347 matches
-
sa și a îmbrățișat-o, după care l-a implorat din priviri pe tatăl său, care rămăsese în picioare, fără sânge în obraji și cu privirile fixate pe chipul Ioanei. Încet, grav, a întors capul spre Lucica și, cu vocea sugrumată, puternic marcat de prezența și cuvintele Ioanei, i-a vorbit: - Noi am venit să o cerem pe fata asta, Alina, să-i fie lui Eugen nevastă, doamnă Lucica! Mata ce zici? Ești de acord? Că fata... știu că vrea și
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
se amplificau și ele, transformându-se într-o niagară furtunoasă. Într-un suprem efort de voință, inginerul Casapu a încercat să strige: acum, Ilie, dă-i cu ghioaga! Dar din gura lui nu se mai auzi decât niște sunete sacadate, sugrumate:î...îă...îî... Însă...toată tensiunea explozivă fu deconectată de strigătul lui Mărășteanu: --N-am nimic cu tine, Ilie! Lasă-mă să stau de vorbă cu Tache! Vorbele astea avură darul să scoată din starea de paralizie atât pe Ilie, cât
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
Teodorescu Băhnăreanu Liniștea libertății de a face Pace cu oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
cugetareMaria Teodorescu BăhnăreanuLiniștea libertății de a face Pace cu oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
celui care a reușit până la urmă să intre în poveste. Se pare că încă mai funcționez ! - Să-i transmiți urări de bine de la mine ! - O să-i transmit cu siguranță ...numai că am uitat cum te numești ! îi zic cu vocea sugrumata de rușine. - Cum naiba ?! Păi de,când se ajunge omul.... Costel ! Îmi iau o mimă deslușita pe deplin. - Ăă,da,da .... Costel ! Vocea-mi rămâne la fel de sugrumata. Abia se mai aude . - Ok,îmi pare bine că te-am revăzut ! Hai
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
cu siguranță ...numai că am uitat cum te numești ! îi zic cu vocea sugrumata de rușine. - Cum naiba ?! Păi de,când se ajunge omul.... Costel ! Îmi iau o mimă deslușita pe deplin. - Ăă,da,da .... Costel ! Vocea-mi rămâne la fel de sugrumata. Abia se mai aude . - Ok,îmi pare bine că te-am revăzut ! Hai vino să te-mbrățișez că poate așa n-o să-ți mai uiți prietenii. ! Și mă îmbrățișează strâns. Ciudată îmbrățișare pentru doi oameni serioși, cu păr cărunt la
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor prăfuite, O lacrimă din mine se desprinde și se-nfiripă Știind că azi nu va mai fi ca ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010 : 28) Silence Profond, si profond le silence alentour qu'il me semble entendre la lune aux vitres briser șes rayons. En mon tréfonds s'est éveillée une voix étrangère
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
În piept când te văd minunato [...]. (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) La lumière que je sens envahir mă poitrine en te voyant ô mă merveille [...]. (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait ô mon âme, dans quel cœur [...] tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ființă tu găsi-voi cândva cuvenitul sunet de-argint, de foc, si ritul unei rostiri egale în veci arderii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1974 : 63) ; [...] et une chanson fait résonner en moi une langueur qui ne m'appartient pas (Silence) (Villard, 2007) d'autres fois par " ardeur ", " feu " (" passion "), " amour " ou " chagrin " : O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait, ô mon âme dans quel cœur tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? " (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ô qui sait en quel corps, mon âme tu feras chanter [...] [le] désir étranglé ? (Silence) (Poncet, 1996 : 42) Ô
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi aici adevărate insule lirice, cu imagini picturale inedite: „Iubitul meu s-a aruncat în fântână / cu pofta ațâțată de lună / și-n zori fântâna a-nflorit / nuferi și sori, / ca un pom pentru nuntă gătit” (Moment de
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
avea parte de cel mai bun tratament posibil, și o să finanțăm cercetările din domeniu și, dacă cineva Îndrăznește măcar să se uite la copilul meu... — ... și iată și cealaltă mînă. Vocea ecografei Îmi Întrerupe gîndurile. — Cealaltă mînă? Ridic ochii, cu glasul sugrumat. — Are două mîini? — Păi... da. Ecografa pare surprinsă de reacția mea. — Uitați, le puteți vedea. Îmi arată imaginea și, spre uluirea mea, reușesc să zăresc degețelele, destul de clar conturate. Zece degețele. Îmi cer scuze, spun Înghițindu-mi cu greu nodul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Frunzele au Început să capete culori de toamnă, iar În ferestrele de peste drum se reflectă soarele. Mă și văd locuind pe strada asta. Mă văd Împingînd căruciorul cu bebe, făcînd semn tuturor vecinilor... — Nu pot să cred. Am glasul ușor sugrumat. — Era doar o casă, Îmi Înconjură Luke cu brațul umerii căzuți. O să găsim alta. — Ba nu. N-o să mai găsim niciodată un loc ca ăsta. Era casa perfectă! Mă opresc, cu mîna pe poarta de fier forjat. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
