249 matches
-
defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
să intri în dialog, să-ți spui punctul de vedere, ceea ce pentru orice scriitor înseamnă o reușită. Repetările au rolul unei mantra care-l trezește pe cel care nu răspunde de prima dată. "Cioc-cioc fac iernii reverențe/ corbi cu ison subpământean/ lovesc cum au lovit mai an/ în fără de sfârșit cadențe/ ca ieri, ca azi, ca niciodată/ mârțoaga vremii-i răpciugoasă./ Doar Doamna-i dreaptă și frumoasă/ ca azi, ca ieri, ca niciodată". (XVI)
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
mult ilustră a acestui minunat fruct, născut sub semnul păcatului. Toleranța De ce tăiam cu foarfeca mustățile pisoiului? De ce prindeam muștele ca să le rup aripile? De ce, cu un capăt de lumânare legat cu ață, momeam gărgăunii, îi scoteam din găurile lor subpământene și-i omoram? Fiindcă și ceilalți copii făceau la fel? Pe atunci nu citisem Majestatea sa, regele Muștelor, nici nu văzusem mercenari de 12 ani cu kalașnikovul în bandulieră. Și-atunci! De ce era cruzimea un joc al copilăriei? ... O viespe
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
râme. Dar această democratizare e una de suprafață, făcută ,la derută", menită să arunce praf în ochii celor creduli. Cine se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și, recunoscând dreptul la diferență al coropijniței și al râmei, să participe la o largă coaliție a Binelui. Cârtița, nevăzătoare, membră a unei categorii defavorizate din naștere, trebuie adusă în prim-plan, transformată în protagonist. În loc de a săpa, bezmetică, galerii subpământene, ea va întruchipa și propaga valorile adevăratei democrații, scoțându-le la lumină - prin multiple mușuroaie făcute în pământul tare al prejudecăților noastre. Plasat într-o poziție secundă, cartoful va rămâne - într-un sens - adevăratul erou al acestei povești pline de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
continentului numit america tzone e singurul călător stelar în viață de după venirea răstignirea și învierea lui iisus tzone e singurul poet român care doarme de gît cu poemele lui deopotrivă pe întinderea văzduhului pămîntean și pe întinderea tuturor celorlalte văzduhuri subpămîntene și suprapămîntene tzone e ceasul de aur cu ore de aur cu minute de aur și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu apă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Issa. Până și umbra mea este într-o înfloritoare stare de sănătate. Prima dimineață de primăvară. Sutele de vagoane ale metroului parizian realizau gravitația continuă a acestor fragmente desprinse din astrul poeziei de-a lungul tunelelor nesfârșite ale labirintului citadin, subpământean. Arhitectul coboară la Notre-Dame-de-Lorette și iese din gura de metrou pe scara rulantă. își privește meditativ umbra, conturată incert pe asfaltul umed. Soarele hivernal răzbate cu greu prin caruselul norilor scămoșați, care se fugăresc haotic de la un capăt la altul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
În filosofia indiană ciclul nesfârșit viață-moarte poartă numele "samsara". În budism nu există suflet. Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare. Dacii practicau incinerația pentru morții lor. Peste mormintele nobililor tarabostes și ale căpeteniilor se ridicau uneori tumuli. Moartea era pentru daci
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de zeița Ran și se afla pe fundul oceanului. Dacă în multe culturi și mitologii găsim o divizare a lumii în două, Paradis și Iad, în mitologia greacă, tărâmul morților este unul singur, condus de zeul Hades. Era un tărâm subpământean străbătut de cinci râuri: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon, râul focului și Styx, râul urii. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă asupra morții. În unele legende tărâmul morților se divide și apar structuri separate ca
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
nenumărate tunele secrete, pline de taină și mister. Se pare că acolo aduceau voievozii români bogățiile țării în vremuri tulburi, chiar și familiilor lor găsindu-și uneori adăpost în inima munților. Povestea spune că Decebal însuși ar fi străbătut drumurile subpământene pentru a ajunge mai repede pe malurile Dunării, atunci când hoardele străine amenințau poporul. Prin aceleași căi nevăzute dacii apăreau în fața legiunilor romane, atacându-le și apoi dispărând, de parcă îi înghițea pământul. Se pare că pe acele meleaguri se antrenau în
