1,497 matches
-
răcori fața, îndată ce mă trezesc, în apă rece, înviorătoare. Barba mi-o rad ceva mai apoi, după ce iau cafeaua tare, amară, însoțită de un pesmet sau o prăjitură. Formidabilă e răsucirea butonului electric al camerei, când umpli de soare labirinturile, subteranele... Uneori descopăr în rafturi un măr, o smochină, după anotimp. Strugurii sunt buni, poate cel mai bun fruct din câte cunosc... A tăia hârtie, după ce ai cumpărat-o, e de asemenea minunat ș...ț Oh, o salată de fasole verde
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
sau amantul universal). Confesiuni uneori de nuanță suprarealistă ori măcar de-o prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri ca păianjenii pe stîlpii de înaltă/ tensiune, electrifică tot cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în frumusețe/ zeu împrăștiat pe-o stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie ca într-o carte plină/ de labirinturi/ iubita mea
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Daniel Cristea-Enache Cu noul său volum, Marius Ianuș iese din underground, adică dintr-o subterană din care-și făcuse mediu de viață și manifest literar, subsol ori canal labirintic pe sub piramida puterii politice, economice și sociale. Ștrumfii afară din fabrică! are, în pofida titlului simpatic, un aer trist. E limpede, pentru oricine îi întoarce paginile, că
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
data de 14 martie, odată cu lansarea raportului intitulat „CSM - arbitru sau sindicat?“. O instituție care trebuie reformată din temelii. Actualii membri CSM sunt chipul și fața vechiului sistem de justiție, infestat de rețele și complicități vinovate, cu rădăcini extinse în subteranele politice. Soluția o găsiți în raportul SAR: în toamnă au loc alegeri pentru un nou CSM. La pensie cu foștii, sistemul e obligat să găsească și să trimită în viitorul CSM modele etice și profesionale autentice. Trecerea Poliției Judiciare de la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
examenul de intrare în diplomație -, era reputat pentru viteza de reacție și pentru lovitura de pumn. În zilele așa zisei revoluții române, fusese când terorist, când revoluționar. Era s-o și încurce. Noroc că s-au recunoscut între ei în subteranele CC ului. Ce-au mai râs! Tempi passati. S-au dus vremurile bune când Securitatea era Securitate și nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert. Lionel îi spune: — Ia preșul din fața ușii! Atât mi-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi văd înglobați atât pe cinematograficii Mircea
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te poate Împiedica să o iubești cu toate acestea; În sfârșit, să se lase de școală și să se ducă În mină alături de detașamentul de avangardă a clasei muncitoare. Dându-și seama că nu avea vârsta pentru a lucra În subterană și nici pregătirea politică, a ales o cale mai Înțeleaptă: a părăsit liceul de elită unde Învăța alături de Violeta și s-a transferat la Grupul școlar minier care avea o poartă de metal minunată, cu deschidere automată, singura de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Jucătorul Dacă Omul din Subterană este, ca să zicem așa, un emigrant intern, pe care Dostoievski l‑a scotocit pînă În profunzimile „haosmului“ său, nici emigranții externi n‑au scăpat de privirea atentă a scriitorului. Mai ales În publicistica sa, Dostoievski taxează cu asprime fenomenul specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
o citează de la sursă, În sensul că principalul motiv al părăsirii țării de către aceștia ar fi : „În Rusia, oamenii cumsecade și inteligenți ca ei nu au ce face“2. În 1863, Încă neștiind că va scrie mai Înainte Însemnările din subterană, Dostoievski schițează subiectul unei „povestiri“ de o coală și jumătate de tipar, pe care cere 300 de ruble de la o revistă. Se afla În cea de‑a doua sa călătorie În străinătate, jucase la ruletă și pierduse. Banii Îi primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
ajutaseră să se descurce persoane importante din oraș. Și ei meritau să fie umiliți și sărăciți de ruși? Prietenul lui îi răspunsese de-abia după două săptămîni. Nu avusese nimic special de făcut. Se bucurase intens că putea ieși din subterană, că pe stradă nu mai era privit într-un anume fel, suspicios-ostil, din cauza înfățișării sale suspecte de jidan și nu prea, adică de posibil agent al rușilor sau măcar de simpatizant al lor. În această din urmă privință, bănuielile din
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
chiar este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
în memorie. - Tot în Plecarea prin luptă amintiți, în treacăt, de micul ,,cerc literar-artistic", compus din "gardienii carpato-danubieni" care lucrau în garajul unui imobil aflat la doi pași de Champs-Elisées. Dezvăluiți-ne mai multe despre literații români, deveniți paznici în ,,subteranele" de lux ale Parisului! - Subterane de lux, comme vous y allez ("o luați cam repede!"). De acord, ar fi putut fi un parking mai posomorât, dar îngerul meu păzitor (pe care îl tot invocă soția mea) și-a făcut treaba
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
