338 matches
-
unei vieți, care, cine știe, se poate relua oricând, într-un alt chip. Dar pe un traseu identic. În narațiunea memorialistică, obiectul discursului nu este individul, ci istoria; iar aceasta e o ramă veche prin care se perindă ființe spectaculoase, suciți și perdanți. În fapt, avem de-a face cu istoria spirituală a unui intelectual vorace. E un actor bun, așa cum recunoaște în Rebengiuc, un imprevizibil, un ins care se amuză copios când oponentul crede că are de-a face cu
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
nu cu patima schimbării la față, nu devine nici o clipă altul, zbătându- se într-un conflict dramatic, doar se folosește, abil, de o ultimă portiță de salvare. Existența lui e sub semnul acelui mécanique de care pomenește Bergson: o cheie sucită când trebuie dă mecanismul înapoi. Intriga anunță, rudimentar, ceva din felul de a se „scoate” (sic!) al personajelor lui Caragiale. Nu doar fiindcă salvatorii lui Iorgu, aparent, cel puțin, se numesc Zoița și Agamemnon. Al doilea drum spre casă al
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
Constantin, bucuria revederii cu anii nemaipomeniți de prietenie și înțelegere scriitoricească - care ne leagă pentru totdeauna, acei 1968-1970, doi ani cât un car cu daruri scumpe." Întrebarea despre colaborarea noastră la revista Luceafărul e ușor devansată de dedicația citată. Destul de sucitul meu destin m-a făcut să accept un loc de redactor la ditamai ziarul Partidului, Scânteia, în martie 1962. Ce altceva puteam face, la ieșirea din facultate? Să mă duc la țară ca profesor de limba română, cu specializarea mea
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
secului pentru postul mare. Firește, reper e un fel de a spune, fiindcă Paștele neavând dată fixă, lăsata secului pică întotdeauna prin surprindere. Situația cea mai cunoscută e aceea din Conu’ Leonida, însă și Cănuță, care va fi toată viața sucit, se repede în lume tot de lăsata secului. Lesne de închipuit, Paștele din anul acela „cădea în iarnă de tot”, deci cum nu trebuie. Când se duc la Iunion jupân Dumitrache și consoarta, ispitiți insistent de recent despărțita Zița, cumnata
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
considerație ce pare scrisă după '89, noua dată de hotar istoric la care ne raportăm acum, transformînd-o în clișeu ca și pe cea la care tocmai am renunțat și care semnifica "eliberarea" noastră de libertate. Iată considerația: "Trăim o epocă sucită, criminalii se cunosc: ei se plimbă pe stradă, ascultă muzică, își promovează copiii, ajung onorabili pensionari. În schimb victimele lor? Cine le mai știe, cine le mai aude, cine le mai numără?". Citind, păstrăm impresia că I.D. Sîrbu e printre
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
dare de seamă. Fizica existențială a românului e cumva aparte. Curioasă. Plăcut opozitorie, ca un oximoron simpatic. Românul, în general, nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu mare bucurie. Mobil până la
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu te-am regăsit pe marginea pierderii unde mi-ai dăruit un fir de păr încarnările noastre se luptau prin mileniile sucite și legate de el pe piatra stelei sirius a constelației câinelui ți-am vărsat sângele de sărbători învăluită în blănuri vânate numai sub luna plină o viață și o moarte izbucnită ca un ceai tare rusesc un șir de bărbați
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
Maya Belciu Noiembrie Să fie somnul, oare întunecata boare Pe crengile-mi sucite Mai seci, mai dezgolite? Tăcuta-nfiorare Să fie somnul oare? Mă strânge și mă doare Pământul mă alungă Și-naltul nu mă-ndeamnă Mi-e miezul sec Mi-e creanga în destramă Și ce folos că sara Trag rădăcinii mele Puterea
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
arcul ei...”). Ciclul Joc de artificii poartă un titlu sugestiv pentru modul de a lucra al poetei din acest moment dominat de fantezismul ludic - “broderie” pe marginea unei idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține ascunsă / o dansatoare în trompetă”; “La o parte! / Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni, / La o parte! / Altfel s-
