255 matches
-
recunoscu vocea lui Sludden, care-i spuse volubil: — Ar fi timpul să ne întîlnim din nou, Lanark, în timp ce o voce mică, identică, din palma stîngă, striga ascuțit: îți faci prea multe griji pentru ce nu trebuie. — O! O! gemu Lanark sufocat. Sînt în iad! își astupă gura cu amîndouă mîinile și, cu ochii pironiți la figura lui Gay, care se legăna în fața lui, se dădu înapoi, depărtîndu-se de ea. Asemeni unui obiect care alunecă pe sîrmă, ea se cutremură și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut ultimii unsprezece ani într-o grădină de zarzavaturi. Gosseyn ignoră comentariul. I se părea că progresează. Teoria sa era simplitatea însăși. Nu fusese scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn era pur și simplu îngrozită. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie să aibă loc întîlnirea cu individul? ― Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-i cu el? ― A suferit un accident azi-dimineață. Maiorul se ridică livid. ― Accident?! ― Ieșind de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort? întrebă sufocat Cristescu. ― Mort. * Spre seară, Șerbănică sună la ușa Melaniei. Îi puse în brațe o cutiuță Vinga și își scoase galoșii Tretorn cumpărați înainte de război. ― Ce bine păstrezi tu lucrurile, Șerbănică, zâmbi Melania după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a simțit destul de prost. Nu era pregătită de vizită. ― Fleacuri! Cristescu ― poți să mă crezi, mă pricep puțin la oameni ― e un tip superior. A înțeles perfect situația. După mine însă nu are capacitate de sinteză. ― Capacitate de sinteză! exclamă sufocată Melania. Ce vrei să spui, Șerbănică? N-am auzit în viața mea cuvinte atât de importante! Miga, în elementul lui, se foi în fotoliu. ― Vreau să spun că nu are privirea aceea de ansamblu care triază, nu-i așa, selectează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional își făcură cumpărăturile în goană nerăbdători să ajungă acasă unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul din buzunare. Bătrâna se așeză din nou în fața biroului. Cu un calm desăvârșit, fără să-i tremure mâna, reproduse dintr-o singură trăsătură de condei iscălitura lui Panaitescu. P-ul în special și parafa complicată erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se poată face comparație... Șochează două semnături identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un fugar, într-un depozit de produse de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
făcută pentru asta. De ce nu te lași? Kitty tăcea. — Kitty, mai ești acolo? — Mi-e frică, murmură Într-un târziu. Nu mai auzi decât tonul. Ken Închisese deja. Kitty se uită pe fereastră la conturul Înghețat al Manhattanului, simțindu-se sufocată și dorindu-și să-și poată lua zborul. East River strălucea ca o autostradă de sticlă sub cerul indigo, Înnorat, șoptindu-i că lumea era mai largă decât visele sale și că ar trebui să Îndrăznească să arunce zarurile. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că vor ateriza peste zece minute. Preotul scoase bomboana din hârtie, o privi pofticios și o vârî în gură cu o plăcere neasemuită. O plimbă de câteva ori înainte de a o împinge în falcă și răspunse cu o voce puțin sufocată: — Poate că ai dreptate, admise el. Poate că e momentul să acceptăm că omul nu este singura creatură a lui Dumnezeu demnă de a fi salvată și că pământul e ceva mai mult decât o sală de așteptare pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de sâmbătă, a doua zi după praznic, nu și-a aflat locul, s-a frământat, s-a zvârcolit ca o râmă călcată pe un capăt. În timpul amiezii avu o clipă de pierdere a cunosștinței parcă i s-a oprit inima sufocat... Umbla prin casă, de colo-colo, nu se așeza pe pat de teamă că nu se va mai ridica... În minte revenindu-i mereu visul... Visul îi revenea mereu în minte, ca un refren la un cântec trist, și de fiecare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
G. Balandier): "Țările care vor domina lumea vor fi cele care vor ști să ne facă să visăm. Ele nu sînt prea numeroase. Unele nu au trecut sau memorie, altele nu au limbaj. Sau au prea mult. Bătrînul nostru continent sufocat de moștenirea sa culturală este prea inteligent sau prea sofisticat să povestească istorii simple, înecat in estetism, elitism și artă de laborator. America preferă scriptul eclerajului, publicul larg cenaclurilor și face lumea să viseze" (J. Séguéla, 1983: 174). 7. SEMIOTICA
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
iubire față de dușmani și din acea răsturnare a valorilor, care nu mai vedea în utilizarea forței semnificația idolatrică specifică societății clasice. În Decretele apostolice (cf. Fap 15, 29), textul oriental prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți cercetători mult mai precis, suprimă invitația de a se abține de la animalele sufocate și adaugă regula de aur: Să nu faci altuia, ceea ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prevedea abținerea de la cărnurile oferite idolilor, de la necurăție, de la animalele sufocate și de la sânge (toù aìmatos) în sensul de a nu-l mânca. Textul occidental, considerat de mulți cercetători mult mai precis, suprimă invitația de a se abține de la animalele sufocate și adaugă regula de aur: Să nu faci altuia, ceea ce nu vrei să ți se facă ție; privitor la abținerea de la sânge, pare să se refere la interdicția de a ucide. În Actele și Pătimirile martirilor, atât cât ne permit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva autorității romane au provenit tocmai de pe pământul african care, la începutul și mai ales spre sfârșitul secolului III, a prezentat veleitățile autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de aici în cel eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei donatiste ce vor tinde să vadă puritatea creștină drept
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu este rezultatul disprețului față de autorități, ci al exigenței sale de a-și manifesta identitatea spirituală (Christianus sum). Pentru autoritatea romană, legată concepției de popor (populus), refuzul declarării numelui corespundea dezinteresului față de națiune, echivalentul unei atitudini rebele ce se cerea sufocată. Pentru Maximilianus, serviciul militar este o profesiune negativă în sine însăși, întrucât se identifică cu săvârșirea răului, concept care, deși subînțelege și actele idolatrice, indică mai curând un comportament făcut din samavolnicie și înstrăinare de Dumnezeu. Din acest motiv, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
întemeiate este ca un balsam pentru sufletele însingurate și triste ale bătrânilor părinți. În finalul acestor rânduri, adresez părinților și bunicilor câteva îndemnuri izvorâte din experiența și inima unui părinte și psihopedagog: iubiți-vă copiii și nepoții fără să-i sufocați; ocrotiți-i și vegheați permanent la sănătatea și la buna lor creștere. Nu uitați că dragostea fără măsură este dăunătoare educației, dacă nu este împletită cu o minimă exigență! două sunt greșelile fundamentale, cu urmări imprevizibile în educația familială: toleranța
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dacia, 1975. Poemele lui N. Prelipceanu sunt expozitive: "Undeva, de-o parte și de alta a ecuatorului, se află zona/ calmului plat". Versurile primului volum sunt cuprinse în fraze fără emoție. Parcă, simțim din când în când un elan repede sufocat și un regret într-o nostalgie de ținută. În volumul următor, "13 iluzii", despre care Dan Cristea într-una din cronici spune că poetul și-ar fi găsit formula, îl descoperim sorescian; parabola este însă expusă cu ostentație, lipsindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]