357 matches
-
atunci, de acel trecut antebelic, prelungit, de altfel, ca spirit, și în anii războiului, și chiar și în primii ani de după război, când încă supraviețuiseră unele forme de viață intelectuală liberă, până când, la sfârșitul lui 1947, au fost și ele sugrumate, odată cu abolirea forțată a monarhiei. Eram deci ațintiți către valorile spirituale ale lumii antebelice, incitați pe de o parte de faptul că multe dintre ele erau încă prohibite, ispitindu-ne prin aceasta o dată mai mult, iar pe de alta pentru că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr: Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta! Jale! Satu-i scrum... Am săpat o groapă lungă: bătrân lângă nepot, nepot lângă bătrân, alături, împreună... Și... și bătrânul?... Toader?... Taica Toader a căzut în prag apărându-și casa. Cinci săgeți i-au străpuns inima... Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am făptuit, bun-rău, și... și pentru cât am greșit, cu gândul au cu fapta, să nu ne osândească prea rău și să ne ierte... Să mă ierte Moldova... Să mă ierte Dumnezeu... Tăutu lăcrimează, strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii pe pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi?... Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doctori și oameni celebri la Roman și Iași. Lui Mihalache Kogălniceanu și d-rului Russ. Cuconu Ilie consimte, deși îi pare rău să se despartă de o parte, deși netrebnică, însă cuminte, a trupului său. Al doilea. Cum a căzut negelul sugrumat, băiatul lui cuconu Ilie Leu, cărturarul și poetul, a devenit pe neașteptate celebru ș-a căpătat un premiu. A scris o carte cam încurcată și-ntr-o limbă a vremurilor nouă, dar o carte care, pesemne, place. În cartea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
devotat; al doilea - aprig, nemulțumit, vehement. Unul energic, constructiv; celălalt - impitoiabil, gata de negații radicale. Nu o dată, ei se manifestă chiar în aceeași zi. *Aseară (17 februarie 1986), Roxana a intrat în camera mea și m-a întrebat cu vocea sugrumată: „Ai auzit?” Am ridicat din umeri: „Ce?” „Domnul Corneliu a fost împușcat mortal de un individ neidentificat!... Asta a fost prima informație din «buletinul» Vocii Americii”. Am privit-o uluit. Îi apăruseră lacrimi pe obraz. Am încercat să spun ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intră în stație, bătrânul devine derutat, pentru că vagoanele alunecă rapid pe șine și o acoperă pe femeia decoltată. Haydn n a compus niciodată ce cântă bătrânul acum. Arcușul se mișcă haotic pe corzile care vibrează într-o cacofonie de sunete sugrumate, iar bătrânul așteaptă cu sufletul la gură ca trenul să se pună în mișcare. Ușile se închid și metroul dispare în tunel. În dreptul afișului, trei tineri cu șepci stau și se holbează la Agatha. S-a lăsat liniștea. Vioara a
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să-l întrebe cum stă chestia cu marmura de Carrara și cu chefurile date special spre a-l înveseli pe tovarășul Amariei, cu care este prieten bun. Evident, plus toate celelalte. Ce vrei să spui, Mihai?! întreabă Ion cu vocea sugrumată, dar liniștea tăcerii mele, oferită drept răspuns, e spartă de zgomotul liftului oprit la parter, lîngă noi. Din lift iese în fugă soția lui Ion, precipitată, roșie din cauza grabei. Cînd ne vede, își revine. Stă cîteva clipe locului, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că e simpatică Ionela și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut, îi răspunse Clara cu o voce sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei de blană în jurul gâtului. Am văzut. Era înfrigurată și o durea capul îngrozitor. Privirea de rămas-bun a domnului Neacșu, insidioasă, galeșă și umedă, i se înșurubase în creier și de acolo îi răspândise cu voluptate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
traheea să-i stea cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se structurează în funcție de aceste două mari teme, în secvențe izomorfe, ce se înscriu pe axa reprezentărilor negative (în configurația spațiului, în figurația umană corespondentă lumii închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mari erori judiciare petrecute vreodată în România. Din obediență față de sistem, procurorii, judecătorii și experții criminaliști au înscenat o crimă pentru că nu au fost capabili să îl descopere pe adevăratul vinovat. Totul despre "cazul Anca" Anca Broscotean a fost violată, sugrumată, iar după deces a fost tranșată ca la abator, bucăți cu părți din corpul ei fiind aruncate în WC-uri publice și tomberoane de gunoi. Ceaușescu ceruse identificarea criminalului, dar anchetatorii nu aveau nicio pistă motiv pentru care au pus
