3,156 matches
-
sterilizare a lirismului, ci printr-o sumisiune subînțeleasa față de conduită acestuia. Eul nu se demite, ci transcende în spațiul misterios al poeziei. În viziunea lui Dodds, pentru antici individul conta mai puțin ca entitate decît ca instrument al "inspirației", al suflului dăruit de muze. În cadrul poeticii moderne, C. Abălută se supune ritualului ei specific. Șovăind asupra "conținutului" personal, se plasează sub semnul condițiilor acute ale poeziei care se răsfrîng în ființă să existențiala, si anume distanțarea, riscul, reificarea, hazardul: "pe scurtătură
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
bine/ vine cineva dar nu știu cine/ merge undeva dar nu știu unde/ stați și voi prin șanțuri că va tunde." (Jupânu^) O inspirație astmatica Recitind cu detașare poezia lui Mircea Dinescu, remarcam și ceea ce subminează această poezie. Este vorba, în primul rând, de suflul scurt al lirismului. Fiecare poem este compus din secvențe fără prea mare legătură între ele. Aceste secvențe le putem... amestecă, asemenea unor cărți de joc, și putem compune din ele alte poeme, după cum vrea hazardul. Iată un posibil poem creat
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
așa cum mi s-a povestit în copilărie/ într-o seară ovală ca lumea/ cu mult înainte de anul o mie" (Pasărea Phoenix). Câteva capodopere Există în sumarul volumului câteva poeme care nu numai că sunt bine scrise, dar au și acel suflu liric irezistibil, acea anvergură a emoției pe care nu le au decât capodoperele. Declamate în fața publicului, ele sunt ascultate într-o tăcere desăvârșită și răsplătite, la sfârșit, cu aplauze. Un asemenea poem este Federația mondială a oamenilor de zăpadă. Autorul
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
fațadă dreaptă și restul, fuseseră refăcute mai tîrziu de Borromini... Mai tîrziu, sau foarte tîrziu. Fiindcă bazilica a fost înălțată de Constantin cel mare în anul 324, și abia peste zece secole și ceva avea să treacă peste ea și suflul înnoitor al Renașterii. Zece secole, grele, de creștinism, de consilii, grele și ele, printre care, la 1054 s-a înfăptuit marea ruptură a Romei de Orient, de Bizanț... Curios, cel mai viu lucru din ce-am văzut în fosta livadă
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că oricînd
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1) Leo Butnaru - Identificare de adresă, Ed. Augusta, Timisoara, 1999, 68 pag. 2) Irina Nechit - Un viitor obosit, Ed. Augusta, Timisoara, 1998, 96 pag.
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului, mai puțin în elaborarea într-un stil larg al primei părți. Am regretat că pe alocuri a lipsit susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul interior sau amploarea nu o ajută, pianista se refugiază în alt teritoriu stilistic, cel lisztian al declamației exterioare. Mai degrabă peisaj în culori vii decât lumină crepusculară à la Turner, cu care Chopin a fost asemănat adesea. Dan Grigore în
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
devora puii din specia să, care nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le hrănește sau le ucide"). "Ucigaș" al lucrurilor naturale, poetul nostru propune neistovit altele, cu forța unei stihii în suflul căreia amănuntele nu se mai disting cu ușurință. Fluidul e copleșitor, absorbant și vuitor că o cascadă, ale cărei mici șuvițe se succed, se împletesc și se substituie atît de iute, încît n-ai timp a le analiza: Cîntă în
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
aminal de soi bun". Mărturisesc că, la fel ca în Jurnal, am căutat în Monahul de la Rohia, în dauna fervoarei creștine, luciditatea omului de spirit, vorbind cu ușurință despre oameni și cărți. Și am găsit un spirit conectat permanent la suflul epocii în care trăiește (fie că e vorba de știință, arta ori literatura), fulgerând, de multe ori, aforistic: "Suntem mereu înclinați a pierde din vedere că terorizații, cu vremea, ajung mai răi, măi netrebnici, măi inventivi în abjecție decât teroriștii
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
să scrie un roman, cînd, încă de la debutul celui pe care un prieten (criticul și prozatorul Paul Georgescu) nu-l scotea din tatăl lui Puiu, era evident (Maiorescu o intuise și i-o spusese) că, începînd cu memorialistica, va avea suflul scurt și opera puțină... Și, totuși, românul înnoitor, obiectiv, cum tot ceruse Lovinescu, se va naște datorită unuia dintre acești autori de proza scurtă. Va fi Rebreanu (Sadoveanu va scrie și el, marile sale române, după 1930, cînd apare Baltagul
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali, capabilă de suflul amplu al confesiunii-flux de conștiință, nu tremură nici o clipă, cu nici un rînd, pentru a trăda participarea auctorială. De n-ar fi gestul post-textual, aș spune că nimic nu îmi stîrnește mai mult admirația, la lectură, decît această stăpînire a cadențelor
