105,057 matches
-
fiindcă nu mă puteam decide. Știam prea bine că aceste hotărîri sînt cele mai importante, le vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag sufletul, dar simțeam totodată că pe suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
prea bine că aceste hotărîri sînt cele mai importante, le vedeam foarte limpede - mari, grele , perfect conturate, ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag sufletul, dar simțeam totodată că pe suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
fiecare vede ghimpele care înțeapă cerul din soarele meu picură sânge crește floarea amărăciunii mele din această iarbă care îmi spală picioarele pâinea mea o Doamne floarea vanității mele care se sufocă în roata nopții floarea grâului meu Doamne floarea sufletului meu Dumnezeule disprețuiește-mă sunt bolnav de această floare care îmi înflorește roșie în creier peste suferința mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
creier peste suferința mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă chinuiește steaua care înoată prin somnul meu cu moartea și dimineața sufletelor curate Doamne ochiul meu vede ceea ce te apasă iar plânsul îmi poartă copiii în sânge o Doamne ochiul meu vede casa zidarului și chinul lumii deopotrivă și nu știe pe ce drum s-o apuce așa cum iarna copacul mă doboară
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni nu stă la patul meu să-mi suporte chinul și mă trimite norilor și râurilor verzi ce se rostogolesc în mare Doamne Dumnezeul meu sunt abandonat păsărilor bătăii ceasului care plesnind îmi îmbolnăvește sufletul și-mi arde carnea o Doamne în cuvântul meu e întuneric noaptea îmi nesocotește peștii și munți de suferință neagră o Doamne ascultă-mă * O ascultă-mă până la capăt nu mai vreau să suport singur dezgustul și lumea aceasta ajută
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
colina verde mai înaltă decât marea o Doamne vreau să văd acum ceea ce trebuie să vină moartea mea Doamne și trecerea mea în lacrimi. * * * De ce îmi tem bătrânețea moartea care mă năpădește țipătul? Mă tem o Doamne mă tem de sufletul meu și de ziua care sprijinită de zid mă taie-n bucăți o Doamne mă tem mă tem de noaptea care stă deja în fața satelor și-n spatele casei (noaptea) care urlă în vite și dansează cu stelele o Doamne
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
pământ stins este chinul meu foamea băută cu inima în nopți ce sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea-i fără sfârșit și totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
evenimente ce se căzneau parcă să țeasă, cumva, Istoria, a făcut să fiu de față și la amiciția ce îl lega pe copilul genial, de , om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
ispite și sacrificii. De ce, e greu de spus. Stimulentele și dificultățile în artă își au rolul lor pozitiv dacă acestea se găsesc în cantități rezonabile. Ceea ce rămâne dureros și de neîmpăcat în desfășurarea istoriei ca și în Biblie: nimicirea unui suflet este o infinitate. Pentru "remedierea" a ceva sunt omorâți n oameni; lucrurile "se remediază", dar oamenii sunt loviți și omorâți. Au dreptul oamenii să decidă aceasta? E întrebarea lui Dostoievski și Mahler. Tulburătoare și insolubilă. < 2 iulie 1970 > Fiecare om
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Ghepardul la ora 17 p.m. pe un post t.v. iar seara, la ore de vîrf, puteam admira mușchii lui Banderas într-o supraproducție fără sare și fără piper. Încet-încet telecinemateca (fără acest nume compromițător!) își face un locșor în sufletele cinefililor ori ale iubitorilor de cinema adevărat pe la ore de prînz, imposibile, cînd, dacă au venit de la serviciu, n-au apucat să mănînce, ori cînd tocmai aleargă la Carrefour după cumpărături. Cel mai mare spectacol televizat din săptămînile acestea este
Ce nu vedem pe micul ecran by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14986_a_16311]
-
când locuiam cu Renè în apartamentul lui Ingegerd Granlund. Imaginile vin deodată, când nu mă aștept, la fel ca acea lumină albă, ca o fantomă pusă peste albul vechi al dulapului cu haine, acum plin de albume de artă. Ca și cum sufletul ar fi răspândit în aventură. îi zăresc din nou pe cei doi bătrâni care deveniseră o pereche la sfârșitul vieții lor și închiriaseră o cămăruță lipită de marele apartament al lui Ingegerd în care locuiam noi. Ieșisem la fereastră și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
bărbat dormind cu toate corpurile vârstei de până acum parcă nu știa nimic despre mine și nici despre impetuoasa luptă erotică de azi-noapte. Eu nu-l voi cunoaște niciodată cu toate că el, imprudent, mă asigură că îmi aparține cu trup și suflet. Cineva necunoscut mie veghea acum peste corpul divin alcătuit, o ambarcațiune plină de mistere la care nimeni nu avea acces în esența ei extrem de complicată. Citirea Omului fără însușiri de Musil mă urmărește în toate împrejurările. Farmecul lecturii, venind chiar
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
crească făcându-se ca o colină pe spinarea mea. O colină sau o cocoașă, depinde de ce sens dau eu acestui conglomerat misterios, totul depinzând, cred, de ceea ce am trăit inconștient, ceva care s-ar numi camera goală, acolo unde stă sufletul ca un spectator extatic la spectacolul extravagant al spiritului care m-a animat. Și toate acestea s-ar putea numi cu un nume frumos: memorii suedeze, memorii pe care numai un străin trăind în Suedia le-ar putea numi așa
