2,052 matches
-
psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești, sustrasă în mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu), apoi de cea subversivă (în felul lui Marin Preda). În dramaturgie, tezismul este la fel de devastator ca și în poezie. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Poate că numai Moartea unui artist (1964) de Horia Lovinescu s-ar mai putea citi, că
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
însuși al schimbării stilurilor și a poeticii de la un curent la altul: de la clasicism și iluminism la romantism, apoi de la romantism la realism și simbolism etc. Realismul este subminat de modernism, iar acesta de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
românesc din anii '80 cu Hamlet, când fantoma tatălui avertizează: "Sminteala, când la cei de sus se-arată,/ Nu trebuie în voia ei lăsată", spectatorul se gândea, printr-un anacronism convenabil, la actualitatea smintelii lui Ceaușescu. Vorbim deci de literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai permisive sau le punea într-o circulație restrânsă, între prieteni și oameni de încredere (gest care, descoperit de Securitate, constituia o infracțiune gravă într-o dictatură). Fenomenul literaturii subversive e de amploare în perioada Ceaușescu. Exemple ar fi nenumărate, mai ales din proză și poezie, dar și din teatru sau chiar din critica literară. Cazul cel mai notoriu, deși târziu, ar fi acela al romanului Cel mai iubit dintre
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
a raportului dintre libertate și dictatură o oferă într-un mod elocvent Octavian Paler, atât în Viața pe un peron, cât și în celălalt roman al său, Un om norocos. Matei Călinescu în Viața și opiniile lui Zacharias Lichter e subversiv prin marginalitatea asumată sfidător de un filosof în zdrențe, un rebel teoretizând și exemplificând anticolectivismul social și inadaptabilitatea la sistem. Negativismul cioranian al personajului central din Dihorul lui Alexandru Papilian e, de asemenea, frapant subversiv, nu atât prin anarhism, cât
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
opiniile lui Zacharias Lichter e subversiv prin marginalitatea asumată sfidător de un filosof în zdrențe, un rebel teoretizând și exemplificând anticolectivismul social și inadaptabilitatea la sistem. Negativismul cioranian al personajului central din Dihorul lui Alexandru Papilian e, de asemenea, frapant subversiv, nu atât prin anarhism, cât prin inconformismul sistematic. Bunavestire de Nicolae Breban a intrigat oficialitățile prin fascinația puterii care izbucnește într-un ins mediocru, Grobei fiind el însuși simptomatic, prin mediocritatea lui, pentru realitatea socială a regimului comunist. Tehnica subversivității
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista să fie retrasă din chioșcurile de vânzare a presei. De astă dată, resemnarea românilor sub dictatură e transpusă într-o imagine memorabilă: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și esopismul epic se transformă în protest deschis și în pamflet radical. Scriitorii subversivi sunt disidenți potențiali. Securitatea îi avea sub o severă supraveghere.
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
celebrare necondiționată a comunismului, se produce greu, treptat, prin eforturi stilistice de subtilitate, care cer complicitatea unui cititor mai puțin timorat, dispus să înțeleagă aluziile, deviațiile și inconformismele delicate. Subliniez faptul, extrem de important, că pentru a vorbi de o literatură subversivă, care să-și îndeplinească rolul critic, fie și în formele cele mai voalate, ea trebuie să fie publicată, deci să depășească barierele cenzurii. Rafinarea limbajului aluziv devine o ne--ce-sitate... estetică. Printre primele texte publicate, în care poate fi ghicit dublul
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
dovedește republicarea lui de către Virgil Ierunca în revista pariziană din exil "România muncitoare". El problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar în acei ani Arghezi îl traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească, frânt în jug,/ Fără ca să fie-n târguri spânzurat ori pus pe rug,/ Totuși, fiindcă trebuința de-a cârti e omenească,/ Cuteza, ascuns în pilde, ticluit
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
lui o înțelege,/ Încât, mai întortocheată în urzeala ei oleacă,/ Nu mai ațâța stăpânul și-ncepea și lui să-i placă" (Arghezi, Opere I, 2000, p. 657). Întregul poem arghezian Fabula fabulelor se constituie într-o posibilă poetică a limbajului subversiv. Robul își ticluiește cârtirea frumos, încât să-i placă și lui și stăpânului, și o strecoară periculos printre durere și lege, sub amenințarea terorii. Urzeala pildei, adică a înțelesului ascuns, e întortocheată, pentru a nu-l întărâta pe stăpân și
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
stăpân și, totodată, să-i potolească robului durerea: "Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz și ghicitoare/ Au slujit să-l mai mângâie omului de tot ce-l doare/ (...)/ Și cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,/ Povestind, deocamdată cugetul îi e-mpăcat". Limbajul subversiv e "născocirea unui rob (...)/ Grec neștiutor de carte, zdrențăros, urât și șchiop", cunoscutul și temutul Esop. Lectura dublă la care predispune e secretul lui: Bănuiala, în grecește, care încearcă să te prindă-i/ Că te vezi, după poreclă, în Esop
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag de cenzură) derivă din faptul că partidul conducător se consideră, exclusivit, unicul deținător al adevărului. Până la un punct, regimul comunist e de acord, în principiu, cu anumiți scriitori (Marin Preda, Al. Ivasiuc, C. }oiu
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau îngroparea în text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție fermă, ce ar duce la un conflict al punctelor de
