726 matches
-
omule, măi, ce ți-am spus eu? Mi-am bătut gura degeaba? Mototolea îl privea cu fața sa de bovină disperată, parcă i-ar fi căzut tunul mult visat în băltoaca din care ieșise. --Așa-i, începu să facă scheme cu sughițuri Mototolea, dacă așa a fost să fie...Totuși, cum să vă mulțumesc, bă, frățiorilor? --Du-te, omule, în drumul tău! insistă moș Ion cu milă, văzându-l cât de jalnic este. Dacă vrei să ne mulțumești, ajută-i pe cei întâlniți
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
mai trebuie chemare. Nu aveți? Să renunțați! Prostul să steie ascuns, nu ca păduchele în față... Țara e plină de flcari... și tot minte nu se-nvață. Fiindcă,-atât o sufocarăți, ați răpus-o, nu mai poate Să înghită cu sughițuri la minciuni prea gogonate... Poporul-i sătul, nu mai rezistă, foamea îl pândește, Din sărac ce-a fost odată, zi de zi... tot sărăcește. Ah! dar să piardă POEZIA, versul prins în strofa ei?... De pe lista de urmași, eu v-
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
ce putem s-o salvăm, dar o să dureze, trebuie să aveți răbdare. Magdalena se clatină la aflarea veștii și începe iar să plângă. -Dar nu o să moară așa-i... trebuie să o salvați!...mai bine mor eu, spuse ea printre sughițuri. -Nu putem să ne pronunțăm, va fi o perioadă critică și doctorul îi poftește-n salonul de arși. Cristina dormea sedată pe un pat steril, acopertă cu o folie argintie, medicii încă pregăteu prima interventie asupra rănilor ei. Corpul ei
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
refugiul în chingile lui Bacchus. Magdalena încă se gândea la trecutul ei, adună cioburile farfuriei sparte și spuse: .-Sper că de astă dată voi face un băiat!...după care cu lacrimi în ochi se ghemuii în pat și adormii printre sughițuri. Cele nouă luni au trecut greu, ea muncind cot la cot cu soțul ei pentru a satisface nevoile familiei. Ziua cea mare a sosit, durerile au îngenuncheat-o, urlând de durere cere ajutor Iustinei, fata cea mare, care într-un
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
te împărtășești? Nea Ghiță, concentrat la joc nu-i răspundea. Atmosfera ar fi fost ideală pentru stropul de fericire ce și-l ofereau reciproc cei trei, dacă nu se auzea dintr-un colț al atelierului un plânset monoton și cu sughițuri. Era Tudorel Stelaru, un băietan de vreo doisprezece ani, ucenicul, sosit astă vară la moară. Tudorel ținea morțiș să plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat plânsul lui sâcâitor pentru că
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Ceata lui își permitea să mai întârzie sub supravegherea sa de tată cu multă minte. Când m-a auzit plângând, s-a îndreptat spre mine : -De ce plângi, mă, băiețaș?... -Nu știu unde-i casa mea! am spus eu printre sughițuri. Omul mormăi ceva supărat, poate o înjurătură de tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă duc eu cu tine, mă? Nici măcar nu mi-ai spus al cui ești! Printre sughițuri, i-am spus al cui sunt. imul dădu din cap : -Aha, acela din colț de la șosea? De la pârâu? Apoi, spuse mirat : -Mă, eu îl cunosc pe taică-tu. E un om de ispravă, cumsecade. Nu te lăsa el toată noaptea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
rod frunzelor uscate, prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate,cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice: - Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
șopti:- Parcă ziceai că nu ai invitați!- Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice:- Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ...- Liniștește-te!..Hai, liniștește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar În lentoarea acestui gest, cercurile de aur vibrară, emițând obișnuitul sunet metalic. — Beatrice. Pe Dante Îl podidi un sughiț. — De unde știi? bâigui dânsul cu o voce sugrumată. Cine ți-a spus acest nume? Pietra, curva aia... — Beatrice, repetă femeia. Îmi vreau răsplata, adăugă ea cu un glas fără ton, ca și când nu ar fi priceput Înțelesul a ceea ce spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât noaptea, pe ascuns și în tăcere. Acum, convins că nimeni nu-l vedea, plânse cu sughițuri, nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte, gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un braț ca să nu vadă, tremurând amarnic. Vuietul unei mări În furtună Îi urcă În tâmple. Fu nevoit să se sprijine de grinda din tavan ca să se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva pași de ei. - Dezmeticește-te sau ești pierdut, ca și femeia! șuieră el, scuturându-l de un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a „penitenciar“. Pe urmă Jill și cu el s-au refugiat În baie, zăvorând ușa În urma lor. - Ai venit cu mine, i-a spus el sever. Ai fost cu mine toată seara. Fata a aprobat din cap, cu un mic sughiț de plâns. Într-o secundă, Amory a deschis ușa celeilalte camere și Înăuntru și-au făcut apariția trei bărbați. Lumina electrică a inundat imediat Încăperea și Amory a rămas În picioare, clipind. - Te-ai prins Într-un joc prea periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era mai bine dacă se-mpușca!), și Mariana spăla pe jos - că aia făcuse pe ea, săraca - și se gândea așa, cam cum ar arăta Mișu în costum de ginerică și ea mireasă în coșciug, și dacă Popa plânge cu sughițuri, și dacă o s-o spele Mișu peste tot sau o s-o spele baba la care stătea în gazdă, să-i fure ei cercelușii de aur pe care i-a găsit în camera de hotel când l-a cunoscut pe Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doamna Popa îi smulsese în ultima clipă portretul din brațe, strigând că era portretul moștenit de ta-su. De parcă ta-su avusese unde să-l cunoască pe Sorinel! Hotărât lucru, oamenii sunt răi! Și peste toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata a Început să plângă cu sughițuri și să cerșească Îndurare. Fără a o lua În seamă, i-am introdus un purgativ și o priveam cum se murdărise de materii fecale, În timp ce mă lăsam penetrată În fața ei. Fata aceea mai vine și acum din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Stai liniștită, fată, că nu-ți fac nimic. Îmi e drag de tine, de ce ești prostuță și nu înțelegi? - Io nu sunt prostuță... mi-e frică și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în trepidații. Brațele nu o mai ascultau. Atârnau neputincioase pe lângă coapse... Speriat că poate leșina ori că este deja leșinată, Mișu a luat repede dușul și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură, oștenii își uitau menirea picând unul câte unul ca răpuși de iatagane. Beiul e dus pe-un scaun cu spătar în
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]