188 matches
-
scenice noi, iar Cătălin Caracaș aduce elemente de caracter bine portretizate în cazul vânzătorului. Pe de altă parte, trebuie remarcat, casa de discuri "Electrecord" rămâne, la noi, una dintre puținele instituții de acest fel, instituție atașată cauzei susținerii valorilor de substanțialitate ale culturii muzicale naționale. Pe această direcție, în seria "Muzica contemporană românească", o recentă producție discografică în variantă CD este dedicată ciclului integral al celor patru Simfonii de Cornel Țăranu. Ne este revelată o experiență de aproape trei decenii în
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
Berna, capitala țării cantoanelor, principalul animator al cursurilor de măiestrie; s-a bucurat de sprijinul Primăriei din Sighișoara, de susținerea organizatorică a Fundației culturale �Elan", iar aceasta într-un efort de a conferi locului distincția faptelor de cultură de anume substanțialitate; ...aici unde nu au existat și nu există instituții de cultură muzicală dar există o tradiție a continuității vieții muzicale practicate de mai bine de cinci secole la nivelul colectivităților locale, în spațiul stradal al burgului, în spațiul cultic sau
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
de asemenea un prestigios colectiv de lectură, de selecție a partiturilor, au asigurat structurarea manifestărilor. Ansambluri dintre cele mai importante, simfonice și corale, formații camerale, muzicieni soliști și dirijori din țară, dar și din străinătate, au avut contribuții de reală substanțialitate. Organizată în cadrul programelor Societății Internaționale de Muzică Contemporană, recentă ediție s-a dorit a fi una de amplă cuprindere, de mare anvergură. Peste o sută de participanți din cincizeci de țări, în medie câte două concerte susținute zilnic pe durata
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
Mihail Jora” din Bacău un concert de sonate, activând în noi nostalgia Paradisului pierdut, magia sonoră a unor durabile sentimente de mare gingășie omenească. Acești înzestrați artiști ne-au făcut să înțelegem tezaurul de gândire muzicală a lui Beethoven, profunzimea, substanțialitatea și concentrația expresivă unică a compozițiilor sale, înfățișând Sonata nr.4 în do major pentru pian și cello dezbrăcată de orice adaos decorativ sau efecte exterioare, restituind cu mare înălțime esența însăși a ideilor beethoveniene în cea mai pură înfățișare
Magie sonor? by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe în melodie; meditează, înțelegând-o deja, în sensul judecăților sintetice și în formele a priori, ordonatorul etern al haosului extern este dragostea. Atinge substanțialitatea lucrurilor, tangibilitatea lor prin tact spiritual; îi aparține deja lumea de volum, masivă, solidă, cu conținut real. Acesta este unicul ce nu trebuie să-i fie demonstrat, se demonstrează în sine, mai bine zis nu se demonstrează, că este nedemonstrabil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o lucrare pe parcursul căreia cele două entități își împrumută reciproc date ale identității lor rămânând, totodată, ele însele. Este o experiență de autocunoaștere, de raportare într-un context etnic, național, pe care autorul îl sondează, îl penetrează spre valorile de substanțialitate ale acestora, compunând în final propria identitate, identitatea acestei creații ce revelează o impresionantă forță interioară. Este o experiență pe cât de personală pe atât de riscantă. Căci la fel cum o fac mulți conaționali - și nu de azi, nu de
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
forță care asigură regenerabilitatea ființei. Perspectiva moromețiană asupra modului de întemeiere a unei familii este prezentată în romanul Marele singuratic și îmbracă într-un filon metafizic: Nu este această mentalitate un preambul pentru mitul fericirii prin iubire dezvoltat cu atâta substanțialitate de M. Preda în Cel mai iubit dintre pământeni ? în romanul Moromeții există două perspective asupra modului de constituire a familiei, ambele având ca substrat mitul fericirii prin iubire. Una dintre acestea aparține lui Birică, flăcăul lipsit de speranța însurătorii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi aparțin. Superiori primitivilor din Enigma Otiliei, eroii din G. Călinescu Bietul Ioanide nu luptă pentru bunuri materiale, ci pentru ranguri intelectuale. Inteligența lor, la fel de versatilă, e acum supusă unor probe mai distincte, după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stau la baza legitimării puterii unei instituții într-o anumită perioadă nu pot fi decât cele incluse în sistemul de norme acceptat de opinia publică. „Autoritatea politică se diferențiază în raport cu puterea după natura elementelor care o întemeiază și îi conferă substanțialitate și după metodele folosite pentru a-și realiza obiectivele propuse [...] Puterea se întemeiază pe valorile progresiste ale societății respective, în măsura în care aceste valori sunt promovate și își mențin valabilitatea istorică. Spre deosebire de putere, care mizează și pe constrângere, autoritatea se întemeiază pe
