654 matches
-
bei și țuica aia, chiar n-o să mai ajungem la mal. - Titi, crezi că am prins ceva barosan în vârșii? Să mănânce și copiii mei ceva ca lumea! De la masă o să mai iau eu și niște vin și țuica pentru suflețelul meu! - Ioane, o să ducem ceva pește și acasă, asta dacă nu o să facem ,,baie" și tu nu închizi ochii de beat ce vei fi! Zgomotul muzicii de deasupra apei o neliniștise pe vidră. Se rănise în plasa de sârmă cu
VIDRA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363187_a_364516]
-
misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de porumb și amintindu-și (poate!?) ce-au pățit astă-toamnă când cărară
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Gădălean (Timișoara) sau Adrian Hurpoi (Baia Mare) și mulți alții. Pentru toți, doamna educatoare Elena Beltechi va cerne astăzi, în lacrimi de bucurie, picăturile unor amintiri deosebite păstrate din vremea când, prin exerciții de excelență și dăruire, „Mama Lenuța” presăra în suflețelele lor inocente dragoste, înțelepciune, sete de cunoaștere și dorință de afirmare. Autori: Melania Mateuț, Sorin Petrache 15 iunie 2015 Referință Bibliografică: SUFLET DE MAMĂ, LA SUPERLATIV / Sorin Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015
SUFLET DE MAMĂ, LA SUPERLATIV de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367630_a_368959]
-
stilistic; mai puțin în exemplul ales aici: Veniși, Moarte ticăloasă, / [...] / Dracu-n patru să te crape!...), îi face, cu fidelitate, declarații de afurisenie (Ci lacomă și flămîndă, / De cînd lumea stai la pîndă, / Nu-nghiți piatră, nice pom / Nu-ma suflețel de om... / Nu-ți ajunse pîn-amu / Cîtă lume mîncași, nu? / Usca-ți-s-ar gîtlejú / Și-nghiți-te-ar pămîntú / Și-ar da Domnul Dumnezeu / Să-nvii cînd oi zice eu!...), o ține întruna, cu plecăciune, în ton de blam (Caut, de cînd sînt, mereu / Urme de-
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
inima mea.../ Atuncea când o ciopleam,/ Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume/ Suflețelul tău, ce spune?”. Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „Băiatul meu, te rog, spune!/ Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „Lele, lele ... și iar lele,/ Vai de păcatele mele/ Am la suflețel durere/ Și n-am pic de mângâiere./ Plângea moșul în pădure,/ C-a rămas singur pe lume ... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele ... și iar lele,/ Vai de păcatele mele/ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
inima mea.../ Atuncea când o ciopleam, / Pentru tine o făceam, Floare dragă, te iubeam./ Stejarul când s-o usca,/ Ai să vezi inima mea.../ Uitată a fost de tine,/ Când te-ai despărțit de mine; Ai lăsat tristețe-n lume; Suflețelul tău, ce spune?” Apoi deslușesc șoaptele rostite de mama sa, rămasă singură, care, în credința ei nestrămutată, speră ca Tatăl ceresc să-i trimită feciorul acasă: „- Băiatul meu, te rog, spune!... Cum o duci singur în lume?/ Spune-i la
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
al celui ce a fost acad. Marcu Botzan sub auspiciile generoase ale câtorva versuri așezate într-una din scrierile lui, „Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius”, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian și prinse în mult discutata „Historia Augusta”: „Suflețel blând și rătăcitor oaspe și prieten al corpului vei pleca acum în locuri palide, uscate și pustii și nu vei mai face glume ca de obicei!” P.S.: Îmi propusesem ca împreună cu domnul inginer Nicolae Moraru să mergem și anul acesta
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
bruscă-nainte sub greutatea palmei Lenei, care tocmai își făcu simțită trezirea și prezența în bucătărie. Romelia nu-și putea exprima emoția, durerea, tristețea, nici prin cuvinte, nici prin lacrimi. Doar un sentiment de repulsie nemărginită începuse să-i invadeze suflețelul, crud încă, de câte ori Lena îi aplica aceste corecții fizice și verbale, zicându-i: - Să știi că nu-ți vreau decât binele! Te educ pentru viitor. Ca mâine te măriți și trebuie să știi să învârți toate treburile în gospodărie, să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
florile vesele din fața casei, de prispa casei bunicii unde dormeam în verile călduroase, de șira de paie din spatele casei de bunica și bunicul care nu mai sunt... Deodată, simt o moleșeală a mânuței, desprinzându-se de mâna mea, semn că suflețelul cel mic a adormit și mă pot retrage în dormitor. Mă ridic cu grijă de lângă ea și îi dau un pupic pe frunte, ca semn de binecuvântare... Dormi copile, stelele veghează... Într-adevăr, cei mai frumoși ani din viața omului
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
cu mine sau nu? - Nu, eu îmi vreau aripioarele înapoi! Așa cum apăruse, omul negru dispăru, ca și când nici n-ar fi fost. Vântul începu să bată mai tare, răscolind zăpada și făcându-l pe bietul îngeraș să simtă că îi îngheață suflețelul în el. Burtica îl durea de foame și picioarele înghețate abia i se mai mișcau. Începuse să spună în gând toate rugăciunile pe care le știa, rugându-l pe Dumnezeu să-i ierte greșelile, când în fața lui, apăru o femeie
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
