205 matches
-
pe Manigomian, ca fiind o jignire pentru prietenul său, căruia îi acorda o mare stimă. Pe de altă parte, Ioanide găsea brutală retragerea sa bruscă din joc și considera cu o confrățească simpatie îngrijorările lui Saferian față de starea psihică a Sultanei. A continua jocul era penibil, a-l înceta - o primejdie. De aceea, patern și curtizanesc totodată, Ioanide urma să întrețină unele mici speranțe în Sultana, s-o amuze, lăsîndu-se tutuit, în șoaptă, cu pericolul (de fapt cu grijă evitat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Furiile prin voința Cerului intraseră în casa lui Hagienuș. Gaittany trase un hohot de râs, iar Smărăndache, mai răutăcios decât toți fără voia lui, denumi pe Hagienuș Regele Lear. De acum înainte nimeni nu-i mai zise altfel. Despre plecarea Sultanei Ioanide află de la Saferian, cu oarecare satisfacție de a vedea rezolvată de la sine o problemă spinoasă, însă acasă, pe masă, găsi o scrisoare de la ea. Arhitectul ezită de a o deschide, cum făcea nu rareori când voia să-și prezerve
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și dădea amănunte din care rezulta că ofertanții erau bine informați asupra lui Ioanide; acesta nu mai puțin o dădu la o parte, ca un simplu joc de imaginație, asemeni scrisorilor de comerț din manuale. Avu intenția de a scrie Sultanei și începu astfel: "Ce te leagă pe tine de Romînia? zici tu..." Când făcea însă asta, alte preocupări veniră pe capul lui Ioanide, și scrisoarea rămase nescrisă. La urma urmei, e tot nebună", spuse Ioanide pentru sine și aruncă hârtia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tineri care să încerce un atac brutal. Dezamăgirea era amară. Întâi Sultana avea un limbaj așa de cult și ponderat, încît după câteva fraze ale ei agresorul se demoraliza. Afară de asta, imprudentul găsea un obstacol în chiar orientarea pasională a Sultanei, care totdeauna era în altă parte. Sultana nu se supăra de temeritatea lui, îi mărturisea, cu spontaneitatea ei caracteristică și cu predilecția pentru vorbele mari: "Iubesc G. Călinescu pe altcineva". Ioanide își dădea seama perfect că, dacă Sultana ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Apoi, dând un fum care umplu atmosfera cu o aromă de smochine, întrebă ca din curată curiozitate: - Ascultă, Ioanide, te rog să-mi spui drept, îți dau cuvîntulmeu că nu mă supăr. Nu-ți plac? Arhitectul făcu un examen vizual Sultanei și răspunse cu cea mai deplină sinceritate la care-l obliga conștiința lui virilă: - Îmi placi.Din nou Sultana reveni la întrebarea ei turburătoare: - Atunci pentru ce faci ceea ce faci? - Ascultă, Sultana, zise Ioanide punând stăpânire pe sineși cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot. G. Călinescu - Și eu, zise Sultana cu un fel de decepție ironică, așezîndu-se din nou pe scaun, ți-am adus un angajament strălucit. Și scoase din poșetă un plic prelung, pe care-l azvârli cu umoare pe masă. Potolirea Sultanei bucură pe Ioanide, care socoti că scăpase din vâltoare. Tot ce spusese era sincer și spontan, și totuși inteligența lui de om experimentat îi arăta că sub raport pedagogic o întorsese bine cu sau fără intenție. Mai avea un act
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i merge foarte bine. . - S-a mărit lumea, zicea Saferian, ce păcat, prea bătrîn,picioarele nu mă țin. . Însă ideea că mai jos, în jurul Mediteranei, era mai bine îi era de mult înfiptă în minte, cu concursul de altfel al Sultanei. Saferian consultă pe Smărăndache. . - Domnul Smărăndache, azi e mai sigur pentru comerț în Egipt, în Asia Mică. Englezii țin frâul. . Smărăndache trecea printr-o criză de haos și scepticism din cauza prea vastei lui informații. . - Nu prea e sigur nici acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uman, superior unui banal candidat la dragoste, și chiar faptul de a-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sa. Saferian cunoscuse pe tatăl lui Demirgian: în tinerețe slab și vânjos, la bătrânețe umflat, expus hidropiziei. Cât despre "blîndețea" pe care o reclama Saferian pentru eventuala soție a lui Demirgian, era și ea o aluzie la caracterul latent al Sultanei prin analogie cu mamă-sa. Aceea, ardentă la început, devenise după căsătorie autoritară, stridentă și, ca un indiciu al schimbării de caracter, un puf negru pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care avea sprâncenele foarte negre și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian. Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce ne-a trimis madam Valsamaky-Farfara de la o familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solidă, cu tapiserie modernă, copiată după cea veche și istorică. Unde era interesantă Sultana, era la reclama mărfii, căci începuse a coborî la afacerile de vânzare. Când se prezenta un amator pentru un obiect notat în mod special pe catalogul Sultanei, Demirgian vestea clientul că nu poate decide singur și chema pe Sultana. Evident, cumpărătorii nu erau de obicei G. Călinescu mari intelectuali, oameni fără bani, ci burghezi bogați, ahtiați de lux țipător. Sultana avea o manieră de a exclama și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru participarea la compania de iluminat a Bagdadului și de la tramvaiele din Calcutta (Calcutta tramways). Deși armean, lui Demirgian chestiunea i se părea de un exotism nebun și nu pricepea cum intrase Saferian în posesia unor astfel de acțiuni. Relațiile Sultanei cu oamenii importanți nu produceau nici o modificare a atitudinii comerciale, Sultana necedând nici cu o iotă. O întîmplare este caracteristică. Într-unul din magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
necedând nici cu o iotă. O întîmplare este caracteristică. Într-unul din magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
icoanei. Mai ales din momentul evidenței gravidității, Sultana începu să frecventeze bisericile, îndeosebi acelea specializate, precum biserica Sfântul Spiridon vechi, îngropată pe jumătate în pământ. Cerșetorilor care se opreau la ușa magazinului Sultana le dădea ceva. Demirgian, zdrobit de superioritatea Sultanei, își pierduse cu totul personalitatea minimă câtă o avusese înainte, și de unde până atunci, ca subaltern al lui Saferian, avea singur, de fapt, inițiativa comercială, acum se temea să cumpere sau să vândă un articol, i se părea că orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acum se temea să cumpere sau să vândă un articol, i se părea că orice pahar putea fi descoperit ca fiind paharul în care a băut Napoleon la Austerlitz și orice icoană, opera unui maestru. Pentru nimica toată dădea telefoane Sultanei. Observând ce complexă e cunoașterea umană, începu să se sfiască față de alții de ignoranța sa și căpătă un tic, acela de a aproba orice afirmații, cu înțelesul: "asta se știe, e curent". În felul acesta, părea a urmări perfect ideile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă, exclamă: - De unde aveți asta? Extrem de interesantă! Cap de bătrînîn manieră Renaștere. Să chemați pe Expertul, piesa asta trebuie să fie autentică. Ai jura că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și vărsă la casă din propriul său buzunar costul brățării. Se întîmplă acum un fenomen neașteptat. De unde la început Saferian arătase rezerve mute față de Demirgian, începuse să devină solidar cu el. Nu era vorba desigur de o poziție comună împotriva Sultanei, ci de o înțelegere "între bărbați". Demirgian n-avea ideal, e drept, totuși nu se arăta ambalat de profesie, sugera, prin purtarea lui detașată, credința în alte valori. De asemeni, Saferian toată viața făcuse afaceri pozitive, mereu zâmbind, mereu oftând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sultana, din contra, își făcea sânge rău din orice nimic, nu uita câteva zile o eroare. Dăduse magazinelor aspect de instituții și ea avea aere severe de director. Demirgian, care prinsese stilul lui Manigomian, suferea puțin de birocrația și complicația Sultanei, rămăsese la faza "covoare și chilimuri". Acum complota cu Saferian, stând cu el în lungi conferințe de evocare a trecutului. Cum duminica își continua turismul cu motocicleta pe la Brașov, Constanța și cu întîrzieri de mai multe zile la Sibiu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