avem flori? O, Doamne. Știe. Nu. Nu te prosti. De unde să știe? Și de ce mi-ar lua flori, dac-ar ști? Luke pare la fel de nedumerit ca și mine. — Astea sînt pentru tine, zice după o pauză. — Aha, zic cu glasul sugrumat. Ei bine... astea sînt pentru tine. Facem schimb de buchete stîngaci, și eu Îi dau bomboanele și sticluța de whisky. — Hai să mergem... Luke Îmi arată către bucătărie și Îl urmez spre zona unde avem o canapea și o masă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văd privirea Încîntată a lui Danny fixată asupra mea. — Crezi că e cineva pe urmele tale, Luke? zice, ridicînd din sprîncene. Un... detectiv particular, poate? Îl omor cu mîna mea. — E o alarmă falsă, sînt sigură! spun cu vocea ușor sugrumată. O simplă coincidență! — Probabil. Luke Încuviințează. Dar e destul de ciudat, totuși. Ne vedem mai tîrziu. Mă atinge scurt pe mînă și rămînem amîndoi cu ochii după el, privindu-l cum Își croiește drum printre mese. Încrederea dintre soț și soție
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dumitru Solomon, București, 1962 (în colaborare cu Tatiana Panaitescu); Karel Capek, Opere alese, II, București, 1963 (în colaborare cu Ihor Lemnij), Povestiri, București, 1963; S. Golițân, Cei patruzeci de exploratori, București, 1963 (în colaborare cu V. Țvileac); Hervé Bazin, Vipera sugrumată. Moartea căluțului, pref. Val Panaitescu, București, 1964; Henrik Pontoppidan, Per cel norocos, pref. Aurel Martin, București, 1965 (în colaborare cu Al. Budișteanu); Jules Verne, În fața steagului, București, 1965; Bjșrnstjerne Bjșrnson, Fata pescarului, pref. Ovidiu Drimba, București, 1966 (în colaborare cu
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere de critică în anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica literară
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
București, 1963 (în colaborare cu Ana Gherasim); G.I. Baklanov, Despre morți, numai bine..., București, 1964 (în colaborare cu Paul Verbițchi); Veress Zoltán, Doi cocoși aventuroși. Un berbec zevzec. Năzdrăvanul Martinică, București, 1965 (în colaborare cu Ion Acsan); Menelaos Ludemis, Cântece sugrumate, București, 1972 (în colaborare cu Dorina Talaz); V. I. Bâkov, Al cincilea ștreang, București, 1973 (în colaborare cu Rodica Șiperco); Nicolai Rubcov, Steaua câmpului, București, 1980; Serghei Esenin, Ceaslovul satelor, pref. trad., Cluj-Napoca, 1981; Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, București
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând droguri, adăpostesc escroci, jefuiesc de perle bătrâne sugrumate. Ce mult timp am. Râse scurt. Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care aștepta frângânduși mâinile, îi spuse: - Din acest moment este în grija noastră. Acum vă întoarceți acasă și mai veniți când puteți, dacă doriți să îl vizitați. - Voi veni periodic să îl văd, se angajă mama, rostind cuvintele cu voce sugrumată. - Lăsați-ne adresa și noi vă vom comunica periodic vești despre starea lui. Lacrimi fierbinți au început să se prelingă pe obrajii tinerei femei care știa că venise timpul, cu durere, să își ia rămas bun de la micuțul ei. Nu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe Orande! Orande! Trăia! Nu, nu trăiește Orande. O șoaptă începu să se audă lângă urechea mea, dar dispăru, sugrumată fiind de o voință mai puternică decât ea. Ce s-a întâmplat?! întrebă el sarcastic. Cât tupeu! Mai întreabă ce s-a întâmplat, făcu el vorbind, parcă, cu o persoană imaginară. S-a întâmplat ceea ce ai făcut și când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ani are? rostește pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu mine..., murmură cu glas sugrumat. Știu, îi curmă vorba Augustus. Continuă sec: — Să întocmească o cerere prin care solicită acordarea ti t lului de cavaler! Bănuiește că va urma o izbucnire de bucurie din partea bă trâ nului tată, așa că adaugă cu demnitatea și rezerva corespunzătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
place să vorbească despre trăirile ei intime. Nu sunt în nici un caz subiect de discuție sau de bârfă. Este ceva mult prea personal și intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai gândește la aia? articulează sugrumat. Vipsania vede că e gata să izbucnească în lacrimi. O cu prinde mila. Încetează să-ți mai faci singură rău, fată dragă, murmură consternată. Atinge cu mâna pântecul rotunjit. — Ție și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
informat cu privire la ce se petrece în anturajul lui Augustus. Doar Aelius și-a dovedit cu vârf și îndesat abilitatea. A pricinuit pierzania lui Lollius, dușmanul lui de moarte, fără să se implice nici pe sine, nici pe el. — Nero? șoptește sugrumat Seianus. Tiberius își cumpănește atent răspunsul: — Vezi tu, dragul meu, pentru orice muritor hotărârile pe care le ia atârnă de folosul personal pe care nădăjduiește să-l aibă. Îl privește compătimitor. Alb la față, Seianus își controlează cu greu mâinile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]