720 matches
-
proprii unui realism sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că se află în răspăr cu psihologiile convenționale, prefabricate, simplist previzibile, acreditate de modalități literare artificioase sau desuete. În subtext, suceala afirmă polemic ostilitatea prozatorului față de credința că viața poate fi investigată literar după șabloane și de aceea aceste personaje, care „își confecționează o mască de excentricitate și regizează în fiecare moment spectacole pitorești” (Gabriel Dimisianu), sunt vii, autentice, plăsmuiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
dintre vârsta trăirii și cea a mărturisirii. Expresia desăvârșită a ireversibilului este proba exilului (proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume de coșmar, dialogurile epistolare schițează o fenomenologie sui-generis a împotrivirii față de comunism a intelectualului, înarmat doar cu unelte culturale. Coloana vertebrală a scrierilor lui C. se află însă în studiile sale de literatură comparată și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Cartea de la Metopolis este deci, într-o latură a sa, un metaroman, arătând cum se plănuiește, se face și se citește literatura. Pe alocuri, romancierul își descrie tehnica recurgând la cuvintele altora, uzând deci de cunoscutul joc între text și subtext detectat de Marosin la Metopolis. Dacă recurge la figurile simbolice de creatori și de comentatori care se întâlnesc la tot pasul în universul fictiv, B. o face ca să aducă în discuție alternativele în funcție de care a optat el. Deși își dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
perspectivă istorică plurală (nu lineară), orice mare civilizație este un răspuns bun în raport cu o provocare (în raport cu o întrebare). Scopul hermeneutic este desoperirea întrebării la care răspunde f textul, ceea ce implică contextul (locul și momentul), pretextul (ocurența, J ocazionalitatea răspunsului) și subtextul (deci ceea ce textul, purtând cu sine, nu are în intenționalitatea comunicării). Textul se află într-un context datorită unui pretext și acoperă mereu un subtext pe care-l poartă cu sine. Regula secundară ce decurge de aici este cea a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
răspunde f textul, ceea ce implică contextul (locul și momentul), pretextul (ocurența, J ocazionalitatea răspunsului) și subtextul (deci ceea ce textul, purtând cu sine, nu are în intenționalitatea comunicării). Textul se află într-un context datorită unui pretext și acoperă mereu un subtext pe care-l poartă cu sine. Regula secundară ce decurge de aici este cea a cunoștințelor prealabile contextuale (gramaticale, istorice, estetice, psihologice) pe care trebuie să le avem pentru a putea interpreta. (, 82 Regula esențială rămâne cea filologică, a înțelegerii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoaștere și persuasiune este metafora, care, încetând să mai aibă un rol decorativ, traduce o judecată de valoare și definește o esență: esența magică a operei. Magic are aici înțeles de secret, profund, ceea ce este dincolo de vizibil, explicit, pe scurt: subtextul operei. La acest strat al cărții aspiră criticul, folosind limbajul figurat ca pe un instrument de penetrație. Efectele se văd, mai ales, în analiza prozei, pentru care C. manifestă, de altfel, predilecție. De reținut totuși o definiție nu prea obișnuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
categorici. [....] Strategia criticului este una a asediului răbdător, de aparență impersonală. El se apropie de text în liniște, cu o ariditate bine camuflată, cu o „foame” stăpânită, de parcă i-ar fi indiferente alegerea obiectului, ținta demersului. Pasiunea investigativă, evidentă în subtext, ia forma unei solide obiectivități. LUCIAN RAICU SCRIERI: Interpretări critice, București, 1970; Tânărul Dostoievski, București, 1971; Pe urmele lui Don Quijote, București, 1974; Introducere în opera lui Ion Neculce, București, 1974; Domeniul criticii, București, 1975; Alianțe literare, București, 1977; Spațiul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
recompunerii sinelui datorită imaginilor ce definesc universul interiorității umane, în suficiente situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că într-o lume aproximativa, suficientă sieși, irelevanta pentru "orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
