205 matches
-
emanației divine, omul poate reflecta la rândul său Ființa Necesară câtă vreme va parcurge cele șapte stări ale conștiinței văzute ca etape ale inițierii pe calea către Dumnezeu. Cea din urmă stare - starea de îndumnezeire - e asociată adevărului suprem. Influența sufismului se remarcă la nivelul scrierilor lui Ibn Sina prin simbolurile prelucrate într-o serie de "Epistole", dintre care "Epistola Păsării" descrie calea întoarcerii către divinitate a sufletului eliberat de trup, de constrângerile lumii fizice: După ce m-au consolat, mi-au
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
și Dumnezeu vă va face loc. Când vi se spune: „Sculați-vă! Atunci, sculați-vă. Dumnezeu îi va ridica pe trepte pe cei care cred și au primit știința. Dumnezeu este știutor a ceea ce făptuiți." (58:11) Dacă "falsafa" și sufismul ("tașawwuf") se caracterizează prin abordări diferite în cadrul gândirii filosofice, teosofia pare să reunească o serie de elemente aparținând celor două categorii. Acest curent a fost inițiat de Sohrawardi (n.1155-m.199) și asimilat cu precădere de către gânditorii persani, manifestându
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
literatura andaluză. În "Introducere", „părintele sociologiei și istoriografiei”, cum este supranumit, descrie științele, precum și aspecte precum tribalismul, meșteșugurile sau diferite arte. Aria religioasă și mistică este dominată, în principiu, de Ibn al-‘Arabī. Și-a îndreptat atenția către teologie și sufism, semnând opere precum "Cuceririle meccane" ("Futūḥăt al-makkīyya") sau "Nestematele înțelepciunii" ("Fușūș al-ḥikam"). Nici filosofia nu a fost omisă de autorii andaluzi, dintre care cel mai remarcabil este Ibn Țufayl (1105-1185). Povestea filozofică ce l-a consacrat - "Ḥayy Ibn Yaqẓăn sau
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
dintre care cel mai remarcabil este Ibn Țufayl (1105-1185). Povestea filozofică ce l-a consacrat - "Ḥayy Ibn Yaqẓăn sau secretele înțelepciunii orientale" ("Ḥayy Ibn Yaqẓăn aw asrăr al-ḥikma al-mašriqīyya"), pune problema evoluției interioare și a atingerii desăvârșirii prin amestecul dintre sufism și raționalism. În perioada preislamică, "adab"-ul se referea la normele de conduită și la buna educație transmise prin prisma poeziei, anecdotelor, povestirilor și nu numai. După apariția islamului, "adab"-ul s-a încetățenit ca fiind tot un set de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
un protector semioficial al normelor islamice, acesta era în permanentă căutare de erezii.Ibn al-Jawzi a atacat și a susținut persecuțiile împotriva celor despre care considera că se abăteau de la normele stricte ale islamului conservator. A fost un critic al sufismului și al teologilor care practicau șiismul. Atitudinea sa i-a adus numerose polemici. Puterea sa în cadrul societății din Bagdad s-a datorat în principal relațiilor sale bune cu califii și consilierii acestora. Arestarea vechiului său prieten, Ibn Yunus, în 1194
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
importanță lui în societatea respectivă și contribuția sa semnificativă la evoluția artei islamice privind alcătuirea predicii și predicatul. Chiar și după moartea sa, Ibn Al-Jawzi a stârnit prin scrierile sale numeroase polemici. Atitudinea lui Ibn Al-Jawzi spre forme extreme ale sufismului sunt bine cunoscute din opera sa Talbis iblis (Amăgirile diavolului). Această lucrare a fost printre primele dintre lucrările sale traduse în Europa occidentală. Ibn Al-Jawzi a fost unul dintre reprezentanții școlii hanbalite (fondator Ahmad bin Hanbal) - se limitează la o
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
ci de discipoli sufiți, istorici, comentatori, teoreticieni și teologi. Acesta privea ascensiunea profetului Muhammad către cer ca un șablon pentru propria sa evoluție spirituală. Abu Yazid Tayfur Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de lume. În istoria sufismului, Bistami a jucat un rol important, dar, cu toate acestea, biografia lui nu
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
discipoli sufiți, istorici, comentatori, teoreticieni și teologi. Acesta privea ascensiunea profetului Muhammad către cer ca un șablon pentru propria sa evoluție spirituală. Abu Yazid Tayfur Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de lume. În istoria sufismului, Bistami a jucat un rol important, dar, cu toate acestea, biografia lui nu este bine
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Bistami este numit „superiorul” , sau Bayazid. Louis Massignon îl consideră a fi inițiatorul sufismului iranian, sufism îmbogățit de panteism și cu reminiscențe zoroastriene. A trăit o viață ascetică, fiind mereu în căutare de a se detașa de lume. În istoria sufismului, Bistami a jucat un rol important, dar, cu toate acestea, biografia lui nu este bine cunoscută, situație a tuturor reprezentanților timpurii ai misticii islamice și ai tuturor întemeietorilor ordinelor. Din puținele informații reiese că acesta era un erudit al școlii
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
se au loc contopirea și unificarea dintre divin și uman. Cele două elemente se unesc într-un „act transcendent de adorare și iubire”. 1. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 2. Chevalier, Jean, 2002, "Sufismul: doctrină, ordine, maeștri" , București: Herald. 3. Corbin, Henry, 2005, "Istoria filosofiei islamice", București: Herald. 4. Renard, John, 2009, "The A to Z of Sufism", Plymouth: The Scarecrow Press Inc.