S-a sfârșit cu armenii noștri! observă trist Saferian. Auînceput nemții să vândă halva și rahat! Ideea de a pleca din țară se înrădăcina în sufletul lui Saferian și acum se sfătuia clandestin cu Demirgian asupra acestor lucruri, fără știrea Sultanei. Prin Gaittany, Saferian făcuse rost de pașaport și ținea o corespondență strânsă cu rudele sale din Orient, primind scrisorile pe altă adresă, la o rudă a lui Demirgian. Nu se ascundea de Sultana decât de teamă ca aceasta să nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și?... În ce chip mă veți constrânge să-mi construiesc o casă? - Făcând o combinație, încît să ai la dispoziție totmaterialul de care ai nevoie. Dumneata, care ridici catedrale și campanile comunale, vei ști să-ți înjghebi un apartament. Planul Sultanei era de a încredința lui Ioanide construcția imobilelor din terenul parcelat pe care se afla baraca însăși a arhitectului. Un grup de oameni bogați, spre a-și investi banii în ceva, cumpăraseră aceste parcele spațioase și plănuiau să-și facă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să se substituie copiilor, făcîndu-și din persoana lor un scop în sine. Deveniră mondeni. Acesta era veritabilul motiv pentru care Ioanide, acum, când s-ar fi părut că are nevoie mai puțin decât oricând de o casă proprie, primi propunerea Sultanei. Voia să strângă lumea, să se cheltuiască. Ioanide construi parcul în sens superior comercial, fără a face paradă de originalitate. Adoptă un stil admis și uniform, punând accentul asupra confortului. Casa lui însăși nu era în "stil Ioanide" evident. Exteriorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideea unui București în stil grec, primea un număr foarte mare de comenzi. Devenise arhitectul la modă. În ciuda evenimentelor, se construia înfrigurat, deoarece oamenii cu depozite de bani, luîndu-se unul după altul, îi vârau în imobile. Și Saferian, la îndemnul Sultanei, își făcuse o casă alături de Ioanide. Biserica acestuia și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a continua lucrările. Prin urmare, Ioanide construia comercial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se el însuși. Apoi îi dă un bilet confidențial cître un armean de lângă Biserica Albă. Face chiar afaceri cu covoare și tablouri. Demirgian și madam Valsamaky- Farfara, când dau de ceva interesant, conspiră cu Saferian și petrec marfa pe sub nasul Sultanei. Saferian concurează pe Sultana, făcând comerț clandestin. - Adică, de fapt, observă Gulimănescu, se concurează pe sine însuși. G. Călinescu - Exact! confirmă Smărăndache. Din voluptate mercantilă. În timp ce se bârfea astfel, Conțescu, tot ascultând, privea cu coada ochiului spre mâna sa stângă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el, încercând să o îmbrățișeze. Atentă, intuind intenția lui, fata se strecură abilă pe sub brațele lui și alergă la baie, trăgând ostentativ ușa după ea. După un minut sau două, deschise încetișor ușa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o îmbrățișeze. Atentă, intuind intenția lui, fata se strecură abilă pe sub brațele lui și alergă la baie, trăgând ostentativ ușa după ea. După un minut sau două, deschise încetișor ușa pentru a-și arăta doar capul și strigă: - Unde ești, sultane? Aha, erai aproape... Uite ce este! Eu nu mă încui în baie, pentru că..., pentru că mă tem... Va fi ușa descuiată, dar nu ai voie să intri. E clar? - Cum dorești, sultană dragă, dar să știi că nici nu am avut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]