17,770 matches
-
acestuia noi și noi confirmări ale identității sale de odinioară, îi cere să se legitimeze și să o cucerească. Ultima parte a eposului - 11 din cele 24 de cînturi ale Odysseiei se desfășoară după întoarcerea acasă - este construită ca o succesiune de consimțiri ce descrie gradual îmblînzirea lumii regăsite. Odysseus îl cîștigă întîi de partea sa pe fiul său Telemachos, este adulmecat apoi cu ultima suflare de un cîine credincios, se trădează doicii printr-o cicatrice, convinge doi slujitori să-i
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Și zîmbea. Își instala preocupat, într-un loc anume, ales cu grijă după ce vedea de cîteva ori spectacolul, un întreg arsenal. Cîteva aparate de fotografiat, cu obiectiv lung, scurt, fără, trepieduri, stative. Măsura, calcula, înșuruba, deșuruba. Aceleași mișcări, în aceeași succesiune, cu aceeași rigoare formidabilă. Calm și precipitat. Ciudat. Din secunda în care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
fotografului. Ea însăși, o operă de artă. Cutia neagră permite spectacolului să se nască. Noapte, nocturn, mister, eleganță, ambiguitate, fragilitate. Din paginile negre ale albumului, mari, ample, se naște fiecare fotografie-tablou. Alegerea acestui fond, de un maxim rafinament, menține discursul succesiunii imaginilor în rigorile codului teatral. În ideea spirituală a lui Dragoș Galgoțiu. Mihaela Marin devine un fel de călăuză prin ceea ce ea a descoperit că este lumea lui Galgoțiu și lumea acestui spectacol. Ea stabilește traseul, subiectiv, dar fascinant. Menținînd
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
pe tavă într-un dialog. Resnais nu pare însă dispus să își ghideze spectatorul prin acest șotron intricat și, ca orice șotron, plin de delimitări. Așa că le desființează și le deconstruiește într-un mod original. Întâi și întâi, în loc să dea succesiunii de replici și numere de vodevil un aer cât de cât realist, el o artificializează și mai mult. Nu doar la un singur nivel. Ca să exemplific mai bine imaginați-vă o piesă de Oscar Wilde: personajele exudă spirit și ironie
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Shark Tale. Simplificarea desenelor e deliberată și nu țintește doar în direcția caricaturii. Personajele inestetice, construite din motive geometrice viu colorate, decorurile ultra-banale, evită exact miza producțiilor Disney, Pixar etc.: captivarea spectatorului prin intermediul unei supraîncărcări baroce a imaginii, printr-o succesiune de cadre savant compuse și exuberant colorate. Trey Parker și Matt Stone, creatorii acestui serial, au vrut ca în acest fel să îndrepte atenția spectatorului către scenariu. 200 de obscenități debitate pe durata a aproximativ 90 de minute. Ei, și
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
două luni înaintea lor. Oricum, precedându-i cu patru ani pe pionierii cinematografiei, în 1891, Edison și W.K.L. Dickson își patentau kinetoscopul. Și acum, o scurtă incursiune tehnică: filmul produce iluzia continuității schimbând o serie de imagini într-o succesiune rapidă în fața unei surse de lumină care permite proiectarea lor pe un ecran. În cazul kinetoscopului nu poate fi vorba de cinema, pentru că erau filmulețe care puteau fi vizionate doar de o singură persoană o dată. Se puteau vedea doar dacă
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
articole îndatoritoare și prietenești (despre Ovid S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu, Mircea Nedelciu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Călin Angelescu), recenzii amicale, fără spirit critic (la cărți de Simona Popescu, Sorin Gherguț, T.O. Bobe) și un grupaj de moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
simbolică, transfigurarea tuturor acestor date primare ale existenței, marcajul alegoric al traseelor, aparent, atât de sinuoase pe care le parcurge Antipa. Protagonistul însuși, memorabilul funcționar navetist între Albala și Dealu-Ocna, ascunde sub trăsăturile sale două sau mai multe euri, o succesiune descumpănitoare de identități distincte, dezvoltate fiecare pe orbita ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
înseamnă că nu trebuie să existe o relație firească între orice ediție critică și publicările libere de aparatul de istorie literară. Dar asta e o altă problemă � una derivată, dar la fel de importantă. Să mai semnalez trista suspendare a aparițiilor în succesiunea ediției critice de Opere Camil Petrescu (1-6, 1973-1984, cuprinzând numai poezia și romanele) prin moartea îngrijitorului ei, Liviu Călin. O speranță ar fi în preluarea acestei îndatoriri de continuare de către Florica Ichim, care a realizat în 2000 la Editura Gramar