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 2. Chevalier, Jean, 2002, "Sufismul: doctrină, ordine, maeștri" , București: Herald. 3. Corbin, Henry, 2005, "Istoria filosofiei islamice", București: Herald. 4. Renard, John, 2009, "The A to Z of Sufism", Plymouth: The Scarecrow Press Inc.
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
cu excepția diferitelor partide politice create de Necmettin Erbakan, al cărui islamism este mai mult politic decât cultural. Prăbușirea blocului socialist în anii 1990 s-a dovedit a fi o mai bună oportunitate pentru dezvoltarea comunității în Balcani, Caucazi și Asia Centrală. Sufismul, apărut în sec. VIII-lea în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic, constituie dimensiunea interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Sufismul, apărut în sec. VIII-lea în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic, constituie dimensiunea interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul se concentrează pe progresul spiritual individual, având la bază relația maestru ("shaykh"/șeic)-discipol ("murid"'). În secolul al XX-lea, sufismul a devenit un punct focal al criticilor adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i se
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul se concentrează pe progresul spiritual individual, având la bază relația maestru ("shaykh"/șeic)-discipol ("murid"'). În secolul al XX-lea, sufismul a devenit un punct focal al criticilor adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i se aduceau fiind constituite de „mistificarea islamului” și influența șeicilor asupra discipolilor. În pofida acestor critici, o parte din ordinele sufite au supraviețuit
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i se aduceau fiind constituite de „mistificarea islamului” și influența șeicilor asupra discipolilor. În pofida acestor critici, o parte din ordinele sufite au supraviețuit și continuă să fie active în prezent. Sufismul a avut un impact important asupra ideilor și experienței spirituale ale lui Said Nursi, în centrul gândirii sale aflându-se credința, el acorda o importanță majoră întăririi credinței individuale ca etapă prioritară în renașterea credinței la nivelul societății. În pespectiva
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
decis de rațiune și știință. Interpretarea coranică, ce abordează problemele în lumina rațiunii și a științei va modela viitorul”. În pofida influenței evidente la care a fost expus din partea diverselor ordine sufite, Nursi nu se considera sufi sau șeic. El percepea sufismul ca fiind un fruct, iar credința pâine și considera că fără fruct poți sa supraviețuiești, însă nu fără pâine. În eseul „Telvihat-ě Tis’a” (The nine allusions), parte a Risale-i Nur, Nursi își exprimă perspectiva asupra ordinelor sufite . După ce a
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
importante aspecte ale căii spre Divinitate. În ceea ce privește practica religioasă, Nursi afirma că urmează sunna, îndeplinește toate acțiunile religioase care se impun ("ferâiz"), evită de marile păcate ("kebâir"), concomitent cu efectuarea, în mod corect, a rugăciunilor zilnice. Viziunea lui Nursi asupra sufismului este prezenta din șase perspective: epistemologică, ontologică, antropologică, psihologică, teleologică și metodologică, pentru a facilita înțelegerea acesteia. Din aceasă perspectivă, Nursi consideră ca fiind surse valide de cunoaștere, printre altele, revelația, inspirația spirituală, "sunna", cunoașterea derivată din inimă și stări
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
facilă ca și crearea unei singure ființe. În cazul în care creația ar fi atribuită mai multor entități, atunci crearea unei insecte ar deveni la fel de dificilă ca și crearea Raiului . În alt plan, deși Nursi nu-i acuză pe adepții sufismului că nu cred în Ziua de Apoi și în judecata divină, el manifestă îngrijorare în ceea ce privește viziunea sufită conform căreia " Existentul în mod necesar (wâjib al-wujud)" este singurul cu adevărat existent, deoarece pare a amenința credința în Ziua de Apoi, un