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din încăpere. — Dacă vă spun că nu știu unde e! zise Wilt. Bănuiesc că o veți găsi la persoane dispărute. Eva a trecut din tărâmul substanțialității în cel al abstracțiunii. — Ce dracu’ vrei să spui cu asta? îl întrebă inspectorul, întinzându-se să-și ia ceașca de cafea. Era sâmbătă dimineața și se făcuse ora unsprezece, dar el insista în continuare. Mai avea douăzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
perceput existența. În același sens, foarte mulți dintre cei care folosesc expresia new media, fac referire la formele expansive ale new media, precum unele rețele de socializare, însă, foarte puțini reușesc să ofere o explicație și o argumentare coerentă a substanțialității new media în praxis-ul societal și o definesc atribuindu-i mult mai multă ambiguitate decât se presupune că o incumba. De aceea, clarificarea terminologica și conceptuală a caracteristilor și formelor new media, chiar istoricul acestor noi medii tehnologice, s-
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
fi el însuși ceea ce este afectat și el însuși ceea ce afectează, acesta și numai acesta este viu. Însă auto-afectarea nu este un concept gol sau formal, o afirmație speculativă, ea definește realitatea fenomenologică a vieții înseși o realitate a cărei substanțialitate este fenomenalitatea sa în stare pură și a cărei fenomenalitate în stare pură este afectivitatea transcendentală. Aceasta deoarece spaima nu este nimic altceva decât afectivitatea auto-afectării sale care este ea în mod absolut și nu ar putea fi mai puțin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod reciproc, este sensibilă, o lume ale cărei elemente, culori și mai cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea științifică conservă o ultimă referință la universul sensibil și la determinările sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim se lasă așadar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității matematice pe care am substituit-o datului sensibil i se opune, nu în interiorul unei lumi, ci radical, în afara acestei lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri, adevărul ființei-acolo ca ființă-acolo, este sustras singularității privirii care se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
privind frământările personajelor, trecerea subtilă dintr-un registru sufletesc într-altul, "psihologia proustiană", impresia de autenticitate. Interesante sunt și paginile care se referă la formula discursului epic, șirurile celor două romane, timpul și spațiul, recepționarea și interpretarea realității, autenticitatea și substanțialitatea ca modalități de a sugera realitatea și viața. Structurată pe capitole ce reliefează faptul că romancierul este un narator în arta romanului, beneficiind de o bogată bibliografie și referințe critice, cartea oferă o lectură interesantă, invitând lectorul la o recitire
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și la Proust, timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară. Camil Petrescu pune și problema limbii literare, a stilului, a talentului și toate ideile sale despre literatură, în speță despre propriul roman, vor trece în creație. Scriitorul cere operei substanțialitate si autenticitate; metoda substanțialistă examinează esențele concrete. Romanele lui Camil Petrescu impun o nouă formă epică, neavând propriu-zis subiect; în timp ce, până la el, în literatura noastră dominau romanele sociale, monografice, romanul lui se structurează pe o pasiune sau pe o idee
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
momente autentice de simțire" în roman. Actul de creație constituie un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție și construcția românească înseamnă experiență interioară, devenind mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției: " Scriitorul cere operei substanțialitate și autenticitate, metoda substanțialialistă vizează esențele concrete, iar autenticitatea presupune Romanele " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și "Patul lui Procust" sunt opere consacrate realității polivalente, fiind de observație și de analiză interioară, dar sunt abordate și aspecte
