1,146 matches
-
caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
carton cu băuturi, iar al treilea, patru barchete mari din polistiren pentru care se făcu loc imediat pe masa unde destule tăvi erau demult goale. În liniștea care urma acestei apariții cum numai la teatru mai Întâlnești se auzi glasul sugrumat de emoție al lui Gheretă: Domnul Brândușă! Nu-i venea să creadă. Adineaori Îi vorbea ceva despre răbdare și iată-l acum dând buzna Într-un loc unde nimeni nu-i ducea lipsa. Care e cel adevărat? Cel din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au aflat și revoluționari pe bune, poate chiar eroi adevărați. — Eroi? Revoluționari? Unde? întrebă Roja, simțind că vocea începe să-i tremure, că vorbele i se opresc în gît, de parcă niște degete de fier invizibile ar fi încercat să-l sugrume. Vă garantez eu că în țara asta n-o să-i găsiți nici dacă vă apucați să dezgropați toți morții, spune. Cluj, 2007-2010
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-acu! N-avem ce face! Tot a zis Mamaia c-are poftă de ceva, poate avem noroc și să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se fudulească, să se fălească cu realizările sale. Pe strada Strugurilor locuia și un bețivan care avea și el un cîine enorm și ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a trăit moartea între două nedefiniri. Este Dragoste! Crucea putrezește sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi lasă gust de lumină și întuneric în cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dată, în tot textul, fapta de cruzime e acoperită de umbra moralei creștine, atunci cînd se comite paricidul. Voind să aibă pentru sine orașul Fermo, Oliverotto își măcelărește tatăl adoptiv, iar la un an după, nelegiuitul tînăr este prins și sugrumat de oamenii lui Cesare Borgia. Preceptul biblic "cu ce măsură măsori, măsura-ți-se-va" se recunoaște în subtext. Pagina în care se istorisește exterminarea elitei orașului e frapant asemănătoare cu drama provocată de cruzimea lui Alexandru Lăpușneanu în istoria românilor. Patosul ideilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atunci cînd acesta a pus mîna pe toți cei din neamul Orsini și Vitelli la Sinigaglia, după cum s-a arătat mai sus; a fost și el printre cei prinși aici, astfel că, la un an după ce săvîrșise paricidul, a fost sugrumat împreună cu Vitellozzo, pe care îl avusese ca maestru în priceperea și în nelegiuirile lui. Unii oameni ar putea să se întrebe cum oare a fost posibil ca, după atîtea trădări și cruzimi, Agatocle și alții la fel cu el să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ținem sub supraveghere continuă încă 24 de ore și mai mult dacă va trebui. Dora adoarme. De data aceasta, un somn natural o copleșește deîndată ce-și simte gura răcorită. "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !... Respirația neobosită și strânsura care îi sugrumă brațul între-taie somnul la intervale regulate. Diagramele și cifrele care o luaseră razna se disciplinează într-o uniformitate liniștitoare. După un timp nedefinit pentru Dora, care oscilează între somnul binefăcător și scurte momente de luciditate, se poate spune că pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de rădvan, condusă de vizitiul ciudat, ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai era decât un pas. Eram hotărât să nu pierd un asemenea spectacol, chiar cu riscul de a-mi epuiza toate resursele de actor care mimează somnul... Avem leu aici? Este, cum să nu fie: leoaicele sunt peste tot. Iubesc, sugrumă, lasă, o iau de la capăt, dar au și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi devoratoare pe viață... Foșnet de parale. O ninetistă și-a deschis calea către fericire. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au lăsat acolo. Intră, te conduc, spune, arătând mașina. Nu-i nevoie, plec singură. Privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
celor pe "stilul vechi", vina că sunt contra statului român și vânduți străinilor? Și câte au avut și au încă de suferit aceștia într-o țară ca a noastră, unde libertatea conștiinței și a cultului este garantată de Constituție, dar sugrumată de o mână de oameni venali și interesați. Să fii francmason, liber cugetător ori ateu și totuși să te-nchini, să chemi preotul spre a da ultima binecuvântare mortului tăi și să-i faci toate "soroacele" obișnuite, cred că aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la ceartă, pe vapor, din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lătrături bolboroseli" (84). Totodată, pentru poet cuvântul este energie: "mi-e greață și silă de jumătăți de măsură nu mai suport/ jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop/ nu mai pot îndura existența pe sfert existența-n surdină/ prudența resemnarea cumințenia îmi stau în gât mă sugrumă" (78, Praf, noroaie, zăpezi). Diafanitatea metaforizării, din poemele timpurii, compensează zona directeții lirice, precumpănitoare în anii din urmă: "dormi/ surâsul în colțul gurii uitat/ ca un fluture viu// e un fel al vieții/ de a-și răspunde sieși/ o/ auzi
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Davideanu se ferește însă a evoca memoria satului într-un ton jălalnic, leneș elegiac, ci o pune la contribuție în duhul poeticii d-sale de replieri, de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
au primit câte 23 de ani de închisoare pentru omor calificat. Marin Nechifora fost judecat în 1991 pentru uciderea tatălui său, Pavel Ciurcă. Conform anchetatorilor, Marin Nechifor și-a omorât părintele în fața unuia dintre frații săi. Mai mult, în timp ce-l sugruma pe bătrân, ucigașul i-a cerut fratelui să numere până la 300. Conform rechizitoriului, bărbatul a murit înainte ca numărătoarea să ajungă la 40. Trupul lui Pavel Ciurcă a fost îngropat inițial lângă albia râului Ozana, după care a fost dezgropat
Cioacă și cele șase dosare fără cadavru, invocate în rechizitoriu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78109_a_79434]
-
Două călcâie ai, da, numai două,/ Și sâni numai doi, numai doi.// Două urechi ai, da, numai două,/ Și două sprâncene lungi, prelungi, urâte,/ Doi umeri, da, și șolduri numai două,/ Dar gemete, dar scrâșnete, dar chiote, cîte...". (Două) Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit - apoi/ Cărările le-am împânzit cu spini/ Și abia atunci au licărit lumini/ Pe cerul de'ntuneric dintre noi." Un alt blestem, al inocenței periculoase
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
doar pianul negru ține de urât insomniei, /orgoliului său de-a-nvia fantomele verii./ Pe clape se așează râuri,/ coline de piatră,/ și vise pentru încă două vieți. / Totul. Nimic. Și iarăși totul./ Clape albe, clape negre, lupi de catran/ ce sugrumă demonii somnului (...) Mâna ce se așează pe umăr/ e de zăpadă,/ alătură ce nu-i de alăturat, / clapele albe, clapele negre/ și complicitatea lor într-o cameră albă. / Te rog nu renunța, / se înnoptează,/ poate se face lumină" (Într-o
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
suporteri. Personal m-aș simți extrem de jenat să las Rapidul să se scufunde în divizii inferioare, după 89 de ani de existență. Și, totuși, AȘA NU SE MAI POATE CONTINUA ! Încerc să găsesc o soluție la mecanismele oculte, crăciuneșciene, care sugrumă fotbalul românesc și ajung să cred că singura soluție optimă este cea pe care au folosit-o și strămoșii noștri atunci când, în 1866, au adus pe tronul României un principe străin, dintr-o casă domnitoare din Europa: soluția pe care
Copos explodează după derbyul cu Dinamo. Scrisoare deschisă adresată Fotbalului românesc () [Corola-journal/Journalistic/76160_a_77485]