340 matches
-
priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă mâinile o găleată mare de lemn. Trebuia să fi avut în ea ceva cald, căci încă scotea abur. Ne-a primit cu un: - Până la urmă tot ați venit. Fața lui obosită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul de apă limpede se prelinge fără grabă prin vadul de pietre, după cum sunt așezate pietrele recunosc mâna omului, Mă aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mod real alături de o femeie, n-am văzut-o curățind ceapă pentru mine, lăcrimând de înțepătorul miros, naf naf răspândea trupul ei pentru mine și nu acrișoare mirosuri de bucătărie, s-o fi văzut strângându-și părul, legându-și șorțul, suflecându-și mânecile, punând murături, mai taie pâine, cere femeia întinzând cuțitul soțului ei, să se întoarcă de la serviciu cu două, trei plase în mâini, să-mi spună că a uitat să cumpere tocmai cimbru, la ce i-o fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ceai și care ascultase, captivat, istorisirile lui Sutejiro, de la Început până la sfârșit. Toți ceilalți oaspeți plecaseră acasă, și-atunci, unde fusese Tenzo până acum? Și de ce? Era Îmbrăcat altfel decât Înainte. Purta sandale Împletite din paie, pantalonii săi largi erau suflecați și legați la spate, iar, la cingătoare, avea prinsă o sabie mare. Ochii săi scrutau Împrejurimile cu o expresie aprigă, de uliu. Oricine Îl vedea și-ar fi dat seama Într-o clipă că umbla să omoare pe cineva. Tenzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
găsesc o tablă de șah și o sticlă cu scotch?... Și dacă Nemirova a fost, cum se povestește, meticuloasă cu lumea trăirilor actoricești ale personajelor, de ce Otello se autodamnează înegrindu-se singur pe față, într-un evident pleonasm, sau de ce își suflecă impasibil mânecile cămășii înainte de a o sugruma pe Desdemona?... Acestea sunt doar câteva dintre „derapajele” unei montări ce putea rămâne valabilă mai multă vreme, ca o continuare a vechilor montări de la Opera bucureșteană. Un succes pe lângă care, am cam trecut
OTELLO, ?n anul bicentenarului Verdi by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
de opinie credibil, să scoată o revistă ca lumea, să editeze cărți valoroase din punct de vedere estetic și al culturii poligrafice, să fie niște profesori adevărați. ș...ț De aceea, din nou, tot intelectualii creativi sunt chemați să-și suflece mânecile, pentru că la noi doar ei au capacitatea să dea expresie unor aspirații colective, să articuleze niște principii, o direcție de urmat." Din categoria ",intelectualilor creativi" - sintagmă cu care denumiți, cred, elita intelectualității basarabene - fac parte și scriitorii. Mai reprezintă
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
apărea, aveau impresia că i-a și prins cu o greșeală. La cea mai mică abatere, clocotea de mînie, înjura, gesticula, tuna și fulgera, lovea. Dădea potop de palme, iar în cazurile mai grave lua biciul din cui și își sufleca mînecile. Tata a început să-mi facă educația, mai bine zis să mă bată, cînd nici nu împlinisem cinci ani, va scrie Cehov. Dimineața, cînd mă trezeam, mă întrebam întîi și întîi dacă mă va bate." Cînd un coleg de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
să verific, dar nu vreau, ce este aici e viu, după ureche, este tot ce am purtat cu mine în toate zilele astea, ca pe ,o fericire picată din cer", ,iubită", ,uimitoare", ,Marina", sau orice alt sunet nearticulat, pe care, suflecându-ți mânecile, poți să-l scoți din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
uniforma angajaților instituției. Ministerul a interzis orice modificare a uniformelor purtate de polițiști, după ce opinia publică a remarcat faptul că fustele polițistelor au devenit din ce în ce mai scurte, iar omologii lor de sex masculin au tendința, tot mai des, de a-și sufleca mânecile cămășilor. Polițistele din Rusia puteau să poarte, potrivit regulamentului, fuste care le lăsau genunchii dezgoliți, scrie Moscow Times, conform stirileprotv.ro. Însă, în decursul timpului, aceste articole vestimentare s-au scurtat atât de mult, încât abia le mai acopereau
Uniforma polițistelor din Rusia, motiv de scandal național. Cum a reacționat Ministerul de Interne by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/53987_a_55312]
-
luciditate inclementa adesea cinica și profesînd confesiunea nu numai fără sfieli și fără limite, dar și fără scrupule" atunci ce să mai spunem de alte climate ale unor mai mult sau mai putin marchizi în derivă, nu numai cu pantalonii suflecați din pricini naturale dar chiar înlocuindu-si pantalonii cu fuste dintre cele mai scurte și mai strimte. Dar pe mine, personal, confesiunile pline de cinism "mălasărece". Adică, rămîn cu ochii închiși. Sub pleoape, am lumea mea. Cinism, adică lovitură sub
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
e o „bază de date”, ce include și o vastă bibliografie a scriitorilor români abordați de cronicarul N. Manolescu, ilustrată cu o sumă de citate referitoare la autorii socotiți mai însemnați. Iată-l așadar pe Laszlo Alexandru trudind cu mînecile suflecate pe ogorul reconstituirii literare, ogor pe care, departe de-a se resemna cu factologia și inventarierea, îl însămînțează cu puncte de vedere și reacții proprii: „Dacă propunem astăzi o analiză de istorie literară, ține a preciza exegetul, nu înseamnă că
