195 matches
-
unui vers:/să-l citești pietrelor-deasupra lor nu mai e decât/limbajul lui Dumnezeu". Smerenie dar și orgoliu, căci George Vulturescu nu-și uită peisajul natal ("Academia mea: iarba din sat"), elogiind integritatea naturii glaciale a Nordului populate de lupul sublunar, cel ce vede în întuneric, simbol al luminii și al focului, cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
și fumul inspirat adânc, drogul începe să-și facă efectul, iar noi suntem în acel efect, nu în afară, ci la capătul pipei care ne hrănește până la insuportabil imaginația, și intrăm odată cu personajul nu în Tokyo real, ci în acela sublunar, cel care se visează, cel care trece direct în sânge stimulând infinite rețele de dendrite și axoni. Tânărul care poartă convențional un nume, Oscar (Nathaniel Brown), - nu că ar conta -, este furnizor de droguri și la scurt timp după ce a
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
pe dl. Iliescu)". într-un context al inutilităților agresive, ce șansă mai demnă arputea avea criticul decît tăcerea paginii albe? "Deocamdată, criticul n-a scris nici un rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea negației? Condeiul polivalent dar suficient de unitar al lui Barbu Cioculescu e unul din
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
victims are singing/ And the Laws of Remorse are restored/ Tell me again/ That you know what I’m thinking/ But the vengence belongs to the Lord.” În felul acesta, zbaterea, confruntarea și, finalmente, recunoașterea înfrângerii sunt extrase din zona sublunara și proiectate în spațiul abstract al gândirii și Înaltei Suferințe transumane. Există o lege a durerii și violenței în fața cărora spiritul e mereu neputincios: „Tell me again/ When the filth of the butcher/ Is washed în the blood of the
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
care exprimă în mod obiectiv niște senzații subiective, diferite individual, dar nu într-atât încât să nu ralieze, în interpretarea datelor ei, majoritatea oamenilor. Canonul temperaturii n-a căzut încă și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile în lumea noastră sublunară îmi dă încredere. Încredere să transfer, din lumea empirică în cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime învestită hermeneutic." (pag. 255) Deloc ușor de intuit, tipologia textelor "bocnă" și a acelora conservate "la temperatura camerei
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
curat" (Occident). Neîndoios astfel de imprecații contribuie la conturarea omului "vechi" care este autorul Opiumului. Satira alcătuiește umbra, o umbră grea, dup cum vedem, a "deschiderii" bardului delicat, care, iată, nu e dispus a accepta chiar în totalitate lumea noastră sublunară, precum și a bardului demonic, care are nevoie nu doar de golul metafizic, ci și de cel... literar.
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc sau cantemiresc, cu arătări compozite, înecați sublunari, stafii și climate de pe alte tărâmuri, deși cu toate datele lumii noastre: "ciocanele de bronz bubuie în ocnă/ - (ocneri de altădată taie sare) / e miezul iernei lumea-i înghețată bocnă/ țurțuri de sare - atârnă de pe cer pe zare (...) și sub
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
să stau de vorbă cu dvs., pentru că nu știu cum veți relata spusele mele în Jurnal". Am rămas fără răspuns. (Jurnalul în chestiune, cu toate meritele lui, nu e deloc scutit de deformări și malițiozități.) * Există, în așa de imperfectul nostru univers sublunar, nu doar părinți vitregi, ci și profesori vitregi. * Pamfil Șeicaru, într-o scrisoare adresată lui Mihail Sadoveanu: Din băltoaca pactizării cu ocupantul, în care făceai mișcări de bivol fericit, trîmbe de noroi stropeau sufletul îndurerat al țării. Evident, n-ai
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care se construiește și se sprijină tocmai pe această coexistență a contrariilor. În mod evident, Flora Răducan reprezintă, prin însăși submersia ei continuă în penumbrele umede ale materiei, universul feminității și al regimului sublunar, pe cînd Constantin Răducan, prin elogiul formelor finite și al substanțelor cu o identitate inconfundabilă, este purtătorul de mesaj al unei masculinități care se manifestă pe deplin într-un registru cerebral și diurn. Dar tocmai această aparentă claritate este și
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
și visele lui erau vinovate și impure pentru că te trăgeau "în jos", către tine (...). "Care vă este ideea?" Era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii, a artelor sau, și mai rău, ajungeai să îți pui nemijlocit problema mîntuirii". Altfel spus un intempestiv impact dintre "suflețelul" păcătuind prin înclinația sa către arte ori către credință ori pur și simplu egal
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
Pămînt. De la firul de iarbă pînă la ființa umană, de la forma copacilor pînă la întinderea uscatului, tot ce se află în lume a fost creat după modelul speciilor inteligibile. Așadar, avem trei paliere: Dumnezeu (demiurgul), cerul și lumea terestră (lumea sublunară). Din păcate, viziunea aceasta nu se potrivește defel cu cea biblică, o viziune în care, de pildă, Dumnezeu dă naștere simultan cerului și pămîntului, ceea ce înseamnă că cerul nu poate fi privit ca un model al lucrurilor de pe pămînt. De