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Principiul non-beligeranței înseamnă, într-un fel, o reeditare a filosofiei tolstoiene a reformismului blând, a măcinării din interior a sistemului. Mai binele e dușmanul binelui. Meliorismul devine calea unei contracarări a inducerii unei stări de fericire generală. În fond, literatura subversivă se străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea arăta direct) că în regimul comunist nu trăiam în cea mai bună dintre lumile posibile. O banalitate, un adevăr elementar, în numele cărora s-a constituit un stil aparte, diferit de
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
din cadrul sistemului. Din capul locului trebuie spus că agenții Siguranței erau foarte puțin preocupați de producțiile artistice ale celor în cauză. Creația putea să intre în discuție doar în cazul în care era susceptibilă să facă parte dintr-un plan subversiv menit să pună în primejdie interesele României sau să atenteze la stabilitatea sistemului politic. Aproape toți creatorii nominalizați mai sus fac obiectul unor dosare de urmărire deschise de Siguranță ca urmare a calității lor de militanți ai mișcării comuniste (unii
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
ambele conținute în discursul literar, prin diferența de atitudine între directețe și insinuare, diferență care se vede și în comportamentul cenzurii sau al represiunii: literatura disidentă nu poate fi niciodată publicată în țară, nici acceptată în vreun fel, în timp ce literatura subversivă, nepercepută ca atare de către cenzură, ci de către cititor, prin complicitate, este publicată și dobândește o circulație publică ce se încarcă de un prestigiu ocult. Disting, în al treilea rând, între disidența politică a scriitorilor, exprimată prin scrisori deschise și texte
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
Marele singuratic, medicul Ion Cristian din Orgolii, fost ilegalist) cred în posibilitatea unui "mai bine", sunt comuniști emancipați, melioriști pașnici, dar nu reformatori radicali, direcți și transparenți în negație. De aceea literatura lor nici nu ajunge la disidență, fiind doar subversivă, insinuantă, oblică, avându-și, fără îndoială, eficiența ei în eliberarea "gândirii captive". Disidența exprimă o ruptură și conduce, în fond, la opoziție. În sens propriu însă, opoziția ar trebui să fie de semn contrar și din afara partidului contrazis. O asemenea
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
unul dintre principalii teoreticieni și promotori ai structuralismului francez, Todorov evocă un dublu context al propriei direcții de gândire și de cercetare, în anii �50-'60: soluție de evaziune și retragere apolitică, în Bulgaria comunistă; ciudățenie tinerească, izolată și aproape subversivă în universitățile franceze dominate de filologie și istorism. Evocarea are scopul de a ilustra felul în care o dogmă și un exces au fost înlocuite în timp cu altă dogmă și alt exces, cu efecte neașteptate asupra învățămîntului preuniversitar: în
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
a fost compusă și prezentată în prima audiție în anul 1975. A cunoscut succesul instantaneu și totuși i-a fost interzisă difuzarea în țară până în anul 1990, deoarece responsabilii politici din cultură au considerat că titlul are o conotație subversivă. În noile condiții de după 1989, lucrarea a fost inclusă ca piesă obligatorie, dotată cu un premiu special, la concursului internațional anual de flaut de la Timișoara. Astfel s-a conturat o carieră europeană de succes pentru această creație care are
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
la lucru, însăși ideea de a lua micul-dejun este un act de decadență - și, cu cât ne agățăm mai mult de această masă din ce în ce mai puțin la modă, cu atât ne apropiem mai mult de o stare de opulență pură și subversivă. Inspirația contemporană poate fi găsită la restaurantul Norma al Hotelului Le Parker Meridien din New York, care oferă așa-numita "Frittata 1 de Enșpe Milioane de Dolari 2". Lansată în primăvara anului 2004 la prețul de 1000 de dolari, este probabil
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
cuvinte bazat pe oscilația între lectura figurată și cea literală a expresiei a acționat pe vremea comunismului, prin anii '80, când retragerea fotografiilor-tip cu Ceaușescu în semi-profil, etalate pe toți pereții instituțiilor de stat, era explicată (de un zvon subversiv) prin nevoia de a contracara glumele pe tema celui "într-o ureche". O însemnare dintr-un articol al lui Mircea Cărtărescu confirmă circulația acestei formule: "Cât timp am predat la o școală generală (între 1980 și 1989), în clase nu
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
Vladimir SIMON Minciună frumoasă, adevăr urât Ca majoritatea celor născuți și alfabetizați în mileniul trecut, pentru mine Europa a însemnat tărâmul făgăduințelor, proiecția imaginară a tuturor plăcerilor interzise de regimul ceaușist: cărți și filme subversive, produse comerciale de scurtă și lungă durată, în cantități și varietăți nesfârșite, libertate absolută de mișcare și exprimare. Mărturisesc că prima întâlnire concretă cu Europa, în 1997, mi-a întrecut așteptările. Trebuia să ajung la Consiliul Europei. Traseul se compunea
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
soluție și tendință literară comună la numeroși scriitori atât în timpul liberalizării politice, dar mai ales în perioada ce a urmat pronunțării tezelor din iulie 1971- teze care reactualizează principiile artei ghidate de busola partinică- mitul a fost prin capacitatea sa subversivă, prin caracterul său defensiv un mijloc de incriminare și denunțare a politicului și un refugiu moral în fața unei realități tulburi. Deghizările mitice au reprezentat - într-o epocă în care se exercita un control dur asupra imaginarului scriitorului - un semn al
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]