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
la responsabilitatea revizuirilor, la efectuarea lor prin nominalizări, analize, sancțiuni pe materia cazurilor concrete. Spre a relua cuvintele lui Virgil Ierunca, la ștergerea dîrelor "oricăror fetișisme moștenite, de la autocenzură pînă la sfială". Unul din repondenții care nu ezită a-și sufleca mînecile și a purcede la treabă e Virgil Nemoianu: "Tot, dar absolut tot, trebuie recitit cu un ochi proaspăt, fără prejudecăți. Am rămas uluit văzînd că unii și alții îl laudă grozav pe sub-mediocrul Petru Dumitriu, Beniuc, Banuș și mai
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed. Mirador, Timișoara, Arad, 2003 Alexandru Potcoavă, Iar Bianca stă-n Alex, Ed. Marineasa, Timișoara, 2003
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
tapetate galben. R. stă într-o mansardă a unui imobil cu 4 etaje. Baba stă și ea la etajul 4. Și, culmea, Marmeladov, tot la catul 4 locuiește. Același nivel! Vă promit că o dată, cu cartea-n față, dînd citate, suflecat pînă la coate și cu mîinile umblînd, ca măcelarii, prin "organe", voi demonstra că ! Cum de nu s-a spus pînă acum? Sau poate că s-a zis și nu știu eu! * Dinescu (iar revin la el!) are uneori, așa
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
se întindă pe braț și întocmai făcu, deși dorise doar să-și închipuie toate acestea, iar nu să prețuiască în adevăr senzația, pe pielea lui. Dar după ce gândi, nu-și putu stăvili pornirea și iată că antebrațul lui, cu mâneca suflecată pe el, porni către frunzele verzi și subțiri și zimțate ca frunzele de izmă, încât uneori chiar nu știai care e izma și care urzicile, dacă nu erai cu băgare de seamă, dar Ștefan știa bine că pe frunzele de
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-a arătat nici cât e posibil; își suflecă mânecile, urcă platoul verde nu se cunosc între ei, au cuțitele ridicate, filmul muntelui se derulează în luciul lor: o armată cu mii de picioare. îi presimt părinții antichității din creasta de aur, pasărea care din tril a făcut zi
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
repetă și culmea este că moartea e cea care se repetă cu altfel de sunet însă de teamă că va fi recunoscută și primită ca un oaspete înalt cînd ea nu e decît un martor umil pregătit mereu să-și suflece mînecile iar la colțul străzii simți cum timpului îi crește o altă falangă fața și mîinile ți-s scăldate în lumina electrică strălucirea ferestrelor ți-a înfipt în carne mii de ace de gheață și gheața înaintează prin fiecare țesut
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
fără milă băncile intrate pe mâna complicilor sau subalternilor de ieri! Mai trist e ca o echipă venită la putere cu mandatul explicit de a asana societatea românească devine, pe față, cu nerușinare, complicele "miliardarilor de carton". Abia și-a suflecat Ovidiu Grecea mânecile și a răscolit puțin prin coșul rufelor murdare, ca auxiliarii mafiei naționale au intrat în alertă. Deznodământul era previzibil, nu doar pentru că suntem conduși de niște ticăloși, ci și pentru că exista precedentul Valerian Stan: fiindcă dădea prea
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o duceam bunișor cu șalele pe colțul divanului, unde se trezea buimăcită, cu bulbul dinăuntrul ei agățat în craca scurtă și împietrită de sângele înspumat al trupului meu dogoritor. Nu pot să uit ochii ei frumoși de
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
care Blaga a susținut-o la Ateneu, la 5 decembrie 1942, iar acesta din urmă ar fi persiflat "mahalagismul" din Baroane: "L-a îngropat pe Killinger sub un torent de ocări, ca țața cea mai rea de gură, cu poalele suflecate-n brîu". Tensiunile răbufnesc în perioada ingrată a "realismului socialist", cînd - gest anevoie de scuzat - Arghezi dezavuează traducerea blagiană din Faust și își amplifică atitudinea răuvoitoare în articolul Editori și tălmăciri, publicat în Veac nou, nr. 35/2 iulie 1954
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
Dar poate că guvernatorul BNR a înțeles ce se întîmplă, pe măsură ce lucrurile s-au întîmplat. Bine ar fi să le fi înțeles. Și să nu-și piardă busola din pricina elogiilor îndoielnice. Ideal ar fi însă ca toți cei care își suflecă mîinile să guverneze România să priceapă, măcar de aici încolo, că nu poți face asta fără să ai la îndemînă oameni care să-ți spună cu exactitate cît e ceasul în industrie, cît în bănci, cît în sănătate și învățămînt
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
la câte o schimbare de zodie, ce aduce o altă echipă la bord, se face o evaluare, se pune la cale un plan. Conform căruia în două sute de zile vasul putea dudui vesel în larg. Cincisprezece mii de specialiști își sufleca mânecile. Amirali de seamă, de nave ce înfrunta cicloanele oceanelor urca pe puntea vasului nostru preț de patru sferturi de ceas, constată că, bine legat în odgoane, el salța ferice pe talaz, se schimbă saluturi - din fanioane. Se aude promisiunea
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]