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
pentru drama intelectualului român trăind într-o societate dominată de interese meschine, afacerism, politicianism și mondenitate. Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană, prin aducerea unor noi principii estetice, ca autenticitatea, substanțialitatea, relativismul și prin crearea personajului intelectual lucid și analitic, de poetică modernă a romanului. Camil Petrescu propune o literatură care să ilustreze „probleme de conștiință", pentru care este neapărată nevoie de un mediu social, în cadrul căruia acestea să se poată
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
asigurării recunoașterii imaginii investiționale pozitive a teritoriilor. Instrumentele de bază ale marketingului imaginii constituie măsurile comunicaționale, care demonstrează caracterul deschis al teritoriului pentru contacte și care permit investitorilor străini de a-l cunoaște mai bine, de a constata existența și substanțialitatea avantajelor disponibile. Activitatea de promoție a investițiilor - reprezintă totalitatea măsurilor Întreprinse În scopul informării potențialilor investitori și atragerii capitalurilor lor antreprenoriale În economia țării. Aceasta cuprinde În primul rând campaniile de publicitate și PR (Public Relations), incluzând adresații concreți și
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
conținutul acestor realități se modifică (ele nemaifiind realitățile de la Început). Noi n-am avea, prin urmare, decât iluzia stabilității realului cu care venim la un moment dat În contact, deoarece subiectivismul judecății noastre sau cel al dorințelor noastre modifică permanent substanțialitatea lucrurilor și a fenomenelor din realitate. Dar ceea ce se pierde astfel În stabilitate (desigur, În cea relativă) se câștigă, de cele mai multe ori, În claritate sau În calitate psihologică (de exemplu, infractorul ar dori să-și păstreze starea psihologică de Început
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la vechi, în crearea noului. Aceasta este relația indestructibilă care se stabilește între două elemente: text și operă, sau prezent și trecut. Cu alte cuvinte, la fel cum textul nu poate fi înțeles decât în interiorul operei, nici prezentul nu capătă substanțialitate decât din prisma trecutului: "Dumnezeu este imaginea vie si emblematică a acestei nevoi de legitimare. E sensul și nevoia de sens, e autoritatea și nevoia de fundament, e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezentul nu capătă substanțialitate decât din prisma trecutului: "Dumnezeu este imaginea vie si emblematică a acestei nevoi de legitimare. E sensul și nevoia de sens, e autoritatea și nevoia de fundament, e limita și nevoia de limitare, e limbajul și substanțialitatea sa, e originea și nevoia de întemeiere, e trecutul și legătura sa indestructibilă cu prezentul"58. Este binecunoscut faptul că gândirea generală de sfârșit de secol XX era una a radicalismului, adică a rupturii absolute cu trecutul, Nietzsche însuși declarându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a corporalității în lume: sintagma „a fi în lume” este considerată ca fiind amenințată de sintagma „prezență electronică”. De asemenea, virtualul este socotit necorporal și nematerial, prin aceste caracteristici negându-se caracterul fizic și trăirea vie specifice trupului, dar și substanțialitatea concretă a lumii și preferându-se simularea corpului și dezrădăcinarea subiectivității în cadrul realității virtuale. Teoreticiana pune în opoziție subiectul realității fizice (material și concret situat în lume, senzorial și corporală și subiectul virtualității (dispersat, destrupat, descentrată, însă această viziune maniheistă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cea imaterială, perenă și spirituală, iar întruparea este un accident al ființei divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unei analogii cu expresia franțuzească en ligne. Extrapolând, se poate afirma că a fi online echivalează, în anumite circumstanțe, cu a fi aliniat, deopotrivă în sensul de poziționare liniară sau ierarhică și în înțelesul de disciplinare. Creând fluxuri corporeale și substanțialități circulatorii, procesul de interfațare este o ipostaziere a interstițialității spațiului virtual: o mediere sau un cadru de negociere între om și mașină, localizând și perturbând deopotrivă subiectivitatea, destructurând-o prin fragmentare și prin multiplicare și reluând-o prin reciclare și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]