188 matches
-
fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lasă, lasă prostiile iestea... că le știu, ești o șarlatancă. - Ho, bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bată-te Doamne, că hâtru mai ești, frumosule! zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii de umerii mei, Fiecare sprijinind o piramidă de noțiuni cunoscute De cei ce s-au smuls de materie, căzând În golul gândului Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că tăia porcul și să mâncăm și noi carne că doar nu ne-om duce și nu ne-a da și-am plecat cu toții, mama și tata și noi, copiii, după ei și, când am ajuns În spatele curții, unchiașul Lae suduia și se certa cu tușa că nu știa să grijească nimic că numai prăpădește și dă pe la alții și lui frati-so și dacă mai prinde pe cineva În curtea lui Îi taie capul cu toporul și așa ne-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fremăta. Gelozia bărbatului ei, nea Suman, fost polițai, acum cărăuș de lemne, era cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis de dimineață, în loc de rugăciune, suduia, de biserici, Dumnezeu, mănăstiri și sfinți, ca să nu mai zic, de neaoșa înjurătură cu trimiterea la origini.. pe care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert.” ( M. Eminescu- Atât de fragedă) Uneori, construcția frazei, frântă, întreruptă de exclamații și interogații dă dramatism și culoare: " - Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut și m-am împrumutat și m-am
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul țeapăn și tușește pe mânecă. Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează că tânărul de atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziție „din topor“. La nevoie, zice „bade“, „mătușică“ sau „măi omule“. Se străduiește să miroasă a opincă, se exprimă bolovănos, suduiește îmbuibarea guvernamentală. (Echivalent în planul retoricii feminine e stilul „fată bună“: lași să se vadă, îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soția“, „gospodina“, femeia de suflet și de comitet.) 7. Vorbitorul cult. Nimic fără Kant, fără lecții de istorie, fără citate țepene
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și anume gardianul. Însă relevant pentru ceea ce însemna lupta de milenii a creștinilor cu răul, o găsim în mărturia Preotului Dimitrie Bejan despre Învierea de la Aiud: „Imaginațivă cum făceam noi Paștele! Când cânta toată pușcăria Hristos a înviat! milițienii ne suduiau, stăteau cu parii pe noi, dar noi tot cântam! Acolo am trăit cel mai intens bucuria Învierii... Era directorul care îndemna: Bateți-i, măi. Nu vedeți că sunt creștini ?”. Poate tocmai acest citat ne dă cheia întregii suferințe a martirilor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque* pe popă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea!... potcapul dracului!" Cu totul deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque* pe popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa aceeași vorbă despre el și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dar care-i problema?” Îi povestesc printre gemete bucuria care mă aduce la ea. “Din păcate, nu am nici un pat liber acum...” Din păcate! Păcatele ei!... Toți au probleme cu “păcatele mele, cele mari și cele grele”. Îmi vine să sudui de toți sfinții mamei lor, “cu reforma lor cu tot, care a închis spitale întregi”, cum zicea Zubar... Nu sunt educați pacienții tăi! “Domnișoară dragă, eu de-aici nu mai plec...” Scot plicul și mă așez pe pat. Mă consultă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cei săraci și amărâți. Tică s-o ridicat, o umflat tilivizoru în brațe și l-o aruncat pe geam. L-o smuls din priză și l-o aruncat. „Panaghia mă-ti di țap! Fași tu dreptate, șiara șî candila...” El sudui rău, câte-o jiumati di orî șî di tăț sfințîi când s-apucî... Ș-o aruncat păcat di tilivizor”... L-au dus pe Tică la Galați, la spitalul de nebuni, dar omul nu era bolnav. El era doar revoltat: i-au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii din BOR. Ar fi suduit cu asupra de măsură! Pentru liniștirea opiniei publice și conservarea cosmetizată a deplinei înțelegeri în cadrul BOR, a fost împăcată capra cu varza. Schisma a fost calmată și diluată, chiar dacă Mitropolia Ardealului s-a împărțit în două: vom afla, poate, în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și trăsnetele se țineau de mână, înaintam încet resemnați și ochind calea după fiecare fulger. Era tot o apă și vântul îmi răcea toate mădularele. După fiecare trăsnet, după fiecare poticneală prin gropile cu apă și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tale să deie, să ieie oloiu oală ol (olcior) mâță (mâțoc) Portul oamenilor cu pestelcă, izmene largi, pălărie de paie, pipă lungă. Vorba însă bună și rostire curată, deși se vede amestec de ungurisme în limbă. Încep a nota moldovenisme. Sudui sudalmă moare de curechiu fotoghin (petrol) bade zgâțâit. șepte șese Miercuri 25 Aug. Ceica. Adunare populară. boboc (numai p. puiul de gâscă) rățucă (rățușcă) gaz-uri laz curătură vreascuri cofă ciubăr chisăliță de hiribe borș de cartofe Am auzit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dă o lovitură cam greșită și strâmbă cuiul. Îl îndreaptă și iar cearcă să-l bată. Îl strâmbă din nou. Așa de câteva ori. Amù El îi lângă mine, și știu ce-așteaptă, reflectează moș-Neculai. Ce-așteaptă? Hm! Așteaptă să sudui, ca să mă însemne la răbuș. Iar cearcă să bată cuiul, iar îl strâmbă, iar îl îndreaptă; și, cu năcaz, în sfârșit, izbucnește într-o sudalmă, răpezind cu mânie barda. A izbutit, dar cu prețul unei jertfe. A făcut un păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voiam să vă cer și eu domniei voastre! O femeie pe care bărbatu-său o brutaliza în fiecare zi, se ruga, sara, lui Dumnezeu să-l ție sănătos. Bărbatul se miră: De ce faci asta? Apoi să vezi: bărbatul dintăi mă suduia într-una. Ș-a murit. Dumneata mă bați. Dacă s-ar întâmpla să mori, al treilea soț desigur m-ar strânge de gât. *1 La mitropolie duduci multe, în rochii cam scurte pentru casa lui Dumnezeu. Creditorul: Când o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spus: "dacă și voi vorbiți ca dracu"! Aclijda era cârligul de la fântână. Am umblat cu preotul Ionică Grigoriu cu chiralesa dar nu mulți ani, că într-un an moșu Vasile Sofroni Iftimie Ciobănosu, m-a spus popii că l-am suduit de cruce. Și atunci popa a zis: "nu-i băetu vinovat ci tu, că pe tine te-a auzit. Și ia să-ți tai gâtu". Și a scos o pereche de ochelari și a început să-l ciorsăie 11 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la gazdă în Baea la bunica tati Zoița dascălului Ghiorghi a Popi. Ea era o fimee foarte bună, era din neamul Macsinenilor dinspre Moldova. Gheorghe a Popei a lui Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tovărășia unei domnișoare și doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am stat 2 ani și a fost cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive pentru care ai ales să trăiești la București... Pentru că îl iubesc de cinci ori mai mult. ... dar și cinci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce metafore prind, ce comparații sunt de efect și care-s expirate. Să-i spui unui atacant că stă la pomană e o metaforă extrem de subtilă. Pe cuvânt. La fotbal înveți o limbă extrem de vie, suplă, care biciuiește sau mângâie, suduie sau înalță osanale. Apoi, jucând, trebuie să-ți umilești adversarul. Să-l intimidezi. Să-l faci să-și piardă încrederea în forțele proprii. Dacă unul trage pe lângă minge, îi recomanzi să meargă la Service să-i dreagă, să-i îndrepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]