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
N-am putut niciodată numi pe cineva �maestru". Nici un Hristos n-a venit să moară pentru mine. Nici un Buddha nu mi-a arătat calea. Din înaltul viselor mele nu mi-a apărut nici un Apollo, nici o Athena, pentru a-mi lumina sufletul." Lucrez când pot la nuvelele mele chiar în situațiile cele mai nepotrivite, când pregătesc supeul, de exemplu, atunci se petrec lucruri extraordinare în capul meu și improvizez în gând la narațiunile care se scriu astfel mai întâi în aer. A
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
supeul, de exemplu, atunci se petrec lucruri extraordinare în capul meu și improvizez în gând la narațiunile care se scriu astfel mai întâi în aer. A scrie pare acum a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf Steiner: Citiți Faust (Goethe) ca să întineriți!" A reconcilia contrariile naturii: vizibil - invizibil, conștient - inconștient. A realiza echilibrul mental ținându-ne în afara
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
interviu cu mine. Este înalt, blond, cu față pură, germanică. A studiat arheologia, dar acum se va duce la Roma unde își va continua studiile de teologie. Vorbim despre cărțile mele, despre romanul Arborele în vânt, despre înceata dezvoltare a sufletului în comparație cu evenimentele bulversante ale istoriei. Apoi despre evenimente care deformează spiritul și, prin asta, deteriorând ritmul lent de dezvoltare armonioasă a sufletului. Despre scenele de violență din cărțile mele ca niște rupturi de nivel care marchează o purificare forțată. La
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
va continua studiile de teologie. Vorbim despre cărțile mele, despre romanul Arborele în vânt, despre înceata dezvoltare a sufletului în comparație cu evenimentele bulversante ale istoriei. Apoi despre evenimente care deformează spiritul și, prin asta, deteriorând ritmul lent de dezvoltare armonioasă a sufletului. Despre scenele de violență din cărțile mele ca niște rupturi de nivel care marchează o purificare forțată. La sfârșit, vorbim până târziu despre Apocalipsă, degenerarea umanității, nevoia unui ritm nou, a unei iluminări pe un plan ascuns, altul decât cel
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mele ca niște rupturi de nivel care marchează o purificare forțată. La sfârșit, vorbim până târziu despre Apocalipsă, degenerarea umanității, nevoia unui ritm nou, a unei iluminări pe un plan ascuns, altul decât cel al istoriei. Modul de acțiune al sufletului universal fiind ritmic, iluminat prin răsturnări zguduitoare chiar în structura intimă a celulelor. IUNIE, 1989 A început vara, lumina ne face frumoși, peste tot la Stockholm parcă a explodat o dată cu venirea luminii și clorofila. Peste tot pomii, înfrunziți și flori
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
generațiile de militari polonezi ai neamului Tarkovski - ascendenții paterni; Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț 2, întemnițat în închisorile țariste de unde, avântat, îi scrie o scrisoare lui Victor Hugo, cerându-i să intervină pe lângă autorități pentru eliberarea unui tânăr suflet deznădăjduit; soția sa, Maria Danilovna Racikovskaia, o femeie mărunțică, dar energică, ce se trăgea dintr-o legendară bunică româncă, o moldoveancă originară din Bălți; fabuloasa istorie a unei mătuși a bunicii dinspre mamă, plecată în pelerinaj la Ierusalim cu gândul
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
încercării disperate de a găsi un subiect atractiv și dinamic, cu ritmul său situat undeva la mijlocul dintre alert și lălăit (cum e mai rău: nici, nici), ca să nu mai amintim de suspense-ul care de mult nu ne mai ține cu sufletul la gură, rămîne repetent. Faceți jocurile!/Ocean's Eleven - Cu: George Clooney, Brad Pitt, Julia Roberts, Matt Damon, Andy Garcia; Regia: Steven Soderbergh.
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
fiindcă de altfel orice scriitor mare fiind trebuie să fie național". Am apelat la atîtea nume și păreri ca să-mi fie de folos ca preambul la comentariul asupra ediției despre geografia cu efecte dramatice și halucinante ale Mediteranei asupra cîtorva suflete neliniștite, pornite de pe țărmul brăilean al Dunării să-și caute norocul spre alte orizonturi, nefiindu-le la îndemînă acolo unde s-au născut. Este vorba de ediția din 2001, Panait Istrati. Mediterana. Mircea Iorgulescu, în calitate de traducător al unui foarte cuprinzător
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Brăilei, 2001), întrucît a apărut în același an cu ediția, studiu de rigoare științifică, cu adînci pătrunderi și ramificări în știința europeană a interpretării, adusă pînă la zi. În final, prefața își sprijină demonstrația pe analiza cîtorva personaje, pe sîmburele sufletelor dezlănțuite ori apăsate, ale celor care au cunoscut singurătatea și prietenia, arbitrarul și sfîșierea, capcanele Mediteranei și nu pericolele ei. Pentru că, intervin eu cu ochiul mai atent al cititorului tot atît de interesat și atras de nuanțe, toți acești oameni
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
cu tine însuți? Cum poți să mai simți lipsurile vieții, dacă nu vei mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
însuți? Cum poți să mai simți lipsurile vieții, dacă nu vei mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]