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
al prozei franceze (și ce pluton, cu Gide, Malraux, Montherlant și mai târziu Sartre și Camus). Louis Fernand Céline, despre el e vorba, țâșnește pe firmamentul literar în ultimul deceniu înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Comportamentul său sucit, adesea provocator, a fost acceptat ca o altă manie a breslei. Lucrurile au luat o turnură mult mai gravă în anii ocupației germane: ceea ce fusese depozitat în el, resentiment, ură, o lavă incendiară, s-a revărsat atunci în afară. Pe
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
de gândirea sa logică, intoxicându-l cu gândirea facețioasă rezultată din combinarea minciunii cu cameleonismul, a inculturii cu improvizația (III. 135). Ce mai contează că aceste observații sunt justificate mai la vale de texte, precum O scrisoare pierdută, Cănuță, om sucit, Reportaj, Justiție, Diplomație, Două loturi etc. etc.? Ele deschid eseul Puterea puterii și nu se poate să nu-i atragă atenția cititorului asupra valabilității lor nu numai pentru lumea ficțiunii caragialiene, ci pentru lumea cea aievea (vorba lui Eminescu) de
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
Caragiale”. Cel mai frumos omagiu adus rămâne publicarea unei antologii de proză caragialiană de către cei de la Conservatorul, cuprinzând titluri cum ar fi O făclie de Paști, La hanul lui Mânjoală, Două lozuri, Telegrame, Amicul X..., Între două povețe, Cănuță, om sucit ș.a. Chiar și când Caragiale omul părăsește țara, Caragiale personajul nu dispare din presa vremii. Cel mai fidel ziar care îl menține aproape în conștiința publicului este Dimineața, „cu știri adevărate sau numai după ureche, cu anecdote, medalioane, interviuri (mai
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
de iubitor de frumos, e un leneș, un superficial împăcat cu soarta, lipsit de noroc și un veșnic perdant. În fond, tânărul țăran Serafim Ponoară din Povestea cu cocoșul roșu e un prost (sau un nătâng, un ins anapoda, un sucit), din categoria lui Dănilă Prepeleac. Nu-i reproșez scriitorului această viziune nefavorabilă (cum au făcut comisarii ideologici la apariția cărții), căci și prostia omenească e o temă ca oricare altele. Dar mijloacele sale sunt prea precare, umorul e datat, limba
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
de discursul lor violent imaginativ, care poate fi înțeles, de asemenea, ca o provocare la adresa literaturii instituționalizate, cantonate în rețete mai mult ori mai puțin atinse de uzură, ca un pandant, prin urmare, al poeticii ,omului concret". înrudit și cu ,suciții" prozei românești din anii '60, își compune un personaj inconformist, cu o expresie extravagant-bonomă, ca și cum ar conta mai presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
violențe, în ajunul venirii ei la putere, și s-a alipit totdeauna de guvern, care-n definitiv nu era așa de vinovat, cu cîteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziție. Și pe urmă iar așa și tot așa." (Cănuță, om sucit) Să citim aceste rînduri ca pe un autoportret al scriitorului ar fi desigur excesiv. Dar ceva din firea "neașezată" a lui Caragiale se poate totuși zări în ele. Și ne gîndim nu atît la tribulațiile omului, cît la acelea ale
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
particularitățile marii arte cinematografice, care asemeni spectacolului de teatru adevărat te smulge din adormire, din ceea ce credeai că știi și îți dăruiește o limpezime adîncă. Ostrovul este un film construit în jurul unui personaj memorabil, Părintele Anatoli (Piotr Mamonov), un călugăr sucit face parte din ceea ce rușii numesc yurodivi, nebuni întru Cristos, în general călugări pelerini care nu cerșesc o clipă și care răspund adesea cu sudalme celor care le dau pomană. La Moscova am văzut un astfel de sfînt fără picioare
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