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
acesteia duce la pierderea legăturii, caz în care tot ceea ce reflectă ființa va fi lipsit de sens, iar numele și atributele divine nu mai pot fi interpretate. În încercarea de a contura dimensiunea psihologică a viziunii lui Said Nursi asupra sufismului, Godlas aduce în discuție mai multe stații ale conștiinței, printre care, dragostea, sinceritatea, predarea, fericirea și posibilitatea de a se baza pe Dumnezeu. În viziunea lui Nursi, dragostea este rezultatul cunoașterii divinității, putând fi considerată catalizatorul transformării spirituale, dar și
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
catalizatorul transformării spirituale, dar și modalitatea prin care oricine poate fi învăluit de dragostea adevărată și de Dumnezeu. Așadar, dragostea, ca stadiul al conștiinței, poate avea atât consecințe negative, cât și pozitive. Confrom lui Burckhardt, este o trăsătură caracteristică a sufismului faptul că expresiile sale țin de cumpăna dintre iubire și cunoaștere. Expresia afectivă integrează mai ușor atitudinea religioasă, care este puncul de plecare al oricărei spiritualități islamice; limbajul dragostei permite enunțarea adevărurilor esoterice de cel mai înalt nivel, fără a
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Pe de altă parte, Nursi a exprimat opinii critice la adresa unor aspecte ale sufsmului tradițional, considerând că tradițiile sufi ar putea să joace un rol restrâns în cadrul reformelor sociale într-o epocă modernă încărcată de scepticism. Printre aspectele spiritual-religioase ale sufismului se evidențiază, în viziunea lui Said Nursi, recunoștința, dragostea și "gnosisul", aducerea aminte si reflecția, "sharia" și "sunna". Nursi, S. (1996g) "Mu¨nazarat, in: idem, Risale-i Nur Ku¨lliyatı (Istanbul: Nesil Yayıncılık)", pp. 1937-1959.
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
ca un epifenomen în care perspectiva ancestrală predomină îndepărtând astfel orice urmă de platitudine. În această cheie, umanul oglindit în lumină, parcurge o serie de etape inițiatice așa cum bine reliefa și Eva de Vitray-Meyerovitch când afirma în lucrarea Rumi și sufismul că stările (ʼaḥwăl) care decurg din generozitatea divină sunt dăruite, iar stațiunile (maqamăt) sunt dobândite, obținându-se prin efortul depus în marele ğihăd. Însă înainte de începerea procesului de renaștere spirituală, de însușire a etapelor regăsirii, conform testamentului spiritual lăsat de
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
cunoaștere. Battuta mai consemnează că ordinul a fost înființat de două personaje, unchi și nepot,Abū al-Najib Suhrawardī (1097-1168),Abū ͑ Hafs Umar Suhrawardī (1145-1234), acesta din urmă fiind favoritul califului ʻabbasid al-Nasir și adevăratul fondator al ordinului, reprezentând un sufism ortodox, mai intelectual decât popular, mai conformist decât contestatar. Se pare că ordinul s-ar regăsi și în India în acea perioadă, unde reprezentantul principal al confreriei ar fi Zakariya Bahăʼ al-Dăn(1183-1267) . De asemenea în secolul XIX curentul suhrawardian
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
al XIII-lea, supunerea în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție dar totuși neîncrezătoare în sunismul claselor conducătoare, s-au orientat către sufism, o versiune de islamului supusă suspiciunilor, dar acceptată oficial. Astfel, a urmat o perioadă relativ stabilă din care provine cea mai mare parte a informațiilor pe care le avem asupra vieții acestor organizații. Fiecare breaslă avea un cod de reguli
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
Sufismul constituie un element important al societății din Uzbekistan, o țară cu origine sedentară veche, cu o civilizație urbană remarcabilă, care pare a fi o excepție printre republicile din Asia Centrală. Este cea mai populată dintre țările din zonă, iar cele mai
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]