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un suflu universal de umanitate care ne leagă pe toți atunci cînd cădem sub vraja unei povești bine spuse. Din familia Șeherazadei, a maeștrilor epicului, fac parte marinarii și bătrînii, cei care au cunoscut departele sub dubla sa formă, temporală sau spațială
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
din căutările călăuzite de un singur țel: cel al morții perfecte. Țesute fiind din materia grea a unor filozofii de calibru greu, precum cea kierkegaardiană, povestirile lui Tournier, odată interpretate, devin mecanisme de semnificație adîncă și complexă. Dar le lipsește suflul epic, acea vigoare firească, grație căreia orice filozofie devine de prisos, povestea trăind din însăși filozofia tradiției care i-a dat naștere. Benjamin susținea, în eseul său, că povestitorul este un sfătuitor, nu în sensul de pisălog didactic, ci mai
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
de episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv euforica și, imediat, i-a dat prin gând că ar putea repeta performanță, ămpingând radiografia socială până an mediile proletare, pe dimensiuni similare și cu un suflu narativ identic. Cu experiența acumulată, ăndrăzneala scriitorului se alia cu o anumită nerăbdare. Nici nu apucă să finalizeze primele capitole (inaugurate an Steaua de Nexus) și pe foi volante aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o prima fază, ai ieșeau la socoteală 14
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
repede, spune-le împreună, repede, auzi, hai, ce aștepți?! Deodată singură, pierdută, neînțelegând ce mi se cere, zbătându-mă fără ajutor, am aruncat o privire panicata pe ilustrația din abecedar spre pasărea tuturor nenorocirilor mele și am spus într-un suflu: Cioară. Chiar așa, Cioară în loc de Cuc. S-a lăsat o mare tăcere. Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se glumea în casa noastră cu cultura), tata s-a dus
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
individului din contextul sau, ci o strâmbătate a raporturilor cu acesta, o inaderenta ce răzbate dramatic, chiar si an aspectele solidarității intime, ale căldurii morale absolutorii. Până și-n prietenie și an dragoste, continuă autorul Omului fără ănsusiri poetul simte suflul de antipatie care ține fiecare ființă departe de celelalte". Pentru că Henry Miller să pună punctul pe i, precizând că "omul e cu atât mai solitar cu cât e mai ănconjurat de cei din rasa lui". Se află an chestiune, așadar
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
a avut drept emblemă un ochi ce reflectă peliculă în derulare continuă. În pregeneric, din off, un ins, trompetistul-narator, își începe povestirea vorbind despre cel ce vede prima oara America, pe ecran apărînd dilatata o pupila care absoarbe Statuia Libertății. Suflul de entuziasm al emigranților se transmite și în sală, publicul fiind prins definitiv în mrejele acestui film despre un copil abandonat pe un transatlantic, crescut în cala de un negru care-l și educa, pentru că foarte curînd să se dovedească
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de pildă, nu i-a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
nedumerit o bună parte a criticii românești de ieri și de azi. Cel care pare cel mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu. Într-o cronică la romanul Unde se odihnesc vulturii (1987), reluată în volumul Al doilea suflu, acesta pune câteva fericite accente: „Romancierul conduce ingenios și destinul celorlalte personaje către o turnură ironică”. Chifu ar fi, așadar, un subtil satiric, ale cărui pase sensibile nu trebuie luate niciodată în serios. Aș adăuga că nici realismul (atât cât
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
care a dus la formarea lui e mai ștearsă din memoria vorbitorului, iar rostul etimologiei e de a trezi reminiscența actului concret din care a apărut acel cuv`nt. Urmarea este că pînă și cele mai țepene expresii capătă un suflu de viață. În schimb, ignorarea firului etimologic preschimbă un termen într-un clișeu aseptic, fără fermenți intuitivi. Nu mai intuiești cuvîntul pentru că nu-i mai intuiești episodul propriu-zis din care a apărut. E ca și cum te-ai amuza pe seama încetinelii masive
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
gât”) reprezintă „două ipoteci pe-o singură respirație”, și anume respirația artei. În Foaie de observație, poetul încearcă să readucă la viață, prin respirație gură la gură, „poemul cel mai slab cel mai debil poemul cu batic”. Resuscitarea (adică redobândirea suflului și, implicit, a sufletului) reușește în cele din urmă, iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri lente iar gândul cade în gând. Dacă apoi curgerea se evaporă, suflul devine ardere, dacă arderea se trezește, atomul fierbe și cerul lui se revarsă în noi, adormiți în paturi de fier. Dacă noi ne trezim, vedem cum ochiul se deschide, pleoapa se înlătură, vederea se crapă și cădem în arena goală
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]