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
semne de întrebare. O asemenea contribuție științifică trebuia însoțită neapărat de toate detaliile menite să înlăture din capul locului orice urmă de îndoială cu privire la veridicitatea și seriozitatea studiului. Or, autorul ne tratează ca pe niște copii. Spune „am explorat universul subpământean", ok!, dar cu ce fonduri?, cu ce mijloace?, singur?, „am vizitat situri arheologice", care?, pentru numele lui Zurbalan!, „am conversat cu ei", adică cu zmeii... Bullcrap! Le-a făcut cumva fotografii? Ei, aș! Doar niște picturi psihanalizabile ale lui Van
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
de masivul versificator între aceleași ziduri ca și urmăritorii Ierbii Fiarelor nu mai are rost să pomenesc, din moment ce, oricum, mai toate căille interne ale acestui Cel mai bun roman al tutoror timpurilor se întâlnesc spectaculos. Până și rețeaua de drumuri subpământene care brăzdează Capitala încă din vremea lui Caragea și care găzduiește, în primele pagini, sediul conspirativ al guvernului secret va fi folosită, către final, de Iarba Fiarelor, ca unic traseu posibil către parterul sinistrului Comitet Central. Nu e greu să
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
Un exemplu între altele este oferit de studii recente asupra orbetelui sau țâncul pământului, cum i se mai spune în popor, un șoarece orb, mai mic decât cârtița, cântărește doar 30 de grame, la fel ca aceasta, trăiește în galerii subpământene pe care le sapă singur. Duce o existență colectivă, asemenea furnicilor, împărțindu-și riguros sarcinile și lăsând reproducerea pe seama reginei care își alege iubiții, mulțumindu-se să fie miner, cărător, paznic sau să-i servească reginei mâncarea mestecată pe jumătate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
pentru care Ilie pornise în lume și care nu se revelase în cer, ci în întâlnirea aproapelui. Paolo Coelho, Al cincilea munte, traducere din portugheză de Carmen Vasilescu. Editura Humanitas, Colecția "Cartea de pe noptieră", coordonator Ioana Pârvulescu. București, 2001. Iubire subpământeană Tot pe tiparul zeiță - fiu care moare (și trebuie readus la viață, pentru ca vegetația să renască...) și-a scris Andrei Makine romanul despre iubirea unei prințese ruse în exil pentru fiul ei hemofil. Scriitorul rus născut în 1957, doctor în
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
prima comunitate a celor care credeau în Hristos. Ce reprezinta Rusaliile În credința populară, Rusaliile sunt spiritele morților care, după ce au părăsit mormintele la Joimari și au petrecut Pastile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locașurile lor subpământene și încep să facă rele oamenilor. Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: Iele, Zâne, Frumoasele ș.a. Aceste spirite locuiesc pe langă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
Cluj: el, venind de la închisoarea din Brașov, ea, pregătindu-se să meargă la el, la penitenciar, doar, doar o s-o lase să-l vadă, pentru că ei „îi era tare dor de el”. Era schimbat. Marcat de această călătorie în lumea subpămînteană și mare a României. Și ce putea fi o pușcărie românească de-atunci, dacă nu reprezentarea în mic a României celei mari, dar în variantă nocturnă. Trăise multe acolo, nu plăcute. Știa să spele vasele mai bine ca înainte, să
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
a cui? La Dumas, nici un amănunt nu este superfluu. III. Aluziile mitice abundă în ciclul Muschetarilor. Voi da doar cîteva exemple. În cel dintîi roman, un hanghiu îl compară pe Athos, care s-a închis în pivniță, cu un monstru subpămîntean, hrănit, la cerere, prin oberlicht. E și părerea celor doi nobili englezi, din perspectiva cărora evenimentul e narat. Grimaud, cînd iese din aceeași pivniță, e comparat cu un satir bețiv, ca cei din pînzele lui Rubens. Milady îl compară, tot
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