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
Liviu Franga Într-o eră în care războaiele începute nici nu știi când se termină, în care ele se duc mai dur pe rețelele și canalele informaticii decât în tranșee, când, peste toate, succesiunea de crize devine simptomul normalității cotidiene, mai apar, mai pot apărea, iată, chiar și la noi, cărți în stare să ne aducă aminte că, vrem sau nu, știm sau nu, posibil sau mai puțin posibil, omul, același și mereu altul
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
exacerbarea frecvenței în uz a câte unui termen. Astfel, seria soir - ceai - chindie - bairam - party oferă cîteva repere pentru plasarea unui discurs juvenil de-a lungul mai multor decenii. Nu sînt foarte sigură de raportul dintre ultimele elemente citate și succesiunea generațiilor mai noi; cuvîntul ceai mi se pare însă un exemplu cert și ușor databil: curent în anii ’70, pare să mai circule azi doar în melodii nostalgice („Mi-e dor să mai merg la un ceai, la un ceai
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
decât Galerius. Astfel, acesta din urmă se temea că, în cazul morții lui Dioclețian, Constantius ar fi ocupat locul vacant de Augustus, iar el ar fi rămas, în continuare, numai Caesar (!)”; îngrijitorul ediției n-a înțeles nimic din meca nismele succesiunii în colegiul tetrarhic! Din nota 119 de la p. 187, aflăm că Dioclețian „și-a pierdut titlul de Imperator” (subl. n.); or, el a renunțat voluntar la statutul imperial. După dl. Mîrșanu, Maxentius ar fi fost Augustus între 306-312 (p. 185-186
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
o diminuare a vigilenței (profesionalismului?) aparatului cenzurii, de care a profitat lumea scriitoricească? Au reușit scriitorii noștri să forțeze ușa cenzurii sau aceasta s-a deschis larg oferindu-le șansa să se bucure de aerul proaspăt al modernismului? Citirea în succesiune cronologică a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor de pe lîngă Consiliul de Miniștri poate oferi sugestii pentru unele răspunsuri. Așa cum precizează autorul în Studiul introductiv, Direcția Generală a Presei
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
Boala de origine divină, Jurământul de sărăcie,castitate și supunere și încă altele, până la Casa de fum, scrisă tot în românește dar apărută în Suedia, patria din nord care a adoptat-o pe poetă din 1975. Cine a citit în succesiune aceste cărți a observat în ele prefacerile substanțiale de viziune lirică. Poezia se desprinde, treptat, din elementar, din biologic. Devine reflexivă, austeră, sugestivă prin densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
de 100 0 C. Termometru sonda instrument pentru măsurarea temperaturii în profunzime. Sterilizare metodă de conservare prin tratare termică la temperaturi peste 1000C. Operație - fiecare treaptă de transformare, prin care materia primă se prelucrează în produs finit. Procesul tehnologic propriu-zis succesiunea operațiilor prin care materiile prime și secundare sunt prelucrate, rezultând produsul finit. Procesul tehnologic auxiliar succesiunea operațiilor auxiliare (ambalaje, agenți termici etc.) precizate în procesul tehnologic. Schemă tehnologică reprezentarea grafică a operațiilor procesului tehnologic, a materiilor prime și auxiliare, a
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
prin tratare termică la temperaturi peste 1000C. Operație - fiecare treaptă de transformare, prin care materia primă se prelucrează în produs finit. Procesul tehnologic propriu-zis succesiunea operațiilor prin care materiile prime și secundare sunt prelucrate, rezultând produsul finit. Procesul tehnologic auxiliar succesiunea operațiilor auxiliare (ambalaje, agenți termici etc.) precizate în procesul tehnologic. Schemă tehnologică reprezentarea grafică a operațiilor procesului tehnologic, a materiilor prime și auxiliare, a produselor finite sau intermediare, într o schemă Utilaje părți din instalație care sunt prevăzute cu dispozitive
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și ale unei debordante, explozive succesiuni ritmice și dinamice. După câteva repetiții, lucrarea a fost respinsă de cenzura comunistă din Ungaria de la o primă audiție publică (pentru un nevinovat fa diez suspendat pe un acord de Fa major, care, e drept, creează o sonoritate de maximă
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
