284 matches
-
întru reconstituirea atmosferei unor mari sărbători creștine sau a unor momente biblice încărcate de plurale conotații gnomice, sapiențiale și de înalt purificatori fiori metafizici, precum în poeziile „Misterul credinței”, „Sfântul Ioan Botezătorul”, „Sfântul botez” sau „Săptămâna Patimilor”, din care cităm: „Sudălmi, bătăi și umilire/ Va suferi El din iubire,/ Pe Cruce va fi Răstignit,/ Pentru că prea mult ne-a iubit” ... Sau: „De două mii de ani încoace,/ umblă la noi colindători/ cu Steaua și anunță lumii/ un șir de Sfinte Sărbători”... („Misterul
POEZIA LUI IONEL GRECU SAU RITUALIZAREA EVOCARII DE VICTOR RUSU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372549_a_373878]
-
Să ceară Domnului iertare. Se roagă, mătănii bat multe Ca ruga Domnul S-o asculte. Să șteargă păcatele mari, Făcute cu știință chiar. S-apropie ziua trădării, Iuda, apostolul vânzării, Pe treizeci de-arginți va da Pe Domnul nostru, Mesia. Sudălmi, bătăi și umilire, Va suferi El din Iubire, Pe Cruce va fi Răstignit, Pentru că prea mult ne-a iubit. Dar nici acum nu s’tem în stare Să-L ascultăm, să-I dăm crezare, Să-I urmăm pașii, pildele, Să
SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de IONEL GRECU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373008_a_374337]
-
cenușa lustrală, rămasă în urma arderii crenguțelor de finic, din Duminica Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea este, în accepțiunea poetei, darul suprem oferit de Dumnezeu, este focul din potir care poate fi molcom sau întețit
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Costuri și complicități Curg șiroaie lacrimi de piatră Poate sunt borne pentru un drum de povară O cale a robilor unde umilința e Haină îmbrăcată zilnic și tocită De prea mult purtat și bazonată cu sudălmi Pe care nu le uiți și care azi nu mai deranjează Pe nimeni când dai să-ncepi o afacere - Un atelier cu producție de serie De micșorat suferința pe cât se poate Cu tarif de mercurial - fiecăruia după durata Și răbdarea
COSTURI ŞI COMPLICITĂŢI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345032_a_346361]
-
patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. ACUARELĂ Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
patru anotimpuri flămânde de mine, Serviți. Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindă A celor patru zări; ca focul în lemne Surâd blândă. Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. 23 septembrie 1983 poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010 Citește mai mult Mi-am turnat vorbele
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
poftiți:Voi, patru anotimpuri flămânde de mine,Serviți.Istovită de anii mei, nu încap în nici o oglindăA celor patru zări; ca focul în lemneSurâd blândă.Oftatul, din suflet eliberat, s-a închis în auz,Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă -Preludiu confuz.M-am răspândit ca un zbor neterminatDin casă în casă, din palmă în palmă -M-am înălțatîn numele de Mamă.23 septembrie 1983poem din cartea ”Dreptul de mamă”, 2010... XIII. METAFORA NEMURIRII, de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr.
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
dinozaur Și-n carapacea dură de la broaște, Așa încât nici nu se mai cunoaște Frumosul artei, numărul de aur. La modă ne-nchinăm precum la moaște, Din tatuaje facem un tezaur, Pe trupul de efeb, un cap de taur, Ce doar sudalme știe să împroaște. Și-n jocul lor de-a sfinții și de-a zeii, Nu au nici teamă și deloc rețineri, Dar ar putea să-nalțe imn ideii De-a fi și liberi și frumoși și tineri Și să întoarcă
SONETE CONTEMPORANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377962_a_379291]
-
-n gară!” Avionul decolează și cască, ducându-și aripa la gură... Prins de rutină, își pușcă fiecare deget și își masează șoldurile șubrezite. Lichefierea firescului din zona mea naște curiozități și trăiri anormale. Mă invadează o foame de înjurături și sudalme, construite pe formatul unui haiku. Ca un om ce trăiește între două gări... sau un val ... Citește mai mult Gările sunt triste,pentru că lipsesc saluturi și forme de adio,la care s-a renunțat în ultima clipă.Aici, poți retrăi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
așteaptă-mă-n gară!” Avionul decolează și cască,ducându-și aripa la gură...Prins de rutină, își pușcă fiecare degetși își masează șoldurile șubrezite.Lichefierea firescului din zona meanaște curiozități și trăiri anormale.Mă invadează o foame de înjurături și sudalme,construite pe formatul unui haiku.Ca un om ce trăiește între două gări...sau un val ... XV. TEMPLUL, DESEN ÎN CREION, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1342 din 03 septembrie 2014. Străbat căldura corpurilor noastre... încât ai fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
șteargă sudoarea de pe frunte. Apoi mestecă un răspuns nerostit și scuipă scurt spre alde Bogatu’, întorcându-i spatele și apucându-se din nou de lucru. Ăluia îi fu de ajuns gestul omului ca să ia foc. Începu să zvârle amarnic cu sudalme. Gealații îi țineau isonul în nechezatul cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
în Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Curg șiroaie lacrimi de piatră Poate sunt borne pentru un drum de povară O cale a robilor unde umilința e Haină îmbrăcată zilnic și tocită De prea mult purtat și bazonată cu sudălmi Pe care nu le uiți și care azi nu mai deranjează Pe nimeni când dai să-ncepi o afacere - Un atelier cu producție de serie De micșorat suferința pe cât se poate Cu tarif de mercurial - fiecăruia după durata Și răbdarea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Măcăială. Nu, bă, râse Florea Târâială, iei aragazul ăla străvechi și-l arunci la groapa de gunoi. Mulțumește-i lui Dumnezeu că s-a dus. Că altfel nu te hotărai să arunci rabla. Ha, ha, ha! Măcăială mormăia înciudat niște sudălmi, la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai aștepte câteva ore
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
pe un veșmânt scuturi și pământul Când strivit de oameni este legământul, Toaca în biserici o aud cum plânge Văd într-o icoană, lacrimă de sânge! Cel ce picuri mir peste boli și răni Și în lanțuri pui ură și sudălmi, Te rugăm să rupi podul de nevoi, Prin vremi tumultoase să trecem și noi! 21 mai 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Taina / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi
TAINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377796_a_379125]
-
acuratețea băncii de date ale artiștilor, totul trebuie să ocolească amatorismul redacțional, dar și, deopotrivă, pofta locală de înregimentare politică. 4 iunie Țîșnește din dreapta și doar frîna mea scrîșnită evită ciocnirea. Îl fulger cu toate dioptriile și buzele-mi alcătuiesc sudalma clasică a șoferului. Oprește și-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus Și un pârcălab mai mare peste noi dacă am pus N-are drept să dea din țară loc măcar [de] două palme... Și astfel, din vorbă-n vorbă, au ajuns pîn' la sudalme Și la ceartă, la bătaie, începură să se bată, Nu rămase l-ai lui Gruie nici o singură săgeată. Apoi se luptar[ă]-n săbii, toți căzură pîn' la unul... Prins a fost la urma urmei numai Gruiștea, nebunul... - Ce-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toții și ostași ai lui Isus, Iar acela care vornic peste noi cu toți l-am pus N-are drept să dea din țară loc măcar de două palme... CRACALE Și astfel din vorbă-n vorbă au ajuns și la sudalme, Și la harță sângeroasă... Începură să se bată Până n-au rămas ai noștri nici c-o singură săgeată. Apoi se luptară-n săbii, toți căzură pîn' la unul, Prins a fost la urma urmei numai Gruie, el, nebunul. VEVERIȚĂ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie sudălmi”) și Dimitrie Ralet („Afionul cu care se îmbată teriachii”). Și un per- sonaj al lui B.P. Hasdeu, din nuvela Duduca Mamuca (1863), este drogat de un doctor cu „afion” (175). „Cuvântul tiriachiu - scrie I.G. Ionescu-Gion în 1899 - a trecut de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
idee de morală. Produsul muncii lor [î]l consumă la cârciumă. Alții petrec timpul cu furturi și desfrânări. Căsătoria nu este respectată; clerul de la țară se află pe-o scară de cultură inferioară; copiii mici n-ascultă decât vorbe rele, sudălmi și bătăi li se aplică lor și mumelor lor; bărbații se bat foarte des între dânșii. Bătăliile lor sunt foarte violente, ca la niște adevărați sălbateci europeni; se rănesc grav, adeseori se ucid. Această generațiune neomenoasă, rușinea unui stat civilizat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-i primim în psiac sau să-l aducem pe conducătorul nostru lângă ci. Dacă nu sunt quinți, atunci ești un mincinos și înseamnă că nu ai a ne transmite nimic important. Kasser izbi cu pumnul în pământ, înghițindu-și o sudalmă. - Intențiile mele sunt pașnice. Nu am de gând... - Am văzut cât de pașnice sunt ultima dată. Acum o să joci după cum spunem noi. Rămâi acolo și în următoarele câteva minute o să ne lămurim dacă spui adevărul. Arrus îl bătu ușor pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În timp ce aici, «jos», unde cuvintele nu spun decât «vreau», «du-te», «mi-e foame», «sună-mă», «plec», «ai grijă», «cât costă?», aici unde ele acoperă minimul necesar conviețuirii, unde nu sunt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, În drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvânt: ei nu aud nici melodia cuvintelor - căci orice limbă vorbită cu adevărat cântă la propriu - și nu percep
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc în înșelătoarea-mi oglindă, ieri îmi vorbise de iubire, îmi veghease zbaterile tinereții, îmi ascultase dorurile, sudălmile, rugile, și, poate, iertăciunile. Acum o cuprindere între cer și pământ, o negociere... ce nu se știe încotro mă va duce. DE-AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o clipă: se odihnesc sub ierbi,/ Dar țărna lor mai strigă și azi după dreptate”. Lirica de senectute a lui S. se menține în același univers rustic, iar expresia încărcăturii procurate de priveliștile
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
filoturcismul) și le profesează cu sârguință. Ajunge uneori până la un servilism deconcertant și ilariant. Aflați în preajma unei încuscriri cu Nicolae Mavrocordat, odioșii Cantacuzini (stolnicul și fiul său, Ștefan Vodă, pieriseră și din cauza „amestecului” lui Nicolae Mavrocordat), împroșcați până atunci cu sudalme, declarați ucigași prin vocație și „feciori ai dracului”, dobândesc subit bunăvoința cronicarului și, în cap cu stolnicul Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
de sudoarea care i se prelinge pe față. Până și picioarele îi par dintr-odată grele ca plumbul. Mormăie: — Ei sunt nobili. Se pregătește de o nouă izbucnire din partea împăratului, de mânie, indignare, eventual sprijin față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]