prin luptă amintiți, în treacăt, de micul ,,cerc literar-artistic", compus din "gardienii carpato-danubieni" care lucrau în garajul unui imobil aflat la doi pași de Champs-Elisées. Dezvăluiți-ne mai multe despre literații români, deveniți paznici în ,,subteranele" de lux ale Parisului! - Subterane de lux, comme vous y allez ("o luați cam repede!"). De acord, ar fi putut fi un parking mai posomorât, dar îngerul meu păzitor (pe care îl tot invocă soția mea) și-a făcut treaba într-un mod care mă
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
mari iluzii: chiar pentru un loc de réceptionnaire al garajului: vreo 18-19 candidați mă precedau la coadă. Cei 35 de ani ai mei și stăpânirea acceptabilă a limbii franceze mi-au permis să fiu angajat. Nu era vorba de o subterană de lux, ci de un loc de muncă decent. Luxuosul imobil ocupa câteva numere de pe avenue Montaigne (8-16). Dând spre rue Jean Goujon, paralelă cu marea avenue, cabina mea se afla la primul subsol, de unde lumina zilei mai pătrundea întru
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
extensiile îndepărtate, cum ar veni, ale "criptei" estetice. The Cask of Amontillado/Butelca de Amontillado, povestirea în discuție, creează și astăzi probleme în interpretarea critică. Pare foarte dificil să-l urmărești pe autor construind acea metafizică a coborîrii inițiatice în subteranele gotice din castelul lui Montresor (protagonist și narator), un proces parabolic care combină elemente creștine și masonice deopotrivă. Cu cît încerci să te apropii mai mult de literaritatea dialogului celor două personaje dominante (Montresor și Fortunato), cu atît îl înțelegi
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
generală - deliberată s-ar putea crede - există doar o singură împrejurare cînd se face o referire precisă la forma și natura cadrului scenic unde premeditatul excurs revanșard al proprietarului castelului urmează să se finalizeze. Este vorba despre capătul absolut al subteranelor morbide, locul secret în care Montresor a decis să-și execute rivalul. Eroul-narator ne descrie, în imagini foarte plastice, o criptă care se deschide într-o altă criptă ce cuprinde, la rîndul ei, o firidă întunecată, numită de Montresor "nișă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige lanțuri menghine și frânghii / atârnă-n cuie pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic încît simți cum cel mai adesea îți pierzi busola înțelegerii. În Profetul și oglinda fermecată, Madeea Axinciuc sapă la propriu în labirintul uneia din lucrările reputate prin dificultatea lor: tratatul Călăuza rătăciților. Cum
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
alt material, noroiul, mâzga, care apare acolo unde, spune el, două lucruri se întâlnesc. Această mizerie este materialul de construcție al umanității așa cum apare ea în formula unei moralități liminare, pentru că identitatatea acestor întrebări se află în magma demoniilor și subteranelor dostoievskiene și în complicațiile maladive ale personajelor lui Strindberg. Erik Spore trăiește sub apăsarea crimelor făcute în război, însă sunt fapte mai cumplite decât crimele sale, fapte în care se amestecă lașitatea sau dragostea interzisă. Erik poartă ochelarii pe care
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
bucura. Iar într-o suferință de bucurie printre cuvinte sau chiar mai puțin, printre gemete și gâfâituri, un singur spasm atinge în amândoi culmea: când de iubire iubirea moare, divină. Iar de câte ori unul în altul murim în vaginoasa și umeda subterană, în această moarte mai suavă decât visarea, ne este pauza simțurilor satisfacția. Iar atunci peste noi vine pacea. Pacea zeilor, stăm întinși pe pat, ca niște statui îmbrăcate în propria lor sudoare, mulțumind că ne transformă în zei iubirea terestră
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
citit și cunoscut. Et pour cause. Nu figurează nici în DSR, nici în DGLR, nici în Istoria lui Alex. Ștefănescu, deși a publicat trei cărți de versuri înainte de Revoluție și două în ultimul deceniu. La acestea din urmă se adaugă Subteranele Fundației, o plachetă ce continuă originalul proiect cu Anselmus din Canterbury: figură istorică extrasă din contextul ei și făcută să participe, ca un confesor și un interlocutor ideal, la poezia reflexivă a lui Ștefan Ioanid. Cu o notă de pedanterie
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
și cogitator, își va suporta mai ușor singurătatea. Pe de altă parte, solitudinea nu e pentru el apăsătoare și nu doare efectiv. Ieșit când și când în afara spațiului intim, securizant, poetul resimte o ușoară agorafobie și caută un alt refugiu: subteranele unei Fundații al cărei "arhivar" este timp de cincisprezece ani. Jurnalul poetic filtrează la maximum realitatea și viața exterioară, savurând în schimb liniștea deplină a interiorului. Când privirea se întoarce totuși spre realitatea înconjurătoare, aceasta își pierde contururile și devine
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
tatonat în deplină singurătate, departe de lumina reflectoarelor și de tribunele stadioanelor, înțesate de fani, care-i încântă pe alți autori. "Scriu pentru nimeni", notează pe 9 aprilie diaristul, plângându-i-se de asta lui Anselmus. Iată o exagerare, căci Subteranele Fundației e o carte citită. Betiana, soția poetului-personaj; editorul de la Paideia; Dan Cristea, care semnează un text pe coperta a IV-a; eu... Dacă îl numărăm și pe confraternul Anselmus din Canterbury, suntem deja cinci.
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]