj, fiindcă recurența cu care apare În cadrul scenografic al poemei Îi dă consistență de actant. Chemarea Luceafărului se realizeaza În scenografii aproape asemănătoare și sub regim nocturn instaurîndu-se astfel o vrajă sublunară, un teritoriu acustic de mare rezonanță afectivă, muzicală si emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cel al filozofiei artei. Distincția este importantă, întrucât ea delimitează de la început obiectul ca aparținând lumii, modalităților „profane“ ale revelației. Simbolul presupune unitatea metafizică dintre creat și necreat, formă și conținut, iar din punct de vedere teologic, dintre divin și sublunar. Pro blema este că opera de artă, obiect contingent, istoric, nu poate găzdui o astfel de relație. Romantismul, care exaltă natura sim bolică a artei, apelează pentru aceasta la ipoteza „sufletului frumos“, unitar, aflat în armonie cu sine și fiind
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
începuturile cercetării mai sistematice a formelor vieții, bunăoară ale corpului omenesc, încă nu exista conștiința acestei dificultăți. J. Fernel, un anatomist din secolul al XVII-lea, susținea că trupul omului este „forma supremă și cea mai perfectă dintre toate formele sublunare“. Încă în 1840, un contemporan mai vârstnic al lui Darwin, Amboise Paré, scria că anatomia conduce în mod direct „la cunoașterea Creatorului, așa cum efectul conduce la cunoașterea cauzei sale“. În lumina observațiilor altor cercetători și a propriilor sale observații, acest
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel care, slujindu-i câțiva ani spre împlinirea planurilor sale, aparținea din veșnicie unei alte ordini și trebuia să se întoarcă în neîngrădirea și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai puțin întors asupra sa decât iubirile sale: pentru Miranda, pentru Ariel, cel care, slujindu-i câțiva ani spre împlinirea planurilor sale, aparținea din veșnicie unei alte ordini și trebuia să se întoarcă în neîngrădirea și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
această lume. Toți pelerinii, s-ar putea spune, au câte ceva din acei vagabonzi ai absolutului. Chiar dacă nu se duc într-un anume loc neapărat pentru a trece în altă dimensiune (deși această speranță, a ieșirii cel puțin temporare din ordinea sublunară, a evadării din Valea Plângerii, e împărtășită de mulți), ei merg acolo pentru a căuta urmele unor rupturi de nivel ori ale unor scurtcircuite între sacru și profan, ale unor contacte între mundan și supramundan, între ceea ce e sortit să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca sens față de urcarea spre cer pe muntele Purgatoriu. Cel care a coborât este același cu cel care s-a ridicat deasupra tuturor cerurilor, ca să împlinească toate 735. Inversarea spiralei de înșurubare reflectă prima cezură a cosmosului, aceea dintre lumea sublunară, supusă nașterii și morții și lumea celestă, eternă 736. Dincolo de cel de-al optulea cer al stelelor fixe, încă material și vizibil, Dante ajunge la cea de a doua cezură care îl introduce în lumea invizibilă, imaterială, ultimul sefirot, lumea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
desfrânare, democratura haosului și legea junglei instaurate după asasinarea lui Ceaușescu le-au priit de minune. Acești bipezi necivilizați, mutanți toxici ai omului normal, ne-au invadat și ne otrăvesc zilnic, făcând ca țara noastră să fie asemuită unui ținut sublunar, atipic, înfricoșător. Să vedem de ce. Personajul uman respingător pe care ne chinuim aici să-l prindem în insectarul efemer al cuvintelor are multe denumiri. El a fost creativ și extrem de interesant surprins - în toată varietatea formelor sale de manifestare - în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se dă de trei ori peste cap și se transformă spectaculos...tot în broscoi! (Shit!) Din fericire, banii babacului îl ajută să-și mai domolească complexele. Și pune-te pe cheltuit, Muc. De poveste a rămas micul Muc în tărâmul sublunar, al fantomelor aurite din Dorobanți, cu numărul său de magie cu Rolls. Cum scotea de sub mantie Rolls Royce-ul, ciopor de dizeuze famelice, junici corp ansamblu, parașute cu sclipici sau supermanechine pentru tanga veneau, bâzâind din gene și clămpănind din silicoane
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să reascult muzică de operă. N-o fac des. O noapte întreagă am schimbat discuri ce zăceau prăfuite în colțuri de bibliotecă. Și cu cât ascultam mai mult, cu atât mai mult coboram pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele a două suprafețe argintate, cu proprietăți total opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic deasupra și dedesubt“ care îi scapă. Această stranie și inactuală umanitate a poeziei sale i-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Nici Ficino, nici Paracelsius nu sunt originali în ceea ce privește teoria generală, ci doar în amănunte"166. Aceste teorii reprezintă universul descris pornind de la teoria geocentrică dezvoltată după teoria aristotelică. Astfel pământul este în centrul universului ca materie brută, grosieră, alcătuind lumea sublunară. Lumea supralunară este alcătuită din sferele celor șapte planete în așa numita "ordine caldeeană" (Lună, Mercur, Soare, Marte, Jupiter, Saturn) și cele douăsprezece semne zodiacale împreună cu cei treizeci și șase de decani. În același timp cu imaginea asupra universului promovat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