Înscenare a procurorilor, sancționată cu 500.000 euro. Caz șocant () [Corola-journal/Journalistic/45507_a_46832]
-
imnul național. Cortegiul, urmat de o coloană de mașini oficiale negre sau albe, a intrat pe principalul bulevard al capitalei. "Este cea mai mare pierdere pentru partidul nostru și pentru națiune", a comentat pentru televiziune un prezentator nord-coreean, cu vocea sugrumata de tristețe. Televiziunea a difuzat și imagini cu civili în lacrimi de-a lungul traseului. Bărbați și femei plâng zgomotos, strângând pumnii în semn de durere sau căzând în genunchi. Experții se așteaptă la o manifestație de loialitate bine orchestrata
Sute de mii de nord-coreeni au participat la înmormântarea lui Kim Jong-il () [Corola-journal/Journalistic/58940_a_60265]
-
de la "Abracadabra", au cunoscut cea mai mare durere pe care poate să o simtă un om: și-au îngropat copilul. Împietrit de durere, Toni Niculescu i-a îmbrățișat rând pe rând pe toți prietenii Micăi și a spus cu vocea sugrumata că ei au rămas copiii lui, potrivit Realitatea. "Știu că va am pe voi, sunt convins că va am pe voi!", a spus printre suspine tatăl Micăi. Michaela Niculescu a murit joi după amiază, la Spitalul Fundeni, la vârsta de
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
Yedicule marele vizir Halil Pașa, împreună cu fiii săi, David Megas Komnenos, ultimul împărat din Trebizond, împreună cu fiii săi, regele Simion I al Georgiei. În ziua de 22 mai 1622, la vârsta de numai 17 ani, tânărul sultan Osman a murit sugrumat, căci sângele niciunui sultan nu trebuia vărsat. În turnul cel mare, Turnul Ambasadorilor, au fost întemnițați și batjocoriți, din luna aprilie și până în iulie 1714, domnitorul Constantin împreuna cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, alături de Enache, sfetnicul și
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII), prin Iubire Dionysiacă (cel puțin, așa este indicată de către autor...), în Albinele Hyblei Olimpiene, cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata” Moarte-Înviere
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
pe un prieten, își amintește studentul Mircea Eliade ("Memorii", Humanitas, 1997). Cred că m-aș fi legat mai mult de el dacă n-ar fi existat Nae Ionescu. Nae, cu strălucirea construcției spontane a gândului filosofic în fața studenților, eclipsa "vocea sugrumată de o emoție secretă, neînțeleasă" a lui Mircea Florian. Dar magiei discursului naeionescian, i se opunea edificiul unei gândiri sistematice, îndelung elaborate a autorului "Recesivității". De la Titu Maiorescu, poate, cultura română nu mai avusese un spirit critic mai cuprinzător decât
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În Expérience du théâtre, text din 1958 reluat în Notes et
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
Gabriel Dimisianu Am vorbit altădată despre carierele literare accidentate ale unor Mihail Villara, Dinu Pillat, Pavel Chihaia, Alexandru Vona, scriitori manifestați semnificativ în perioada războiului și în primii trei ani de după război, când libertatea scrisului nu fusese încă sugrumată ci numai amenințată. Ei au ieșit din scenă, forțat, la începutul anului funest 1948 (unii mai înainte) când începea o eră sumbră de îngheț ideologic, de aliniere fără excepție la normele realismului socialist, instituit ca metodă unică de creație de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
neconceput și, mai ales, nu se potrivea defel cu ceea ce știam și credeam eu despre ea. Auzi nebunie... Exact în momentul în care mă înecam, ea voia să-mi fac proiecte de viitor. -Nu e deloc momentul, i-am spus sugrumat după ce m-am lămurit că era chiar ea și că nu era vorba de nici o glumă. -Pentru tine nu e niciodată momentul, mi-a replicat ea, du tac au tac. -Dar, eu credeam..., am încercat să-i spun, sugrumat de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
lume, El înainte, cu mâinile în buzunare, Și eu, tot mai grea, însemnând drumul de întoarcere Cu urme de pantofi. În rest nimic Printr-o gaură din plasa de țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan, Cu zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
12? Din cei ce au făcut un pas înainte, nu au mai rămas decât mormane de mere putrezite - nu vă mai tânguiți, să nu pățiți și mai rău! Hei, tu, care ai în buzunar o gâscă îndopată cu mere putrezite, sugrumată, nu te trezești o dată? Ai adormit, cu lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]