656 matches
-
întinde peste masă, dărâmând sticlele și paharele. Toți îl prind bine pe poet și îl trag în grabă afară. Țiganul după ei, parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai tare, țipă râzând în hohote Pribeagu. Și așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
deși cu suflet, o produce pe aceea vie, printr’o structurare internă, Însoțită evident, prin plusul În organizare, de o emanație negentropică accentuată. Plantă sau animal - desigur inferior - n’are importanță, treaba e la fel, atâta doar că În ceea ce privește calitatea, suflețelele lor sunt opuse; ceva În felul Îngerului și demonului... ambii cu aceeași origine mitică. Spuneam că evoluția a Îmbrăcat cele mai diverse haine; dar, Întotdeauna reluând În forme, adică stofe superioare, vechea croială. Și atunci, să privim mai departe cazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost și ancestralul coacervat de acum mai bine de trei miliarde de ani și mineralul, cristal dacă vreți, de până la el. Totuși planta... Desigur, aș putea arăta că ea are tangență cu acea lume paralelă căci posedă esențialul, adică un suflețel, citând Înțelepciunea adunată de popor milenii la rând, știind că arborele e viu și nu poate fi tăiat până nu i se cere iertare și i se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața, cu promisiunea că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se explică - nu râdeți! - nevoia ca el să-și sacrifice viața, cu promisiunea că astfel va deveni ceva mai dihai: casa În care se va naște un prunc... Cred sincer așa dar, pentru domniile voastre voi ucide planta, căci doar așa suflețelul ei se va detașa și-l voi putea prinde Într’o „plasă“ iscusită: o substanță care, Înglobându-l și echilibrându-se cu el, va deveni o alta, pe care pragmatica chimie o poate decela. Ce dovadă poate fi mai bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e deja pregătit, implicit are premoniție. E motivul pentru care eu fug ca dracu’ de tămâie de la a-mi tenta viitorul. Pentru a nu provoca ceva; plătit de altul. Din micul prieten al „pacientului“ meu a plecat atunci ceva. Un suflețel. Și n’am putut rezista tentației de a obține o dovadă palpabilă. Nu pot ucide. Prefer să lucrez cu plante care, vorba unui bun prieten, nu țipă. Vorbă cu care mă Împunge adesea și la care replic la fel de adesea că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricine pe lumea asta ucide hrănindu se. Chiar și yoghinul, mâncând grâu Încolțit. Și am ucis crud, adică până la ultima celulă - am mijloace pentru așa ceva - niște plăntuțe; de secară. Iar substanța cea miraculoasă a Înglobat incredibil de mult biocâmp - esența, suflețelul acelor plăntuțe - incredibil dacă eu, iar nu o analiză de laborator aș fi simțit-o. Dar suflet n’au doar plantele. Ei bine, o nevie reacție chimică mi-a dovedit, prin aceeași substanță „miraculoasă“, menită a fi martor că, pe măsură ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se degradează ascultând de o lege imuabilă: creșterea entropiei. Iar acea esență captă un rol evolutiv, construind o lume a viitorului, În care nu substanța, degradată zi de zi, Îi va fi definitorie, ci informația, suma complexă a multor suflețele. Dacă ați perceput vorbele mele ca pe un arid raport științific, nu mă supăr. Pot spune că am vrut-o chiar. Dar culoare, gazetărească, tot veți obține. De la ceilalți contributori ai acestei ediții a Mileniumului. „Milenium“, 24 martie 2001, ora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
manifestat ca biocâmp, așa ceva e propriu nu doar ființelor cu care Împărțim locul sub Soare, dar și - În accepțiunea curentă - neviului, pietrei de pildă. Experimentul, cât se poate de pragmantic, o demonstrează cu prisosință. Și, pe cât de mici sunt aceste suflețele, În raport cu noi ori chiar celelalte ființe, pe atâta sunt de complexe. Lucru de care ar fi bine să ținem seama - chiar o 74 Lucian Teodosiu 149 făceam cândva, când nu eram atât de „civilizați“, o fac mereu celelalte ființe - căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În care mai erai Înțelept, și nu te gândeai să mergi la piață să-ți cumperi un pisoi. Cum te-ai dus să cumperi alte suflete. Ai uitat cei 24.000 cu care ți-ai adjudecat 400 de grame de suflețel? Din semințele menite torturii În experimentele tale. Ești În stare să cumperi și tone de suflet - spui tu „teren experimental“; noroc că n’ai cu ce. - Ce? Și ăla are suflet? - Desigur. Nu uita că acolo nu cumperi o suprafață
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea comestibilă unul excedentar, iar animăluțul - vreun viezure - simte asta. Al doilea e că toxinele ciupercii nu’s propriu-zis otravă, ci „avertisment“: lucrează asupra sistemului nervos, declanșând voma ori vreo halucinație
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui de elevi înșirați de a lungul drumului cât ținea școala, toți cu lumânări aprinse în mâini, în poziție de drepți, dădeau onorul doamnei învățătoare Olga Grosu. Înălțătoare ofrandă de iubire și respect din partea unui suflet elevat și a unor suflețele nevinovate. Mulțumesc, Nelu Munteanu, pentru tot ce ai făcut pentru Frasin și pentru onoarea lui. Familia Ulian a venit în Frasin cam pe vremea când eram în clasa a VI-a. O pereche frumoasă, el înalt, prezentabil, ea mignonă, fină
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
