191 matches
-
Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o altă speranță să răzbatem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa suduindu-l, bînd vinuri alese și reci ca gheața. Vorbind doar de ale lor. Vorbind. Vorbind. Spune-mi, pe scurt, cinci motive pentru care ai ales să trăiești la București... Pentru că îl iubesc de cinci ori mai mult. ... dar și cinci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care se unea cu celălalt braț În hotarul de Beltiug. — Cocosteaua voastră de prunci! Cu Partidul vă puneți voi, mă? Cu Partidul?... Ăsta era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți datoria... Ați Înțeles? — Înțeles. — Are, a lófaszba, de pus careva vreo Întrebare? Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate care să oprească asaltul bolșevicilor. Căpeteniile erau Încrezătoare că rușii nu vor trece de stîncile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu-i frumos, domnu’, a scăpa vorbe așa spurcate lîngă sfînta biserică, nu-i Îngăduit! — Lasă, tanti Luci, du-te cu Dumnezeu! interveni un con silier. — Ba nu las nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m-ați? Degeaba i-a explicat udemeristul că statuia Îl osîndise pe Gheorghe Doja, eroul poporului, ba Îl și omorîse În chinuri. Lucica declară că ea n-a trăit pe vremurile alea ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care nici nu se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea cu ce să-i țină. Potera i-a luat pe străini pe sus, Îmbrîncindu-i și suduindu-i. Gazda, uimit peste poate, s-a băgat la mijloc: — Nu-i Îngăduit a da În ei, că lor li s-o arătat Maica Sfîntă, iară vouă nu! — Gura, chiaburule! — Apoi, dacă asta ni-i cinstea..., zise omul și se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din niște hîrtii, Floare s-a Înfipt Înaintea lor cu statueta lui SÎnpătruc În brațe și s-a pornit să le turuie englezește. S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o asemenea ipoteză o fi fiert În mintea lui. Sigur e că l-am Înjurat o dată, l-am suduit de zece ori, l-am băgat În mă sa În o sută de feluri. Și totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să mă pună pe gînduri aruncîndu-mi În față sperietoarea viitorului. Mai aveam un an pînă la bacalaureat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva sudui și spuse că ar trebui să am grijă pe unde merg. S-a auzit înăbușit printre arbuștii înalți ca și cum ne-am fi găsit sub apă, chiar mișcarea cailor părea să fi devenit mai lentă. Apoi o rază de lumină căzu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aici O grămadă de lingăi Care, cică, sunt cu noi, Sunt de-ai noștri și se bat Să explice ce mai Stat Liber, progresist, făcură Pentru toți din bătătură. Dar românu’, tot român! Nu se pleacă la stăpân. Plânge, geme, suduiește, Însă tot în Sus privește. Nu mai cere îndurare Pentru mic și pentru mare. Cheamă oastea cea cerească Ca să se milostivească Să coboare la ai săi, Să-i alunge pe dulăi. Cheamă sfinți și sfinte mari, Cheamă domni și oșteni
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îi scoteam de-acolo și alergam repede cu ei, în cămașă, să le fac vânt pe apă. De vreo două ori am făcut marinari și iepurii crescuți de el și n-am suflat o vorbă când a început să-i suduie pe netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme să se-nvețe cu dumneata..., că pe urmă merge singur, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aparent fără ieșire în depășirea cărora personajele - de un realism evident - își pun în lucrare calitățile, altfel nebănuite: inteligență, iscusință, încredere, stăpânire de sine, risc mental supravegheat. Ba chiar și umorul, fără de care românul nu concepe viața. El râde și suduie și la necaz și la bucurie, de te și minunezi cum de a reușit el să biruie Istoria, la facerea căreia a pus, atât cât a putut și s-a priceput, umărul. Un umăr de nădejde, ca un stâlp de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai decât să vii să le iei dacă ai nevoie de ele“, i-a zis Charlie. Era un individ voinic Bill Ghioagă ăsta, dar parcă totuși nu prea i-a plăcut lui cum arăta Charlie, așa că a început să-l suduie. L-a făcut în toate felurile, i-au venit la gură și trebuie să vă spun că dacă se apuca Bill Ghioagă de înjurături merita să-l asculți. Ei bine, Charlie a stat el așa cu mâinile în sân o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi cazi tu odată-n labe, ș-apoi las că-ți viu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă bunicu’ Ghiorghi, iar Va credea că a citit cu „inadvertențe” și din acest motiv bunicul său „sudui”. Citește mai departe ca să vedem noi câți bani au dat pe palatul regeului nostru! Valerică a Încercat să dezlege cât de cât taina literelor mici de tipar și nereușind a plecat capul În piept, ca un om mare, s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajungea, La poarta împărătească Cu gând ca să-și isbîndească. La deliul se ducea Și la masă că-l găsea, Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pîn-a pus mâna pe ea. Ș-o luat-o de obstast Ș-a dat-o la morăraș. Dar morariu meșter bun (... barba lui în c... ) I-o turnat un maiu la șăle Ș-o așezat-o pe măsele, Ș-o suduit-o de lumină Să dea bine la făină, Dar nu curgea făină, Ci curgea mărgăritari Ca la boerii cei mari. Trageți flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]