punct de vedere matematic de calculele lui Ptolemeu, a reprezentat pentru perioada Evului Mediu și a Renașterii viziunea asupra cosmosului. Aceasta s-a dezvoltat pornind de la concepția aritotelică privind structura realității și de la clasificarea realizată acesteia în două lumi: lumea sublunară și lumea supralunară. La acestea se mai adaugă ideea perfecțiunii mișcării circulare, mișcare care va fi specifică pentru epiciclurile planetelor. Acesta este modelul la care s-a adaptat și dogma creștină. Geneza prin modalitatea de a descrie facerea lumii, separă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
vedea universul se combină obținându-se o imagine de ansamblu a realității. Ca urmare a acestor teorii cosmosul este văzut în felul următor: în centrul lumii se află pământul cu toată creația specifică acesteia: plante, animale, oameni. Aceasta constituie lumea sublunară. În jurul acesteia se află sferele celor șapte planete tradiționale: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn. Acestea se rotesc în jurul pământului aflându-se pe orbite circulare. Dincolo de ele se află sferele cu stelele fixe, ulterior sferele celor douăsprezece zodii și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ajunse; dar cu amîndouă, iacă,/ am a intra-n arena ce-a rămas". Dulcile lumini (ochii Beatricei) sînt călăuza prin Cerurile Paradisului. Din Paradisul Terestru - ultima platformă a Purgatoriului, urcă în Paradisul Ceresc unde-i permanent amiază. Urcă din lumea sublunară a celor văzute în lumea celestă a celor nevăzute. Primul Cer este al Lunii și adăpostește sufletele celor care nu și-au ținut promisiunile. În Cerul al doilea, al planetei Mercur aflăm sufletele active și ambițioase. Cerul al treilea, al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să asigure cunoaștere sufletului individual, ce vibrează la unison cu (eventual, în viziune poescă, disoluția acestuia în) cel cosmic ("Sufletul Cercetat se menținea neajuns"). Regăsim această idee în recenzia consacrată apariției volumului Laudă somnului de Lucian
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a ajunge la stele. Nu este doar simplă apreciere a frumuseții din fața noastră. Este un efort frenetic de a atinge frumusețea transcendență. Este o anticipare a unei frumuseți viitoare [s.n.]. Este o pasiune ce nu poate fi satisfăcută de priveliști sublunare, de sunete, ori sentimente; sufletul, astfel însetat, se străduiește să iși aline febră, prin eforturi zădarnice de creație. Inspirat de un extaz vizionar generat de frumusețea de dincolo de mormânt, el se străduiește să anticipeze, prin noutatea multiforma a combinației dintre
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
răsari apoi din nou în est), abisul oceanic, - adica tărâmul de "dincolo", invizibil, domeniul întunericului și, deci, al virtualului, pe care doar artistul, printr-o grație divină, îl poate percepe. Polul Sud - pe axa nord / sud - reprezintă nadirul, deci lumea sublunara, materială pe care doctrina "poeziei pure" o respinge ("având oroare")17. Știm, de asemenea, ca, în viziunea lui Ion Barbu - dar acest lucru este adevărat și pentru Edgar Poe - , travaliul poetului ("faptul cel mai stingher"), are ca punct liminar, tocmai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să își regăsească dispoziția vatică, drumul către "mulțime" ("înnodatel[e], geloasel[e] rase de jos"). Cuvântul scris ("semne de gudron") ce, în determinările lui obișnuite, aparține lumii sublunare ("iadul"), odată reinvestit cu puteri orfice ("complect"), devine locul unui miracol (corbi întorși în ghirlande), al unui transfer (al unei viziuni) spre un tărâm ideal - și, de aceea, acceptat "sub ceruri[le]" poeziei pure - , în care adevărul ultim se întrupează
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
personale. Iar istoria autentică tocmai asta însemna: construcție subiectivă, una care să se întemeieze pe acele revelații ale experienței: "Nouă nu ne mai convine nici istoria ca știință și nici istoria ca proces și realitate, ci trăim disperați o tragedie sublunară"135. Obiectivitatea, așadar, mult visata obiectivitate a istoricilor pozitiviști nu avea ce căuta în atitudinea spontană, ocazională, selectivă și cu grad maxim de subiectivitate a cercetătorului. Ceea ce nu prezintă interes subiectiv nu face parte crede Cioran din istorie, și dacă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o scurtă discuție, inspirată de același Sober, asupra ideilor de "tendință naturală" și de stare naturală pe care le întâlnim în gândirea pre-darwinistă. Ne reamintim că Aristotel își bazează întreaga știință, inclusiv teoria despre căderea corpurilor și distincția dintre lumea sublunară și lumea celestă pe o asemenea schemă explicativă 85. Rousseau va face din "starea naturală" un concept cu valoare explicativă în filosofia morală și filosofia culturii. Dar ideea o regăsim și în filosofia naturală. Chiar Newton folosește modelul stării naturale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]