326 matches
-
întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă toate proviziile alimentare ale posesorului încăperii
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
mai degrabă cu cei din nuvelistica lui C. Sandu-Aldea. Unii vădesc înclinații spre cruzimea gratuită, spre perversitate. Tinerii din cutare sat, bunăoară, se amuză chinuind câinii prin „dare în jugău”. Mai numeroase decât firile violente și crude sunt cele doar „sucite”. Un sătean își aprinde casa, apoi, de pe o movilă, strigă de trei ori: „Cocoșul roșu”. Cineva înnebunește subit văzându-l viu pe unul de care era sigur că murise. O țigancă ce pretinde a ghici țărăncilor soarta soților aflați în
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
la conturări pripite ale eului creator. El cercetează cu minuție și reordonează nuanțat documentele și actele oficiale, unele inedite, ajungând la definirea unei psihologii creatoare și la schițarea etapelor unui destin uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv în Amintiri din copilărie, analizate aici ca
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
și în aceeași măsură din partea unor gânditori precum Leibniz, Hegel, Heidegger, Jung sau Derrida. Publicarea primei părți din lucrarea sa poematică Cherubinischer Wandersmann poate dezlega și publicului românesc, măcar în parte, misterul acestei legi de atracție universală pe care o sucită, încă, opera sa. Deși scrisă la jumătatea secolului al XVII-lea, înainte ca autorul ei să împlinească treizeci de ani, și precedând convertirea lui la catolicism, cartea despre „Vorbe în duh” a silezianului (tipărită în 1657 la Viena și stând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nas, făcîndu-l să-i dea ceasul său de argint sau sufletul, ori cine știe ce, în schimbul lui Moby Dick. Ă Fugi încolo, mă, Stubb! Glumești?! Cum ar putea Fedallah să facă una ca asta? Ă Nu știu, Flask, dar diavolu-i un tip sucit și un ticălos fără pereche, îți spun eu! Păi, se povestește ca într-o zi s-a dus să se plimbe pe puntea bătrînului vas-amiral și, legănîndu-și coada ca un domn în frac, a întrebat dacă șefu-ăl mare-i acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
claritatea cu care apare diferențierea socială a satului. Există dar multe figuri de chiaburi mai puternic și mai tăios reliefate, ca ale lui Beleagă, din prima nuvelă, sau a lui Mihai, din Adunarea liniștită (...). De altfel, Miai e un om sucit, complicat, căruia i-ar plăcea să-l umilească pe Pațanghel, și care are reacții neașteptate, surprinzătoare, ce izvorăsc în fond tot din egoismul feroce, axă a caracterului lui Miai. Dar nu de complexitatea lui e vorba, ci de felul cum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din noaptea soarelui de lapte, 1967), volume de proză scurtă, interesante prin ele însele, apar în perspectiva vremii ca pregătitoare ale romanelor de mai târziu. Tânărul scriitor practică, împreună cu Nicolae Velea, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, o literatură despre oameni suciți, adică despre unii care, fie că e vorba de copii sau de țărani, se descoperă pe ei înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din Glava. El moare oficial de două ori în timpul războiului și familia îi organizează de fiecare dată un priveghi ritual, rechemând cu acest prilej, peste nisip, pe întemeietorii neamului său. Din
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
scârbit, pentru ca în clipa următoare să se enerveze și mai tare. Iar ticălosul de Pompeius ne suspecta pe noi, evreii, că ne-am ploconi unui cap de măgar. Atât le este de greu să ab stractizeze noțiunea unui Dumnezeu atotputernic! Suciți oameni. Cum își închipuie că un chip cioplit sau zugrăvit poate repre zenta o forță protectoare, zeul care împiedică familia să se stingă? Retardați mintal. Își imaginează că sufletele morților continuă să trăiască într-o lume inferioară în calitate de... De ce? De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sunt gînduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. 8. Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
bine, că aproape nu-mi venea a crede scena de ieri. Irina e din nou neînsemnată. Ce-o fi făcând Ela? Vineri. Am suferit zilele acestea cea mai puternică emoție din viața mea, și asta din pricina Irinei. Strâmba, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu nasul cârn, cu rochia de 10 lei metru, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era așezat în balansoar, în mijlocul puișorilor ieșiți din ou, așa cum se obișnuise să facă. Se gândea la sincope. Se pare că doamna O’Toole nu fusese deloc conștientă de ele. Poate că mintea ei sucită pur și simplu le negase existența, așa cum nega evidența din fața ochilor și-i permitea să-l vadă și să-l audă pe Virgil Jones acolo unde era el, Deggle. Nimic nu se schimbă. Dar, se gândi Deggle, ușor speriat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orchestratorul vieții lui, Vultur-în-Zbor însuși își găsise propria voce. — Mi-am jucat bine cărțile, repetă el cu o furie înăbușită. O metaforă sugestivă, așa-i? Trandafirul de Piatră te-a pervertit, Grimus. Cunoașterea oferită de el te-a făcut la fel de sucit și la fel de ros de dorința de putere ca și efectul lui, ce a stâlcit și a deformat viețile oamenilor aduși de tine aici. E un joc, nu-i așa? Un joc care te distrează? O infinitate de dimensiuni, de posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver, care ba creșteau, ba scădeau În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la altul, Începu să-i povestească tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându-și povestioarele cu citate din Schopenhauer, Strindberg, Nietzsche, Bismark și alți vizionari. Tot povestind, aduse, printre altele, vorba și de contele Tolstoi, care, cică, fiind Întrebat de un reporter ce părere are despre natura feminină, ar fi răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
In vreme de război, sau chiar Calul dracului, au valoare doar pentru că fac parte dintr-o operă mare, dar nu mi se par definitorii pentru originalitatea lui I. L. Caragiale. În schimb, oricare din nuvelele sau schițele sale, numite Cănuță om sucit sau Situațiunea, sau Atmosferă încărcată, chiar luate separat, stârnesc deodată în noi uimire extremă, pe care o simțim totdeauna în fața capodoperelor și în care e amestecată admirația, încîntarea și chiar și cea atât de ironizată de unii și de însuși
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eram încre dințat că și ei se uită la mine, mă așteptam să‐i aud vorbind, să‐i văd mișcându‐se ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat și eu la un iconar. Da‐era un om sucit, Dumnezeu să‐l ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de altfel, care a intervenit zicând: — Nu, Helen și Anna sunt frumusețile din familie. Deși..., a adăugat el jovial. Zi că sunt și eu, l-am implorat eu în tăcere. Zi că și eu sunt frumoasă. —... amândouă sunt așa de sucite, a continuat el. Mai ales Helen. Uneori te și întrebi cum de se mai obosește cineva să stea cu ele. Te scot din minți! Tata se aștepta ca lumea să izbucnească într-un râs compătimitor, dar cuvintele lui s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O față mică, creață. Mâinile mari și lungi atârnau de-a lungul trupului mic, încovoiat. Ochi ageri, o gură lată, puternică, cu dinți mici, suciți, argintați. Îl privea fix fix pe Șeful Teodosiu. Lucruri simple ți-am cerut, tovarășa Vasilică. Să găsim aici, la recepție, și în biroul meu, curat ca la farmacie. Curățenie și cafeaua caldă, atât. E puțin, să știi. Mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să explodeze, sufocată înainte de pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mult și tot timpul. — Nu înțeleg. Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie. Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față. Dă-le, neică, să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare? Care becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]