armate. Trecuse deja prin două conflagrații mondiale, prin războiul din Vietnam, iar războiul rece echivala cu o permanentă amenințare atomică. Din discuțiile personajelor, prima dată din convorbirea dintre Lasca și Tiossido, spectatorul află că este vorba despre războiul atomic; în subtext, se face referire la un posibil război al viitorului. Specificul limbajului cinematografic a permis introducerea în film a imaginilor-simbol. Imaginile nu apar nici în textul dramatic, nici în montarea García, insă joacă un rol esențial în înțelegerea sensului filmului. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ratat să rămână păstrat în surdină în adâncul memoriei, și chiar transfigurat? Va fi lucrat atât de persistent iradiația subitei vitalități miraculoasă pentru cineva ce se crezuse tuberculos și muribund întețite de un neobișnuit incendiu afectiv? Avem confirmarea (sic!) prin subtextul simbolic al unui episod secundar din Aripa morții". 5 "Cum poate călători un sedentar? Citind, de bună seamă" constată și Florin Faifer, în Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, ediția a II-a, Editura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
957 Există multe luări de poziție între specialiștii sau nespecialiștii din țara noastră, legate de această criză economică, a anului 2008. cele mai multe, așa cum este și normal pentru o țară ieșită din comunism, se pronunță împotriva libertății în economie, considerând în subtext că ar fi posibilă libertatea individuală în sensul larg, filozofic al termenului, fără o libertate economică. Adică statul, în calitate de "patron", ne-ar mai putea garanta ceva, nou, indivizilor. Cele mai multe din luările de poziție amintite au, însă, o anume decență, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lui Avram Procator, dar acesta este doar un pretext de rapel la tradițiile orale ale satului. Aceste tradiții, personajul le leagă și le unifică într-un mod subtil de narațiuni captivante. Formația de etnolog a autorului se străvede astfel în subtextul romanului. Câteva motive ale mentalității rural-folclorice organizează epica: frații învrăjbiți - Giorgioni și Costa-Iulian, Florian și Dorian, casa care cere un suflet zidit la temelia ei, puterile supranaturale ale unor animale din preajma omului. Problemele sociale ale satului bănățean își fac și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
etape, ne vom concentra asupra exemplelor din cercetarea noastră ca modele de aplicare a analizei de conținut în lectura unei povești a vieții. Pașii metodologici specifici pentru cele mai multe variante de analiză de conținut se pot rezuma după cum urmează. (1) Selectarea subtextului. Pornind de la o întrebare de cercetare sau de la o ipoteză, toate fragmentele relevante ale unui text sunt marcate și puse laolaltă pentru a forma un nou dosar ori subtext, care poate fi văzut ca fiind universul de conținut al temei
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de analiză de conținut se pot rezuma după cum urmează. (1) Selectarea subtextului. Pornind de la o întrebare de cercetare sau de la o ipoteză, toate fragmentele relevante ale unui text sunt marcate și puse laolaltă pentru a forma un nou dosar ori subtext, care poate fi văzut ca fiind universul de conținut al temei studiate. De exemplu, dacă ipoteza studiului are legătură cu familia naratorului (așa cum se va vedea în partea a doua a capitolului), se vor extrage din text toate fragmentele care
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
familia naratorului (așa cum se va vedea în partea a doua a capitolului), se vor extrage din text toate fragmentele care au de-a face cu familia, celelalte părți ale textului putând fi chiar ignorate. În mod tipic, fragmentele selectate ale subtextului sunt scoase din contextul general al poveștii vieții pentru a fi analizate independent. În unele cazuri, interpretarea rezultatelor este validată sau facilitată de anumite părți ale materialului ce rămân în afara subtextului selectat. În alte cazuri, atunci când subiectul studiului sau ipotezele
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fi chiar ignorate. În mod tipic, fragmentele selectate ale subtextului sunt scoase din contextul general al poveștii vieții pentru a fi analizate independent. În unele cazuri, interpretarea rezultatelor este validată sau facilitată de anumite părți ale materialului ce rămân în afara subtextului selectat. În alte cazuri, atunci când subiectul studiului sau ipotezele indică cercetătorul necesitatea unui interviu directiv, adică a unui interviu care instruiește naratorul cum anume să se concentreze asupra materialului „relevant” (fără să ofere o poveste a vieții completă), întregul text
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
relevant” (fără să ofere o poveste a vieții completă), întregul text obținut poate fi luat ca bază pentru analiza de conținut (Lieblich, 1986; Wiseman și Lieblich, 1992). (2) Definirea categoriilor de conținut. Categoriile sunt niște teme sau perspective care traversează subtextul selectat, oferind un mijloc de clasificare a elementelor sale. Ele pot fi cuvinte, fraze sau grupuri de fraze. Categoriile pot fi predefinite de o teorie. Teoria motivațională a lui Maslow (1954), de exemplu, poate direcționa cercetătorul spre căutarea evidențelor textuale