prin ce-mi oferă școala prin bursă, Un alt venit sau bani nu am din altă sursă. Aș fi permanent în oraș și ea ar mai ști, Cum sunt atent de-i ceva la mine ar veni, Să-și descarce suflețelul ca și altădată, Când îi despleteam părul ca niciodată... Dar, știu că în școala asta n-are cum să fie, Să-mi aprobe directorul școlii asta doar mie, Poate că m-ar și lua la ochi ca răzvrătit, Și mi-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
însoțesc la promenadă Pe un trotuar merg țanțoș două uri Din sens opus,o alta le salută Puțin în spate,vine-o aroganță Singură-n veci în viața ei cea slută Zâmbind timid,frumoasa inocentă E-n dialog cu-n suflețel romantic Mănă în mănă,pline de iubire Două oftări de dor plutesc galactic La umbră,stau chircit căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
vertical al câmpiilor sale, se obține simbolul Crucii, atât de prezent și în pictura sa, artistul nefiind numai un simplu pictor, ci și pictor de biserici (ceea ce mi se pare o încununare a artei plastice).... VII. CUM ȘI-A PLIMBAT SUFLEȚEL DEPRESIA PE LA PRIETENI, de Florentina Loredana Dalian , publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. Jean Zgârcitu, zis și Suflețel (că așa era el, suflet bun - ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
ci și pictor de biserici (ceea ce mi se pare o încununare a artei plastice).... VII. CUM ȘI-A PLIMBAT SUFLEȚEL DEPRESIA PE LA PRIETENI, de Florentina Loredana Dalian , publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. Jean Zgârcitu, zis și Suflețel (că așa era el, suflet bun - ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă el cu-atâtea probleme?), se pregătea, ca orice om cu scaun la cap (mai bine zis cu masă la cap, că
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
depresie, d-aia rea, de sfârșit de an. Și ce s-a gândit el, ca să se răzbune - cum pe depresie n-o putea bântui, hotărî să-i bântuie și el pe alții, să ... Citește mai mult Jean Zgârcitu, zis și Suflețel (că așa era el, suflet bun - ori de câte ori avea o problemă, le-o dona altora; că ce era să facă el cu-atâtea probleme?), se pregătea, ca orice om cu scaun la cap (mai bine zis cu masă la cap, că
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
atrofia și pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgălește ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toți simțeau că ascund în ei mari artiști, nedescoperiți încă. Casian privea, cu aceeași seriozitate imperturbabilă. Ce-o fi în suflețelul lui? mă gândeam. Simona era...într-o lumea a ei. N-ai fi avut nicio șansă s-o readuci aici. Emoțiile ei, de mamă, erau mai puternice, pentru fiul ei, decât pentru orice emisiune ai fi pus-o s-o
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
mai ești sau nu în gând Și nu mi-ai dat răspuns la nici o întrebare Ai preferat să taci și-ai șters iubirea mare Si tot ce-a fost frumos și m-ai lăsat plângând CĂUTAREA Întotdeauna-am căutat Un suflețel sincer, curat De când pe tine te-am găsit Sunt foarte, foarte fericit Am așteptat să te-ntalnesc Și doar la tine mă gândesc Cristian GROMAN Londra februarie 2012 --------------------------- GROMAN Cristian, poet, născut în Târgoviște (17 septembrie 1977). A urmat cursurile
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
nu m-am răbdat să nu exclam: -Uay, ce cuțu fain! Nu i-l donați Malagheniei? Nevastă-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înțeles ... -Cum-cum?, au exclamat neamurile într-un glas. Doamne ferește! Nici vorbă! Rexy e suflețelul nostru, e ființa care ne îndulcește viața zi de zi, și-i de-o inteligență pur și simplu genială ... Dotat cu fler, patrupedul și-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, așa că a început să latre la ea cu o
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
cu cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” și trecuți cu toate bunurile în registrul agricol pe rol. Cînd și când, să uite de asprimile vieții, de văduvie, stârpiciune și celelalte „câștiguri” familiale trecute la „eșecuri” își mai ostoia suflețelul singuratic cu câte-o amărușcă de gheenă - ca sufletul să se-aprindă și mai tare când îi va veni timpul - fără să dea-n gropi, cu toate că exact asta a făcut în acea noapte cețoasă... din care s-a ales cu
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
dezrădăcinau din solul sacru și acru francez, până la intrarea de la podul celălalt (Pont de Clichy), în celebrul Le cimetière des chiens - Asnières, cu carele așișderea trebuie să ne sincronizăm urgent mișcarea noastră civică, pro-maidaneză sau cu acte de proprietate pe suflețele moarte-n regulă. Or, eu, ca postac patriot și antibolșevic de atâta Hiatus, îl vreau pe Soljenițîn cocoțat pe soclul lui Lenin. Nici un sfert de arșin mai jos! De aceea, megaintelectuali sau microintelectuali în labirintul fractal, cum și calea de
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
goi"? Despre cei care pot trăi Fără să știe a iubi, Despre cei fără sentimente, Fără iubire și regrete, Fără strop de tremur în glas, Despre cei mulți... mulți au rămas Cei ce nu au trăit nicicând Cu un alt suflețel în gând, Despre cei ce nu s-au hrănit Cu-o amintire și-au rostit O declarație din buze Numai așa, să se amuze Pe seama celor ce n-au cum Să treacă peste timp oricum... A celor care știu ce
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]