literatura populară românească. Versiunea conține expresii și mijloace stilistice de natură folclorică: „mă usuc ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul nu și-l schimbă”; Imberie este jelit de mama sa ca într-un bocet popular: „Lumina mea, ochișorii mei, suflețelul meu, răzimarea bătrâneților mele vechi”. Unele elemente trimit la tradiții religioase specifice românilor: îndrăgostiții sunt căsătoriți de un mitropolit; crezându-și soțul mort, „egumenița” Margarona îi face „colivă și parastas” etc. Deși păstrat într-un singur manuscris, nu este exclus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
comparată cu nici o altă relație, menținută prin contract ori asociere de interese. Când subiectivismul individualist ne ancorează conștiința religioasă în prezent, atunci nu este deloc greu să emani pretutindeni un sufocant didacticism. Este foarte ușor să-ți imaginezi că ceea ce suflețelul tău a descoperit în ortodoxie reprezintă întreg potențialul ortodoxiei și singurul lucru de care cel de lângă tine are, la rândul său, nevoie. Spre marea noastră fericire, ortodoxia bimilenară a Bisericii are câteva muniții grele, ascunse privirii grăbite și superficiale a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
imagine a asfixierii forțate. Înzestrate cu multă culoare, dar și cu gravitate, fragmentele de amintiri ciobite se prefac uneori, sub „pana” lui Paul Cernat, în mici vitralii epice. „Spaimele unui șoim al patriei” evocă infiltrarea precoce a practicii duplicității în suflețelul fraged al lui Paul: în primii ani de grădiniță, viitorul șoim al patriei știa deja pe cine să înjure și cum să mintă. Autorul descrie în amănunt cele mai importante viraje livrești din anii de școală primară, când ideologia regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trebuie să-mi fac griji. Așa că poate și acum va fi la fel. Când am să-i explic totul de-a fir a păr, o să zică, vai, scumpa mea, nu fi prostuță, sigur că poți face nunta oriunde îți dorește suflețelul. Sau, poate, va izbucni în plâns și îmi va spune cum am putut să-i înșel încrederea în felul ăsta, și că nu va veni la Plaza nici moartă. — Și am primit depoziția ei prin poștă. Auzi, curviștina mă dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri fără voie nu ar fi dat un asemenea impuls energetic retragerii lor. Scopul este vehicularea grabnică a imaginii în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
203 și în CLRA) Susținătorii acestei opinii ar afla, probabil, cu oarecare ["puțină"] insatisfacție, că sursa ei e "păgână" (A. Pleșu, Despre îngeri: 89 și în CLRA) Ia-ți oarecare ["puțină"] distanță față de eul tău, fii puțin mai indiferent cu suflețelul tău, renunță la mila de sine și reflectează, din când în când, la tine însuți așa cum ai reflecta asupra altuia (idem: 194 și în CLRA) un om oarecare "neînsemnat, fără importanță" (GALR, ib.). Adjectivul oarecare, postpus grupului nominal, poate exprima
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
de a-i servi pe gratis , știți dvs., se supără pe el mai întâi responsabilul și apoi ghiciți dvs în paranteză fie spus, treaba asta este valabilă și pentru toate casierițele de la alimentară, care trebuie să aibă grijă și de suflețelul lor, și de colege, care toate știu, și de șefii care, altfel, știți dvs îi zboară și pe ea și pe responsabilul de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare om, are greutățile sale și, de o mână spală pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare hidos și am mustrări de conștiință. Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă! Doar aș fi mîngîiat-o puțin, nu i-aș fi făcut nimic rău. Ceva însă mă îmboldea să insist în stratagema mea, s-o prind, s-o dezmierd puțin și apoi, generos, s-o las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca tine, m-ar fi iubit și pe mine. Dumnezeule! Are doar șase anișori. Îmi dau lacrimile cînd îi văd ochișorii gata să plîngă. O mîngîi. Se lipește de mine și simt cum căldura corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe pămînt. Beau cafeaua cu fetița în brațe. Nu vrea să plece de la mine. Presimt că acolo, în acel nefericit apartament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de a-și exprima trăirile triste și diversitatea surprinzătoare a motivelor acestor trăiri este greu de bănuit chiar de către cei mai apropiați oameni maturi, de cei aflați în preajma copilului; nici prietenii de o vârstă cu copilul nu știu ce se petrece în suflețelul celui cu care se joacă. Nu suntem deprinși cu semnele tăcerii, care spun mai mult decât vorbele. * Caut în tăbliță portretul copilului de atunci. Aveam câteva experiențe care s-au înscris în formula mea psihică definitivă. M-a afectat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iubesc... O tot sun. Și ascult..." L-am invidiat pe colegul meu de liceu. Fericit trebuie să fie cel care poate iubi atât. În amintirea acestei iubiri, Teodosie poartă, în fiecare zi de primăvară, o floare de măcieș. Clopoțel cu suflețel Numai copiilor le este îngăduit să creadă în adevăr și tot lor le este îngăduit să creadă în minciună. Nu m-am vindecat, în ce mă privește, de nici una din aceste două situații. Mi-am închipuit, mai demult, că între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni el la iubitul lui stăpân, bietul de el..." A adormit cântând, cu hohote, un cântec, cine știe de unde l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]