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
diferite nevoi. Într-o manieră similară, teoria dezvoltării a lui Erikson poate fi folosită pentru identificarea diferitelor etape și a dilemelor tipice fiecăreia (Stewart, Franz și Layton, 1988). O altă metodă de selectare a categoriilor este aceea de a citi subtextul într-o manieră cât mai liberă, în urma acestei lecturi desprinzându-se în mod natural câteva categorii de bază. Acest proces este îndeaproape legat de etapa următoare, aceea de încadrare a materialelor în fiecare categorie. În practică, această procedură este circulară
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
liberă, în urma acestei lecturi desprinzându-se în mod natural câteva categorii de bază. Acest proces este îndeaproape legat de etapa următoare, aceea de încadrare a materialelor în fiecare categorie. În practică, această procedură este circulară: lectura atentă, sugerarea categoriilor, împărțirea subtextului pe categorii, generarea ideilor în vederea obținerii unor categorii suplimentare sau rafinării celor deja existente și așa mai departe. Abordările care utilizează categorii predefinite, bazate pe teorie, prin contrast cu cele empirice induse de text, nu sunt totuși atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
sau cu personalitatea subiectului vizavi de aceste experiențe au fost subliniate pe textele transcrise. Ele au inclus și referințele care s-au făcut la acest subiect de-a lungul interviului, nu numai în momentul descrierii perioadei de adolescență. 2. Din subtextele selectate, doi cititori au ales „frazele principale” - adică enunțurile care exprimau idei noi și distincte sau amintiri privind universul de conținut ce ne interesează. Acestea au fost puse deoparte într-un dosar separat pentru fiecare dintre subiecții cercetați. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ar fi „profesori buni”, „profesori răi” sau „a fi un elev bun”, „a fi un elev mediocru”. (Mai multe exemple vor fi prezentate în tabelele 6.1a, 6.1b și 6.2). Astfel, în vreme ce categoriile înseși au fost deduse din subtextele selectate, scopul studiului nostru a influențat definirea lor în termeni de generalitate sau întindere. În linii mari, din seriile de fraze ale tuturor intervievaților am obținut 35 de categorii. Această sumă de categorii nu se referă la cele care includ
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
demonstrație o analiză a impactului amintirilor din liceu asupra a patru grupe de adulți, a modului în care analiza de conținut ar putea fi utilizată și a tipurilor de concluzii ce s-ar putea formula în urma aplicării sale. Etapele - selectarea subtextului relevant pentru un anumit subiect de studiu, urmat de definirea categoriilor, de sortarea enunțurilor pe categorii și de ierarhizarea lor în funcție de frecvență - au fost mai întâi descrise și apoi puse în practică. Deși procedura poate părea clară și precisă, dilemele
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
lor. Unitățile analizate sunt fragmente de text relevante prin conținutul lor. În vreme ce referințele la experiența din liceu pe care le-am arătat mai sus erau adesea concentrate în partea de interviu ce se referea la adolescență, enunțurile care formează conținutul subtextului nostru au fost culese din întregul text, și nu dintr-o etapă anume a relatării. În plus, analiza de conținut pe care urmează să o prezentăm diferăde precedenta prin două aspecte importante: a) scopul ei este acela de a descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
despre aceasta? Pentru a răspunde la aceste întrebări, am aplicat analiza de conținut pe 36 de interviuri complete din grupa subiecților de vârstă mijlocie (42 de ani). Prima etapă a studiului a constat în citirea tuturor materialelor pentru a evidenția subtextul, și anume toate secțiunile în care naratorul s-a referit la părinți și familie. Astfel de referințe s-au putut găsi pe tot parcursul relatării, nu doar în episodul dedicat amintirilor din copilărie. Acestea apăreau în povestire atât în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
formulat două categorii de bază: percepția asupra părinților și continuitate versus schimbare. Pentru fiecare din aceste categorii mă gândisem la câteva subcategorii. În orice caz, pe parcursul cercetării, în vreme ce categoriile de bază s-au dovedit într-adevăr utile în analiză, recitirea subtextului a condus la două tipuri de modificări și rafinări ale subcategoriilor preconcepute: unele dintre cele pe care speram să le găsesc nu se regăseau de fapt în materialele transcrise, în vreme ce altele noi s-au impus de la sine, pe neașteptate. De
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]