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune maxima greutate pe talgerul unor tablouri care înfățișează monstruozitatea rînduielilor din lumea noastră sublunară, prospectată în timp și spațiu. Un viscol de vedenii pare a deschide ușa subiectivității sale, a o invada din tainice, înspăimîntătoare, incomensurabile imensități. Stihiile istoriei care frisonează actualitatea vădesc o barbarie venind din infinit: "îngenunchiați pe/ două dale de piatră
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
materie, percepute ca atare drept idealuri (utopii), există. Ele sunt „virtuale“, însă le percepem inferior. Ci noi existăm, încă delimitați în duratele proprii (timpul nostru trăit), și noi trecem. Petrecem. * Erupțiile, fie ale energiilor luminii, fie cele ale întuneri cului sublunar, fac suferința existenței umane și grăbesc în consecință lucrul Răului. Omul suportă tot ceea ce tot el determină. Legea divinului astfel, este, pentru om, Consecință. Această lege a efectului faptei, nu se consumă doar pe durata unei vieți, ci, pare-se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Și dacă simbolul nu mai are pământ Primim o a doua fecunditate. Totul trece fără culoare Într-o culoare ce izbește. Ocrul cărnii prin care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
inteligent", plăsmuindu-și dublul poetic, peisajul său inedit, aplicat universului ca o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să privesc înfățișarea țipătului vrăjitor,/ Îndrăzneam să mă înzestrez numai de inversul apei./ Te revăd în acest parfum sublunar de melisă./ Sărută-mi cu o mînă bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Institutul descris în Cartea 3 și 4 este o combinație între orice spital mare și orice universitate cu metroul londonez și BBC-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e, repet, să ai o "idee", singurul, adevăratul pașaport de intrare în lumea filozofiei. "Care vă este ideea?" era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te făceai? Rămâneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii, a artelor sau, și mai rău, ajungeai să îți pui nemijlocit problema mântuirii. Iar eu eram foarte mîndru: eu aveam "ideea" ― limita, nu? ―, iar la capătul ei pândea, ca o promisiune și o împlinire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi ars mai mult tălpile decât aripile, căci altcum nu s- ar explica graba lor în timp, frenezia fiecărui moment de viață, ardoarea pământească, dorința de a nu pierde nici o comoară de-a pământului sau de-a rata vreo plăcere sublunară. Dacă un singur moment în evoluția lor evreii erau lipsiți de furia mesianică, dispăreau pe loc. Prezența lor milenară trebuia să-i facă o evidență inevitabilă - și n-au reușit a întîlni mai mult decât refuzul. Lumea nu i-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o anumită dificultate. ,,E vorba de altceva, de senzația cumva stranie Însă de nezdruncinat că, odată cu Alexandru Malin Tăcu, poezia mai moare și ea odată, Isi risipește una din marele ei șanse de izbândă În această lume, În această realitate sublunara În care ne este dat să trăim. Mie - spune Antonesei - nu-mi plac și, deci nu obișnuiesc să spun vorbe mari. Am citit sute, poate chiar mii de ,,tineri poeți”, fie În volume tipărite, fie În reviste, fie În manuscris
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
izocronă maiestate. Eu știam - dar oricine ar fi putut să-și dea seama de asta În vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului și acel număr π care, irațional pentru mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii acestei sfere de la un pol la celălalt era efectul unei misterioase conspirații Între cele mai antemporale dintre măsuri, unitatea punctului de suspensie, dualitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca un descântec, ceea ce până la urmă e același lucru. Ați putea, dacă ați ști, să rostiți cu voce scăzută cuvintele pe care le spune grădina, și ați fi În stare să dirijați una dintre nenumăratele forțe care acționează În lumea sublunară. Grădina e un aparat pentru a domina universul”. Ne arătă o grotă. O grămadă de alge și de schelete de animale marine, nu știu dacă erau naturale, de ghips sau de piatră... Se Întrezărea o naiadă Îmbrățișată cu un taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic deasupra și dedesubt“ care îi scapă. Această stranie și inactuală umanitate a poeziei sale i-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, după cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se închină doar ei, gnosticii. Astfel, șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări gnostice, Iuda este consacrat erou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contextul nostru, prin „spirit” constituie, dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește pe ceilalți apostoli, dar într-o lume inferioară, sublunară, care nu este „lumea sfinților”. Al treilea contraargument major se leagă tocmai de această „lume” sau „generație a sfinților” (p. 37). „Într-adevăr”, spune Isus, „nici o ființă ieșită din această generație nu va vedea generația aceea, nici o oaste de îngeri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]