urmă fantasticul nu e aici decît o simplă deghizare: o epidemie stranie se abate asupra blocului în care locuiește personajul-narator și toți locatarii mor. Fotografii de nuntă, din volumul Într-o după-amiază de vineri, ar putea aminti de Cănuță om sucit: eroul trebuie să se însoare, dar totul merge, în chip absurd, pe dos - apartamentul e inundat și apoi ars, costumul de mire se rupe, portierele mașinii nu se deschid, în aparatul de fotografiat n-a pus nimeni film, fereastra apartamentului
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
costumul de mire se rupe, portierele mașinii nu se deschid, în aparatul de fotografiat n-a pus nimeni film, fereastra apartamentului e spartă și noaptea nunții se consumă cu mirii îmbrăcați în paltoane.... De vină e personajul sau lumea e sucită? La Caragiale se știe, aici nu. Proza lui Răzvan Petrescu nu se citește cu sufletul la gură. Dintr-un singur motiv: trebuie să ai timp să vezi totul. Răzvan Petrescu, Mici schimbări de atitudine, Proză scurtă - O antologie, Editura Allfa
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
selectarea eroilor din rândul clasei muncitoare (în uzină sau pe ogor), încercând apoi să dovedească viabilitatea și consistența lor literară. Omul obișnuit, în paginile lui Nicolae Velea, nu mai este o figură ce ia culoarea ideologică a mediului, ci un "sucit", un "încăpățânat", un element aproape turbulent, dacă îl comparăm cu eroii cuminți ai realismului socialist. Pentru a merge în continuare în paralel cu romanul lui Preda, personajele lui Velea sunt combinații imprevizibile de Ilie Moromete, }ugurlan și Nilă, cel cu
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
zice azi, de felul aceleia cu poștalionul tracționat de boi. De aici titlul cărții lui Iorgulescu în care e de văzut o metaforă acoperitoare, netocită nici azi în sensurile ei, trimițând la stări de lucruri autohtone, la comportări și mentalități sucite și păguboase: „...fantomaticul poștalion cu boi avea să bântuie până astăzi, chiar dacă neștiut, ținuturile românești”. Un permanent du-te vino între atunci și acum realizează în textele sale Mircea Iorgulescu, alternări de perspectivă care luminează mai viu sensul unor evenimente
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate punctele de vedere. Dacă în prima parte a relatării citim parcă un portret de tinerețe al unui Teodor Ciupe (nebunul din Moartea lui Ipu), pe parcurs, debilul aparent perfect manipulabil devine un Grenouille (din
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
singuratic, ursuz, cusurgiu, îmbufnat, rece, stîngace, nesociabil, gafist, degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat. Degeaba încearcă omul prin articole polemice ( adunate ulterior în volume) în care își argumentează cu asupra de măsură afirmațiile să schimbe această părere cvasi-generală. Imaginea de "om sucit", "morocănos", s-a lipit de el ca marca de scrisoare ajungînd pînă și în foarte succintele și teoretic obiectivele articole de dicționar. Mai mult, ea este alimentată periodic de acolo de unde te-ai aștepta mai puțin: din imediata apropiere a
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
e atât de simplă, ai să te vindeci înaintea mea și cu toate că mă iubești cum eu nu te iubesc. Care este viciul de fond și ticul acestui bărbat complicat: de ce să iubești cât de cât firesc când o poți face sucit, labirintic, neconform cu realitatea, inadecvat, indisciplinat (cuvântul nu este potrivit, căci dragostea nu are cum să fie disciplinată, o știm cu toții), ilogic ș.a.m.d. Oliveira spune te iubesc pentru că nu ești a mea, adică te iubesc atâta vreme cât nu poți
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
multe secvențe de aici par să împărtășească suflul Afinităților. E foarte interesantă de exemplu, coincidența (p. 26) de-a fi locuit în gazdă chiar la sora celui mai bun prieten al lui Urmuz (căreia i se adaugă încă una, la fel de sucită: mama poetului a fost la Severin eleva Elizei Vorvoreanu, sora autorului Paginilor bizare). Dar parcă mult mai pasionante sunt reflecțiile psihanalitice asupra sinuciderii acestuia dintr-un eseu, Evidențe și enigme urmuziene, de citit în același volum de Afinități efective. La
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]