alt nivel și cu o altă amploare, subterană orbilor este una a creierelor insidioase, intersectate, este o hartă craniana bine camuflata în apropierea bisericii Imaculata Concepție. Avem de-a face, astfel, cu o păpușă rusească la orizontală, ca un vierme subpământean, fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare lui Fernando Vidal Olmos (antieroul declarat, cel care străbate infernul, de voie, de nevoie, un Siegfried al tenebrelor, cum se autojustifică) doar un trompe l’oeil, o
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
se vorbește despre cum se creează o nonentitate care devine oracol datorită unui geniu financiar care își descoperă copilăria senzuală CARTEA îNTÎI CAPITOLUL 12: începe războiul CAPITOLUL 13: Un cămin CAPITOLUL 14: Ben Rua CAPITOLUL 15: Normalul CAPITOLUL 16: Lumi subpămîntene CAPITOLUL 17: Cheia CAPITOLUL 18: Natura CAPITOLUL 19: Doamna Thaw dispare CAPITOLUL 20: Angajatori INTERLUDIU pentru a ne reaminti că sîntem în pericolul de a uita că povestea lui Thaw există doar în capul lui Lanark CARTEA A DOUA CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adult“ îi răniră mîndria prin faptul că sugerau că opera lui era interesantă doar pentru că era copil. în plus, le spusese cîtorva colegi despre solicitarea domnului Meikle, sperînd ca vestea să ajungă la urechile lui Kate Caldwell. CAPITOLUL 16. Lumi subpămîntene în parte de plăcere, în parte pentru a economisi bani, mergea pe jos la școală, traversînd Alexandra Park, crezînd eronat că drumul pe o alee întortocheată, printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corabie șubredă, de tot atâtea zile colacii și coliva și orezul cu lapte nu mai veniseră de la neamurile cele vii. Înspăimântați că vor muri a doua oară de foame și uitare, morții începură să se foiască, stârnind un amenințător vuiet subpământean. Clănțănindu-și danturile puternice, au început să rupă scândurile buretoase, pline de larve-nchis-tate de cărăbuși, să sape cu labele lor ca de cârtiță tunele de la unii la alții, să țină sfat câte doi, câte trei și-n cele din urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai de sus ale scalei secretului de stat. S-au efectuat în acea perioadă răpiri de copii (atît băieți, cât și fetițe) de la populație, s-au făcut transporturi de sânge în anvelopele unor vehicule militare, s-a lucrat la instalații subpământene (centrale nucleare? buncăre? adăposturi antiatomice?), au apărut tipografii ultramoderne protejate de ziduri duble în case aparent părăsite sau locuite de țigani. La Fundeni, o clinică asemănătoare unui laborator spațial a efectuat complexe operații plastice asupra unor cetățeni depistați ca având
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru mine. Gândirea și frământarea nu-mi serveau la nimic, cum nu servește vederea bună analfabetului. După săptămâni de reverie neputincioasă, abandonam căutarea și mă-ntorceam la trista mea viață de zi cu zi. "QUILIBREX!," strigă Fra Armando pe coridorul subpământean tapetat cu flori palid-lucitoare de cuarț, și gardianul, înfășurat cu totul într-un costum antichimic de cauciuc și cu o mască de gaze pe figură, ne lăsă să trecem, după ce ne strecură-n palmă, la fiecare, câte un cilindru gros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nori melancolici de vară ar străluci peste casa acum aproape pustie. Doar Catana, moșul, moțăie așezat pe prag, ca de obicei, socotind poate banii ce i-ar mai trebui ca să-și termine minunatul cavou. În mintea lui, bolțile și cupolele subpământene se multiplică și se complică-n ornamente de piatră lustruită, nemuritoare. În centrul celei mai ample dintre bolți se află un mormânt de cristal. Un difuzor cântă într-o odaie. Cât de mici trebuie să fie camerele astea, în care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ne vor omorî pe amândoi dacă vor bănui că reprezentăm chiar și cea mai mică amenințare la adresa Abației. Suntem dincolo de ziduri și... Rimio schiță un gest de nepăsare: - Asta o să vedem. Scoase un strigăt inuman de ascuțit și, din ascunzători subpământene, năvăliră spre ei zece soldați regali, echipați de luptă. Se apucară cu frenezie să monteze ceva ce semăna izbitor cu un laser de mare putere... - Sfântul Tratat din Eridani garantează inviolabilitatea Cetății noastre. Toate familiile din Adunarea Planetelor ne vor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]