acestora. În viziunea enesciană o primă dezvoltare a motivului inițial, se realizează prin păstrarea nucleului motivic și atașarea anterioară și posterioară a unor elemente melismatice. Ex. nr. 4: George Enescu -Preludiu la unison, m. 9-11 Structura melismatică finală, formată prin succesiunea de cvarte și cvinte perfecte ascendente, creează o stare de imponderabilitate melodică, datorată tritoniei: LA, RE, SOL, extinsă pe două octave. Ex. nr. 5: Scară oligocordică Această scară oligocordică poate fi reconstituită atât ascendent cât și descendent cu exemple din
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
simultaneitate dizarmonică. Gândiți-vă ce înseamnă ea, dacă o raportăm ca factor de schimbare a limbajului, a manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune ce introduc în percepția ascultătorilor, a publicului, o enormă dificultate de a „digera” inovațiile. Deschid o paranteză și intru apoi în problematica anvizajată. În orice operă - și asta e o lege fundamentală ce definește obiectul artistic, indiferent de natura lui
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
frecvența sonoră (audibilă sau nu - de obicei numită tăcere sau „pauză” - la care vom reveni) și viteza atacurilor elementare pe unitate de timp (denumită Tempo). Ambele privind spațiul (muzical) al înălțimilor sunetului (temperat sau netemperat) și cel al vitezelor de succesiune a evenimentelor (muzicale): măsurat sau global („strié” sau „lisse”). Este vorba despre două ordini fundamentale care definesc limbajul muzical din punct de vedere configurativ (fenomenologic) și vom dispune de la bun început de aceste două seturi de valori elemente, pasibile a
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
practici muzicale pe care am denumi-o încă de pe acum definită în libertate (chiar dacă, poate, prin „abuz de notație”...). Înălțimile sonore devin obiect de configurare a enunțului muzical, structurate conform anumitor ordini, altfel zis, conform unor structuri modal): a unor succesiuni definite de intervale dintre sunete, luate două câte două. Se știe că unitatea elementară care compune limbajul muzical nu este sunetul, ci intervalul. Corelat, în opera muzicală (de autor) ritmului - succesiunii (structurate) de durate. De aici încolo, pe aceste unități
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
ordini, altfel zis, conform unor structuri modal): a unor succesiuni definite de intervale dintre sunete, luate două câte două. Se știe că unitatea elementară care compune limbajul muzical nu este sunetul, ci intervalul. Corelat, în opera muzicală (de autor) ritmului - succesiunii (structurate) de durate. De aici încolo, pe aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
succesiunii (structurate) de durate. De aici încolo, pe aceste unități generative de bază se poate configura orice edificiu (de la monodia gregoriană până la Politopul lui Xenakis). Ne propunem ca prin prestația interpretativă (performativă) să generăm operă muzicală constituită din modele de succesiune și simultaneitate desfășurate în timp întro anume tipologie de lectură transgresată din obiect în principii de ordine, în acțiune (formativă): adică de „rostire” într-o Logică alta decât cea din Lumea noastră de producători și „consumatori” de artă a sunetului
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
iubirii, revelate ca dorință. Adică, iubirea care caută să atragă sufletul dincolo de el însuși spre uniunea cu Dumnezeu. Extazul divin sau experiența comuniunii cu Dumnezeu nu este o experiență în care sufletul este răpit chiar și pentru un moment din succesiunea timpului într-o stare eternă. Nu există o stare de odihnă definitivă pentru suflet, căci, în iubirea sa pentru Dumnezeu, el este în continuu tras și scos din el însuși. Aceasta este ceea ce înțelege Sfântul Grigorie prin extaz: „experiența intensă
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
de pauză, în care se puteau odihni. Nouba începe întotdeauna cu o introducere instrumentală, cu rol de preludiu : se prezintă modul în care se va desfășura suita, publicul familiarizându-se astfel cu atmosfera și cu caracterul piesei. Urmează apoi o succesiune de mai multe piese vocale și instrumentale, a căror tempo se accelerează către finalul noubei. Fiecare piesă componentă a suitei are ca bază ritmică o formulă caracteristică proprie, ce este folosită ca acompaniament. Nu este obligatoriu să fie interpretate toate
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]